Oct 4, 2014

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

Antologia curierului ANDA CHIŞ

 

Iubirea goală pu?

 

Peste  o pleoapă

mi-am surprins iubirea

în bra?ele anilor de tinere?e

şi-am înţeles preţul nopţilor nedormite

cum  recuzita sprîncenelor

mi-a mutat psalmii în dormitor

şi s-au echilibrat

exerciţiile de acrobat pe retină

cu reuşita respiraţiei

aproape de cealaltă pleoapă

mai era foarte puţin

şi s-ar fi  aşezat goală puşcă

pe scaunul meu din tîmplă

dacă nu s-ar fi inventat

amorurile desuete.

 

Despre îngeri

 

Îngerul nu avea nevoie

decît de un pahar

din apa cristalină

în care i se oglindeau aripile

altfel ar fi putut să cuprindă

toate verbele în palme

?i să nu spună nimic

iar oamenii s-ar fi întrebat

de ce nu mai pot

să viseze.

 

Himere

 

Din prima tresărire a unor vise

peste orice se na?te din himere
n-ai voie să treci prin tăceri

lustruite bine de virtuţi gîndite
nu mai rămîne

decît imaginea multiplicată
a fluturilor deveni?i omizi.

 

Gestul

 

Un gest în plus e mai bun decît

egalitatea temporară dintre gînduri

fără să fiu ironică

simt că lor are cine le împrumuta o mască

dacă aleg ca punct de reper sufletul

cu o eroare de pînă la o amintire

gesturile vor îmbrăţişa

subtilităţile  de gînd.

 

Ipostaze

 

Nu e decît teama de întunericul

în care mă îmbrac de una singură
mă prefac luînd micul dejun în pantofi de damă

?i jucîndu-mă cu demonii visului regăsit

amestec atît de multe mă?ti încît

la sfîr?it de citit în ochi

nu se mai ?tie

cine pe cine ascunde

după cititul  în palmă

nu sunt decît

ipostaze de iubit în oglindă.

 

Lec?ia

 

Po?i să-?i pui ochelari de cal

?i să-ţi dai ochii peste cap

cu voie  sau fără voie

sarea din suflet se va vărsa
cînd hibernezi

să baţi   lîngă uşă
un cui

să-?i atîrne mirarea

lîngă propria întrebare

despre iluzii ?i umbre.

 

Dor de tine

 

În oricare cuvînt se ascunde
un pitic căruia

i se face brusc  foame
?i mu?că din tine cîte un gînd rătăcit

acolo să sapi o groapă de vis

cînd  vei ajunge acasă

?l vei putea îmbră?i?a

să  ?i se facă brusc

dor de tine.

 

Toamna

 

Obrajii caselor se şterg de lacrimi

cu mîinile pe ziduri

printre degete la ferestre

plouă cu melancolii

o bătrînă toamnă

abia ?şi leagă şireturile

şi ţine de mînă copacii

să nu le scape vreo frunză

?n marele ochi citadin

?i să orbească poeţii.

Revista indexata EBSCO