Nov 15, 2014

Posted by in Stilul marilor profeti biblici

Nicolae SCURTU – Note despre epistolograful Const. Ciopraga (II)

Bibliografia istoricului şi criticului literar Const. Ciopraga (n. 1916 – m. 2009) continuă să fie necunoscută, dacă nu se cercetează cu temeinicie şi bogată sa literatură epistolară, în care se găsesc informaţii extrem de preţioase privitoare la opere, scriitori, polemici, reviste, debutanţi şi destine singulare.

Istoricul literar şi cărturarul plurivalent Const. Ciopraga s-a impus, încă de la debutul său în presa literară, ca un intelectual autentic, ca un exeget meticulos şi profund, precum şi ca un spirit critic ordonator de valori estetice încorporate în opera lui Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş, George Topîrceanu şi Hortensia Papadat-Bengescu. Şi nu numai.

În răstimp de şase decenii de susţinută şi consecventă activitate literară, profesorul de la Iaşi a întreţinut un lung şi incitant dialog epistolar cu aproape toţi scriitorii şi cărturarii epocii sale.

Revelatoare şi deosebit de valoroase, sub multiple aspecte, sînt epistolele trimise lui Mihail Sadoveanu, Otiliei Cazimir, Luciei Mantu, Demostene Botez, Perpessicius, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Vasile Lovinescu, Alexandru Dima, Liviu Rusu, Constantin Noica, Dan Simonescu, Teodor Vîrgolici, Al. Piru, Dumitru Micu, Mihai Gafiţa, G. G. Ursu, George Sanda, Constantin Pelmuş, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Dimitrie Păcurariu, George Corbu şi mulţi, foarte mulţi alţii.

Se cuvine să precizez că nici o epistolă expediată profesorului Const. Ciopraga nu a rămas fără ecou sau un răspuns edificator.

Epistolele ce se publică acum, întîia oară, sînt destinate poetului, prozatorului şi memorialistului I. Valerian (n. 1895 – m. 1980) care în perioada interbelică a înfiinţat şi supervizat arhicunoscuta publicaţie de informaţie şi critică literară – Viaţa literară (1926–1935; 1941) în paginile căreia au debutat un însemnat număr de poeţi, prozatori şi critici literari.

Tînărul Const. Ciopraga trimite două eseuri care, din motive ce ne scapă deocamdată, nu au fost publicate, deşi I. Valerian apostilează prima epistolă: Corespondenţi la Iaşi. S-a răspuns la Poşta Redacţiei. Se vor publica. I.V[alerian]

Unul din eseuri, Eliberare prin creaţie, necunoscut încă, e de o certă actualitate.

*

Iaşi, 28 mai 1941

Căminul Central Studenţesc

 

Stimate domnule Valerian,

 

Îmi iau permisiunea de a trimite apreciatei d[umnea]v[oastră] reviste articolul alăturat, în speranţa că veţi binevoi a-l destina tiparului, dacă, bineînţeles, îi veţi găsi vreo calitate şi intră în cadrul vederilor d[umnea]v[oastră].

Nădăjduiesc a fi absolvit de lacunele inerente debutanţilor în arta scrisului.

Preocupările şcolăreşti – fiind în toiul examenului ultimului an la Facultatea de Litere (Franceză) – m-au împiedicat la o revizuire repetată a textului.

Fiind în aceeaşi ordine de idei cu eseul recent al domnului Pericle Martinescu – Inoportunitatea literaturii 1, cred că ar putea conta ca o urmare a aceluia.

Binevoiţi, vă rog, a-mi comunica printr-o linie, la Redacţionale2, dacă l-aţi acceptat.

Primiţi, vă rog, mulţumirile mele cele mai alese,

Const. Ciopraga

*

Iaşi, 12 iunie 1941

Stimate domnule Valerian,

 

Îndrăznesc prea mult, poate, solicitînd bunăvoinţei dumneavoastră publicarea articolului alăturat.

Dacă prin lungimea lui ar fi disproporţionat în raport cu restul editorialului, puteţi trunchia alineatele însemnate la stînga cu o linie verticală.

Sper că şi în viitor veţi binevoi a-mi accepta modeste articole de informaţie literară, mai scurte bineînţeles.

Cu privire la difuzarea revistei la Iaşi, vă rog să dispuneţi a se trimite un mai mare număr de exemplare, deoarece la două ore după sosire, marţea, nu se mai găseşte nici un număr.

Se distribuie chioşcurilor mai importante cîte un singur număr şi dacă nu mi l-ar rezerva chioşcarul, cunoscut, n-aş găsi niciodată revista.

Cum după 15 iunie voi fi concentrat3, neavînd deci domiciliu stabil ca să mă pot abona, risc să nu mi-o pot procura nici de la Iaşi4.

Primiţi, vă rog, d[umnea]v[oastră] şi cercul redacţiei , cele mai alese urări de progres.

Const. Ciopraga

 

 

Note

  • Originalele celor două epistole, necunoscute pînă acum, se află în biblioteca doamnei Dana Vasiliu, fiica scriitorului I. Valerian.
  1. Pericle Martinescu – Inoportunitatea literaturii în Viaţa literară, 15, nr. 4, duminică, 11 mai 1941, p. 2, col. 1-5 jos.
  2. Redacţionale – Const. Ciopraga – Iaşi. Se va publica în Viaţa literară, 15, nr. 7, duminică, 1 iunie 1941, p. 4, col. 5 mijloc. (Mişcarea literară)
  3. În anul 1941, recent absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofia a Universităţii din Iaşi, Const. Ciopraga este înrolat, trimis pe front, cade prizonier la sovietici şi se reîntoarce, abia, în 1946. Experienţele războiului şi ale prizonieratului vor fi transfigurate în romanul Nisipul (1989), care nu s-a bucurat de o exegeză adecvată.
  4. Ultimul număr, zece, al revistei Viaţa literară apare în august 1941. Abonaţii sînt înştiinţaţi ca revista urmează să reapară în septembrie acelaşi an. Lucrul ce nu s-a mai întîmplat.

 

Notă specială

Epistolele şi eseurile lui Const. Ciopraga fiind dactilografiate, am găsit de cuviinţă să reproduc, aici, cîteva autografe trimise lui Demostene Botez şi Teodor Vîrgolici spre a cunoaşte grafia şi evident, delicateţea unui excepţional cărturar.

 

 

 

 

Noi completări la biografia lui Const. Ciopraga

 

Bi­o­gra­fia is­to­ri­cu­lui şi cri­ti­cu­lui li­te­rar, po­e­tu­lui şi pro­za­to­ru­lui Const. Cio­praga (1916–2009), de­loc li­ne­ară, do­bîn­deşte un con­tur dis­tinct odată cu re­sti­tui­rea me­mo­ri­i­lor, în­sem­nă­ri­lor şi, mai ales, a li­te­ra­tu­rii sale epis­to­lare.

Spre sfîr­şi­tul vie­ţii, căr­tu­ra­rul Const. Cio­praga, con­şti­ent de va­loa­rea in­for­ma­tivă, do­cu­men­tară şi bi­o­gra­fică a epis­to­le­lor pe care le‑a pri­mit, pu­blică un am­plu tom1 ce în­su­mează cele mai sem­ni­fi­ca­tive me­saje ce i‑au fost tri­mise de con­fra­ţii săi în răs­timp de aproape şase de­ce­nii.

Car­tea are o va­loare ex­cep­ţională prin no­tele, pre­ci­ză­rile, şti­rile, in­for­ma­ţi­ile şi po­le­mi­cile pe care le con­ţine. Se con­sti­tuie, ast­fel, într‑un in­dis­pen­sa­bil in­stru­ment de lu­cru în ceea ce pri­veşte bi­o­gra­fia şi bi­bli­o­gra­fia is­to­ri­cu­lui li­te­rar ie­şean.

Re­ve­la­toare şi ex­trem de im­por­tante sînt şi epis­to­lele pe care le‑a ela­bo­rat şi ex­pe­diat, timp de şapte de­ce­nii şi ju­mă­tate, pro­fe­so­rul şi căr­tu­ra­rul Const. Cio­praga unora din­tre con­fra­ţii săi, pe care i‑am şi amin­tit într‑o in­ter­ven­ţie an­te­ri­oară.

Epis­to­lele ce se pu­blică acum, în­tîia oară, sînt tri­mise po­e­tu­lui, pro­za­to­ru­lui şi me­mo­ri­a­lis­tu­lui De­mos­tene Bo­tez (1893–1973), care, în ca­li­tate de vechi şi con­stant co­la­bo­ra­tor al Vie­ţii Româneşti, încă din pe­ri­oada ie­şeană, do­bîn­deşte, acum, con­du­ce­rea aces­tei pres­ti­gi­oase pu­bli­ca­ţii li­te­rare.

Re­fe­rin­ţele şi tri­mi­te­rile ce se află în aceste scri­sori de­mon­strează, eloc­vent, pre­ţui­rea şi dra­gos­tea, pe care le ma­ni­festa Const. Cio­praga faţă de omul şi scri­i­to­rul De­mos­tene Bo­tez, in­trat, azi, într‑un ne­me­ri­tat con de umbră.

 

*

Man­ga­lia, 18 iu­lie 1971

 

Mult sti­mate şi iu­bite ma­es­tre,

 

Rîn­du­rile aces­tea tre­bu­iau să vă par­vină, cu cî­teva zile îna­inte, de la Iaşi.

Mi‑a fost însă im­po­si­bil, din ca­uza exa­me­ne­lor, care mi‑au con­fis­cat tim­pul şi pu­te­rile în to­ta­li­tate.

Vă mul­ţu­mesc, iu­bite ma­es­tre, în mod afec­tuos, pen­tru bu­nă­vo­inţa atît de ge­ne­roasă cu care mă con­si­de­raţi prin­tre fi­de­lii Vie­ţii Româneşti.

Am fost im­pre­sionat şi pu­ter­nic in­flu­en­ţat de su­flul ve­chii re­viste şi ur­mă­resc cu sa­tis­fac­ţie suc­ce­sele Vie­ţii Româneşti de as­tăzi.

Văd în pre­zenţa dum­nea­voas­tră la re­vistă o fe­ri­cită suc­ce­si­une a spi­ri­tu­a­li­tă­ţii din etapa ie­şeană a ma­rii pu­bli­ca­ţii.

Aş fi în­so­ţit aceste rîn­duri cu un ar­ti­col, aşa cum îmi pro­pu­neţi. Mi‑ar fi tre­buit pen­tru aceasta un mic ră­gaz, dar se apro­pia va­canţa şi ple­ca­rea la Man­ga­lia, unde ca­mera era re­ţi­nută de mai de mult.

Ră­mîne, deci, ca în luna au­gust să pun la punct un stu­diu sau un eseu, din cele pe care le am lu­crate, şi să vi‑l tri­mit de în­dată.

Sper ca la în­ce­pu­tul no­u­lui an uni­ver­si­tar să se per­fec­teze for­ma­li­tă­ţile ti­tlu­lui de „doc­tor ho­no­ris ca­usa“2, ce vi se pre­gă­teşte.

Urîndu‑vă multă să­nă­tate, vă rog să pri­miţi, iu­bite ma­es­tre, sen­ti­men­tele de ve­che stimă ale de­vo­ta­tu­lui dum­nea­voas­tră

Const. Cio­praga

 

[Academicianului Demostene Botez, Strada Rahmaninov, nr. 27 A, Bucureşti I, Oficiul poştal 30; Const. Ciopraga, Strada Golia, nr. 10, Iaşi].

 

*

Iaşi, 27 martie 1972

 

Mult sti­mate şi iu­bite ma­es­tre,

 

In­ten­ţionat, am amî­nat aceste rîn­duri, fi­indcă do­ream ca, o dată cu scri­soa­rea, să pot tri­mite un ar­ti­col pen­tru Vi­aţa Românească.

Ar­ti­co­lul era nu­mai schi­ţat, aşa că a tre­buit să mai treacă timp pînă la forma de­fi­ni­tivă. Iată, deci, mo­ti­vul în­tîr­zi­e­rii.

V‑am mai scris, iu­bite ma­es­tre, de două ori, la re­vistă, dar am im­pre­sia că epis­to­lele mele nu v‑au par­ve­nit. De data asta vă vor găsi, în mod si­gur, acasă.

Nu v‑am ui­tat nici un mo­ment şi cred că ni­că­ieri nu aveţi ad­mi­ra­tori mai de­vo­taţi ca la Iaşi.

Din mo­tive mă­runte, de as­pect for­mal, nu v‑am pu­tut în­şti­inţa încă asu­pra aş­tep­ta­tu­lui ho­no­ris ca­usa.

Rîn­du­rile dum­nea­voas­tră calde des­pre G. Les­nea3 au fă­cut la Iaşi ex­ce­lentă im­pre­sie.

La Cro­nica4 şi la Con­vor­biri li­te­rare5 sînt aş­tep­tate ver­suri sau frag­mente din al doi­lea vo­lum de Me­mo­rii6.

Sînt foarte ocu­pat şi cînd vin la Bucureşti stau tot­dea­una în şe­dinţe.

Voi face aşa fel ca, la sfîr­şi­tul lui apri­lie, în două zile, să gă­sesc timp pen­tru a vă re­ve­dea.

Vă rog să cre­deţi, iu­bite ma­es­tre, în de­vo­ta­men­tul şi în stima ace­luia care, deşi nu vă poate vorbi prin viu grai, ca­ută să pună în scris toată afec­ţi­u­nea.

Pri­miţi, vă rog, calde urări de să­nă­tate.

Const. Cio­praga

 

P.S.

În re­vista pe care v‑o ală­tur, veţi găsi o pa­gină des­pre dum­nea­voas­tră.

*

Iaşi, 17 mai 1972

Mult sti­mate şi iu­bite ma­es­tre,

 

Din nou în în­tîr­zi­ere faţă de dum­nea­voas­tră, deşi din su­flet do­ream să nu fiu.

Sin­gura şi per­pe­tua mo­ti­vare este că avînd în­da­to­riri multe şi grele, nu iz­bu­tesc să fac faţă, la timp, tu­tu­ror obli­ga­ţi­i­lor.

N‑am lă­sat de­o­parte nu­mele dum­nea­voas­tră, în ar­ti­co­lul tri­mis, de­cît dintr‑un con­si­de­rent de or­din psi­ho­lo­gic.

Vor­beam în acel ar­ti­col de tra­gic, de im­pli­ca­ţi­ile li­rice ale aces­tuia, iar eu nu vă con­si­der un tra­gic, ci un ele­giac.

La ti­pă­ri­rea frag­men­tu­lui în vo­lum, care va apă­rea peste cî­teva luni, am in­clus nu­mele dum­nea­voas­tră, ba­zat pe in­di­ca­ţi­ile es­te­tice care re­zultă din scri­soare.

Încă o dată, stima şi dra­gos­tea ce vă păs­trez sînt de­să­vîr­şite şi v‑aş dori ca aces­tea să aibă, din par­tea tu­tu­ror, ace­eaşi con­sec­venţă.

Voi scrie cu plă­cere, ar­ti­co­lul des­pre Ce­zar Pe­trescu7, po­tri­vit in­vi­ta­ţiei dum­nea­voas­tră.

Am pri­mit în acest sens şi o scri­soare de la doamna Sma­randa Chehata8. I‑am răs­puns afir­ma­tiv.

Vă in­vi­ta­sem la Iaşi, în ca­drul săp­tă­mî­nii Va­lori ie­şene în con­tem­po­ra­ne­i­tate, al că­rei pro­gram l‑am schi­ţat eu.

Ab­senţa dum­nea­voas­tră a fost ge­ne­ral re­gre­tată. Am pro­pus să se dea ci­tire scri­so­rii tri­mise şi în­treaga sală a Tea­tru­lui Na­ţional a iz­buc­nit în apla­uze de sim­pa­tie.

Sînteţi un ge­ne­ros şi mare su­flet de mol­do­vean!

Per­mi­teţi‑mi, vă rog, iu­bite ma­es­tre, să vă îm­bră­ţi­şez şi să vă urez multă să­nă­tate.

Const. Cio­praga

[Dom­nu­lui aca­de­mi­cian De­mos­tene Bo­tez, Strada Rah­ma­ni­nov, nr. 27 A, Bucureşti, I, Ofi­ciul poş­tal 30; Con­stan­tin Cio­praga, Strada Go­lia, nr. 10, Iaşi].

 

Note

 

  • Ori­gi­na­lele ce­lor trei scri­sori, in­e­dite, se află în bi­bli­o­teca pro­fe­so­ru­lui Ni­co­lae Scurtu din Bucureşti.
  1. Me­mo­ria scri­so­ri­lor. Me­saje că­tre Con­stan­tin Cio­praga. Bucureşti, Edi­tura Aca­de­miei Române, 2007, 559 pa­gini.
  2. Nu i s‑a con­fe­rit această înaltă dis­tinc­ţie deşi o me­rita.
  3. De­mos­tene Bo­tez – Po­e­tul Ghe­or­ghe Les­nea în Vi­aţa Românească, 25, nr. 3, mar­tie 1972, p. 144‑146.

4‑6. Pri­vi­tor la pre­zenţa lui De­mos­tene Bo­tez în pa­gi­nile re­vis­te­lor Cro­nica şi Con­vor­biri li­te­rare a se con­sulta ex­ce­lenta carte a doam­nei Le­nuţa Dră­gan – De­mos­tene Bo­tez (1893‑1973). Bi­bli­o­gra­fie. Par­tea I‑III. Iaşi, [Multigrafiat] 1990, 995 pa­gini (Bi­bli­o­teca Cen­trala Uni­ver­si­tară „Mi­hai Emi­nescu“ – Iaşi. Ser­vi­ciul bi­bli­o­gra­fic).

  1. Nu a pu­bli­cat ni­mic des­pre Ce­zar Pe­trescu în nu­mă­rul spe­cial al Vie­ţii Româneşti în­chi­nat au­to­ru­lui În­tu­ne­că­rii.
  2. Sora scri­i­to­ru­lui. Pro­fe­soară de limba fran­ceză şi tra­du­că­toare.

 

 

 

Însemnări despre epistolograful Const. Ciopraga

 

 

Un aspect mai puţin cunoscut din activitatea istoricului şi criticului literar Const. Ciopraga (1916–2009) îl constituie cel de pasionat epistolograf.

În răstimp de şapte decenii şi jumătate, Const. Ciopraga a scris şi a trimis un impresionant număr de epistole colegilor, confraţilor şi unor apropiaţi ai familiei sale.

Apariţia unui tom1 impunător, în anul 2007, care cuprinde cele mai valoroase epistole primite de Const. Ciopraga, între anii 1950–2007, demonstrează, fără putinţă de tăgadă, existenţa unui număr similar de misive trimise de profesorul şi cărturarul de la Iaşi.

În cercetările mele de pînă acum am identificat, transcris şi adnotat o mie cinci sute de scrisori aparţinînd distinsului istoric şi critic literar Const. Ciopraga, care, înzestrat cu o discreţie şi o modestie întotdeauna exemplare şi nefireşti pentru aceste timpuri, a găsit tonul cel mai adecvat unei comunicări ideale.

Lecturile importante şi, evident, incitante, în ordinea spiritului, din literatura franceză şi literatura română, i-au deschis nebănuite ferestre prin care a receptat şi a comentat cu eleganţă unele aspecte specifice paraliteraturii.

Epistolele lui Const. Ciopraga conţin informaţii, precizări, note, observaţii, corijări, sugestii, portrete şi microevocări care contribuie la o înţelegere corectă a operei, a autorului şi a epocii.

Elocvente în acest sens sînt şi epistolele trimise istoricului şi criticului literar Dumitru Micu (n. 1928) pentru care a avut, ab initio, o caldă preţuire intelectuală şi o autentică înţelegere a eforturilor sale creatoare.

Necunoscute, pînă acum, şi preţioase din perspectiva istoriei literare, aceste misive contribuie, esenţial, la cunoaşterea în profunzime a celor doi veritabili cărturari.

*

Iaşi, 14 dec[embrie] 1959

 

Dragă tovarăşe Micu,

 

Zilele acestea am fost la Bucureşti, în legătură cu pregătirea centenarului Universităţii din Iaşi. În puţinul timp pe care l-am avut liber, am trecut şi pe la E[ditura] de S[tat] p[entru] L[iteratură] şi A[rtă], unde se află depusă monografia mea, Calistrat Hogaş2.

Discutînd cu responsabila de carte, am ajuns la concluzia că obţinerea referatului extern3 în termen mai scurt ar grăbi cu mult apariţia cărţii.

Deşi îmi închipui cît sînteţi de ocupat cu de toate, m-ar bucura dacă aţi accepta să faceţi cuvenitul referat.

Textul se poate citi în 3-4 zile, printre picături. Întrucît e vorba de o versiune nouă, lucrată foarte atent, cred că nu vor fi de semnalat observaţii numeroase, încît totul s-ar putea rezolva fără a vă abate de la obligaţiile curente.

Profit de ocazie să vă transmit felicitări pentru Romanul românesc4. E o contribuţie foarte serioasă şi din cele mai utile.

Cu cele mai bune sentimente şi salutări cordiale.

Const. Ciopraga

 

P.S.

În caz că acceptaţi, vă rog daţi un telefon responsabilei de carte, tov[arăşa] Maria Simionescu, care vă va aduce volumul.

 

[Tovarăşului profesor Dumitru Micu, Facultatea de Filologie – Catedra „Literatură Română“, Bucureşti; Expeditor – Constantin Ciopraga, Strada Golia, nr. 10, Iaşi].

 

*

25 apr[ilie] 1965

 

Dragă tovarăşe Micu,

 

Îmi reproşez de mult timp întîrzierea acestui răspuns, care nu vreau să fie protocolar, ci să comunice, odată cu mulţumirile cele mai călduroase, simpatia şi preţuirea aleasă pentru colegul de specialitate.

Vă închipuiţi, cred, cît sînt de ocupat cu obligaţiile curente, încît nu-mi rămîne timp nici pentru corespondenţă, în cazul de faţă cu un conţinut atît de plăcut.

Nici la Bucureşti n-am venit în ultima vreme, tot din lipsă de timp.

Analize de cursuri pe facultate, rapoarte pentru cinci concursuri, atestări sau lucrări de disertaţie, consilii şi altele ca acestea se ţin lanţ. Aştept vacanţa.

Dar să mă refer mai degrabă la lucrările trimise cu atîta amabilitate. Ele denotă spirit metodic, putere de sinteză şi capacitate de organizare, calităţi pe care de altminteri le-am subliniat şi în scris.

E plăcut apoi să constaţi că te afli în consonanţă cu unul dintre colegii cei mai apreciaţi, în privinţa metodei şi aprecierilor la obiect.

Studenţii au în aceste cursuri de mare seriozitate o călăuză deosebit de utilă.

Vă felicit din toată inima, dorindu-vă totodată succese asemănătoare.

Rugîndu-vă să transmiteţi omagii respectuoase doamnei, vă strîng mîna cu prietenie.

Const. Ciopraga

 

*

[Iaşi], 30 martie 1967

 

Dragă tovarăşe Micu,

 

Cu vreo zece zile în urmă am fost la Bucureşti, am încercat să vă găsesc, dar telefonul a rămas fără răspuns. Revenit la Iaşi, m-a prins o gripă de care mă eliberez greu. Cîteva zile am fost imobilizat.

Abia acum vă scriu, cu rugămintea să credeţi că proiectul îmi stătea mereu înainte, dar altele mă solicitau urgent.

Am discutat cu prof[esorul] Gh. Agavriloaiei5 propunerea dumneavoastră de a scoate o ediţie în colaborare cu doamna Ecaterina Săndulescu6. Nu e de acord.

Eu, personal, am un rol mai mic, de a scrie o prefaţă. Nu ţin în mod riguros la aceasta.

Un mic studiu, pe care l-am schiţat, poate fi tipărit separat în orice revistă literară.

Soluţia pare să vină de la Editură; redacţia respectivă se arată dispusă să scoată două ediţii: una mai simplă, a doamnei Săndulescu, alta cu aparat critic, a prof[esorului] Gh. Agavriloaiei.

Misiunea prefaţatorilor e mai simplă. Propunerea mi se pare potrivită, numai să se materializeze.

La ediţia tov[arăşului] Gh. Agavriloaiei s-ar adăuga traducerea romanului La Tunique verte, pe marginea căruia G. Ibrăileanu a lăsat mici însemnări de lectură, inedite, şaptesprezece scrisori inedite de la Alice Călugăru, documente de la Paris şi diverse mărturii.

Cunosc ediţia pregătită de tov[arăşul] Gh. Agavriloaiei şi cred că posedă tot ce se ştie despre Alice Călugăru.

La Editură nu am pretins nici o dată, nici unul dintre noi, să se înlăture ediţia doamnei Săndulescu. Nu avem nici un contract.

M-a mirat deci tonul iritat cu care ne-a scris d[omnia]sa, vorbind chiar şi de tribunal.

Nu i-am răspuns deoarece aluzia mi s-a părut ofensatoare. Conştiinţa mea nu are nimic de a face cu asemenea metode negustoreşti, de aceea, dacă e să apară o singură ediţie, prefer să nu fie cea de la Iaşi7.

Cu cea mai aleasă simpatie şi afecţiune prietenească,

Const. Ciopraga

 

*

Iaşi, 28 ian[uarie] 1968

 

Iubite tovarăşe Micu,

 

Cu cîteva zile în urmă, am avut bucuria să primesc studiul dumneavoastră Lirica lui Lucian Blaga8. Vă mulţumesc din toată inima, adăugînd urarea: cît mai multe de acest fel.

Ca structură, studiul urmează planul pe care l-aş fi adoptat eu însumi, despovărînd lirica de ideologia filozofului. A da acesteia din urmă locul cuvenit, fără a o neglija, mi se pare a favoriza în mod necesar poezia.

Stilul acestor confesiuni-deghizate, cum le numiţi dumneavoastră, e mai atrăgător. Începe să mă tenteze şi pe mine.

Nu-mi doresc decît să găsesc răgazul să vă scriu impresiile de lectură despre Lirica lui Lucian Blaga.

Cu simpatia şi preţuirea de totdeauna, primiţi, vă rog, prietenia mea cordială.

Const. Ciopraga

 

*

Iaşi, 2 sept[embrie] 1973

 

Iubite domnule Micu,

 

Ieri m-am întors de la Mănăstirea Văratec şi am avut plăcuta surpriză ca la Iaşi să găsesc, alături de corespondenţa sosită între timp, Contemporanul cu cronica la Hortensia Papadat-Bengescu9.

Am fost mişcat de frumoasele aprecieri pe care le formulaţi în legătură cu cartea respectivă. Este o analiză foarte serioasă, aceasta a fost părerea celor de aici despre temeinicul dumneavoastră articol.

Se vede fineţea ochiului critic; trebuie subliniată eleganţa stilului.

Pentru că în tot ce facem avem nevoie mereu de certitudine, consider că articolul din Contemporanul reprezintă un punct de sprijin; înainte de a trece la proiecte noi, trebuie să te reculegi.

Vă mulţumesc călduros, adresîndu-vă totodată, stimatei doamne şi dumneavoastră, salutări afectuoase,

Const. Ciopraga

 

 

Note

  • Originalele celor cinci scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
  1. Memoria scrisorilor. Mesaje către Constantin Ciopraga. Bucureşti, Editura Academiei Române, 2007, 559 pagini. Cartea cuprinde şi o tabletă sugestiv intitulată – Scrisori şi rezonanţe.
  2. Constantin Ciopraga – Calistrat Hogaş. [Bucureşti], Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1960, 264 pagini.
  3. Dumitru Micu a citit manuscrisul şi a întocmit un excelent referat.
  4. Dumitru Micu – Romanul românesc contemporan. Realizări, experienţe, direcţii de dezvoltare. [Bucureşti], Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, [1959], 439 pagini. Într-o epistolă, inedită, aflăm informaţia că istoricul literar Const. Ciopraga a recenzat această carte: Iaşi, 12 dec[embrie] 1960, Iubite coleg, Întrucît s-ar putea ca recenzia la „Romanul românesc contemporan“ să nu vă parvină, căci seria de „Studii şi cercetări“ apare în tiraj restrîns, vă transmit un extras. Cu cele mai bune sentimente, Const. Ciopraga.
  5. Gheorghe Agavriloaiei (1906–1981), profesor şi istoric literar, ginerele lui G. Ibrăileanu. Şi-a susţinut doctoratul cu o teză privitoare la Alice Călugăru. A publicat scrisorile poetei Alice Călugăru trimise lui G. Ibrăileanu şi a restabilit textul romanului Adela.
  6. Ecaterina Săndulescu (1904–1988), poetă, prozatoare şi memorialistă. A publicat Evoluţia scrisului feminin în România, în colaborare cu Mărgărita Miller-Verghi, cu o prefaţă de E. Lovinescu (1935). În această antologie este inclusă şi Alice Călugăru.
  7. Aşa s-a şi întîmplat. Apare ediţia Ecaterinei Săndulescu – Alice Călugăru – Versuri. Ediţie îngrijită de Ecaterina Săndulescu. Cu o introducere de Dumitru Micu. [Bucureşti]. Editura pentru Literatură, 1968, 256 pagini.
  8. Dumitru Micu – Lirica lui Lucian Blaga. [Bucureşti], Editura pentru Literatură, 1967, 168 pagini.
  9. Dumitru Micu – Const. Ciopraga – Hortensia Papadat-Bengescu în Contemporanul, nr. 36, 31 august 1973, p. 3 şi în Astra, nr. 8, august 1973, p. 7.

 

Revista indexata EBSCO