Sep 2, 2014

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Nimic nu se compară cu satisfacţia de a da piept cu canicula prin vreun birou fără aer condiţionat, la cheremul unui ventilator obez dar anemic, măturînd aerul cald dintr-o parte în alta, bineînţeles tot spre locul unde îţi cauţi ispăşirea. Dar nu-i nimic, după caniculă vin ploile, după ploi frigul, iar noi vom găsi mereu prilej de cîrteală, doar-doar vom stîrni oarece compasiune, care oricum nu ajută la nimic… Mai bine să purcedem la o lectură răcoroasă a revistelor care ne-au ajuns sub ochi, de pildă Viaţa Românească. Un generos articol semnat de Răzvan Voncu este dedicat cărţii lui Marian Drăghici, lumină încet, apărută la Tracus Arte anul trecut, carte care a contribuit la obţinerea de către autor a unui important premiu la Festivalul „Tudor Arghezi” de la Tîrgu Jiu din acest an. Marian Drăghici este – în opinia criticului literar – „unul dintre cei mai prolifici autori de arte poetice”. Dar nu în asta consistă valoarea cărţii ci, în „O poezie a tensiunii tragice, subtil camuflată sub masca unui discurs minimalist, lipsit de asperităţi, de emfaze şi de gesticulaţii violente”. Un alt articol impozant ca talie şi nu numai este cel dedicat de Florin Manolescu Scriitorilor români din exil. Un şir important de memorialişti este depănat de autor, cu o escală substanţială la scrierile Adrianei Georgescu. Pour la bonnebouche reluăm o savuroasă anecdotă care circula în Bucureştii postbelici: „În faţa sediului P.C. din cartier o femeie foarte bătrînă priveşte în vitrină un mare portret al lui Stalin. Îl întreabă pe un bărbat care iese din sediu: – Spune-mi, maică, cine e? Ca nişte autentici gură – cască, ne oprim cu toţii să auzim răspunsul. – E Stalin, răspunde comisarul. Cel care i-a izgonit pe nemţi din ţara noastră. – Dumnezeu să-l binecuvînteze, spune bătrîna. Cînd o să-i gonească şi pe ruşi? Tînărul îi aruncă un mînios „babă tîmpită” şi se îndepărtează”. Iată că ne-am lungit mai mult şi abia mai avem timp să vă invităm la lectura poemelor Irinei Bogăţan, Dianei Corcan, George Iarin ori Ion Maria şi trecem la Discobolul lui Aurel Pantea şi echipei sale redacţionale. Ne întoarcem cu acest număr la Colocviile Romanului Românesc Contemporan, despre care am mai scris şi în numărul precedent, de data aceasta cu nişte cărţi de vizită străine. Sunt prezentaţi Raffaele D’Orazi, Giuseppe Rescifina din spaţiul literar italian, dar şi intervenţiile lui Alexandru Vlad, Radu Aldulescu, care dezgroapă o veche şi mult dezbătută temă, cea a Nobelului într-o relaţie cu canonul, miza şi universul uman. Ne plecăm şi noi fruntea, împreună cu redacţia revistei, la plecarea spre cele veşnice a discretului, sensibilului prozator  dar şi generosului critic  literar, Constantin Blănaru la care vom reveni cu certitudine cu evocări şi aprecieri critice în numerele viitoare. Trecem la poemele Ritei Chirian, Mihok Tomas, Eva Rădulescu, Ion Olteanu, Ioana Burghel pe care, vorba ardeleanului, e musai să le citiţi. Între timp, ne oprim la un număr proaspăt din Luceafărul de dimineaţă şi dăm credit cronicii pe care Dan Cristea o face cărţii Martei Petreu, Asta nu e viaţa mea, prilej pentru o radiografie exactă şi sensibilă a „poemelor respirînd dramatism, poeme cu miză, despre viaţă şi moarte, despre soartă şi predestinare” cum notează criticul. Iată că, după cîteva cărţi de versuri, în care autorii refac un traseu biblic după propriul azimut liric, este rîndul lui Mihail Gălăţanu să ne propună o Psaltire a lui Mihail, cum titrează recenzenta Andrea Hedeş cronica sa la cartea de versuri Despre cum iubesc în timp ce mor, apărută la Editura Charmides mai an. Aurel Pantea este prezent cu o pagină de poeme în proză, din care cităm: „Am o noapte lungă. Îmi suport insomniile. Sunt foarte frecvente. Ascult muzică gregoriană. Linişte deasupra vulcanului. Să fii singur. Să fii singur şi să nu vrei asta. Urăsc, în continuare. Alcool şi muzică.. Să urăşti, clamîndu-ţi ranchiuna, gîndirea fără cer”. Facem o trimitere şi la excelenta proză Christosul de tablă semnată de Nicolae Rotaru şi trecem la altă revistă. La Jurnalul literar pentru a parcurge cronicile cîtorva cărţi importante, cum ar fi Vederi şi atitudini critice de Ştefan Ion Ghilimescu în interpretarea Georgetei Drăghici, Mircea Muthu în orizontul sintezei, un florilegiu critic coordonat de Iulian Boldea, cele două volume din Pragul de jos, semnate de Dumitru Velea şi prezentate de Titu Popescu etc. Segmentul Restituiri ne duce la Mircea Eliade pe două coordonate: Jung şi Eliade în corespondenţă şi Estetica EROS –ului în proza lui Mircea Eliade sub lupa lui Mircea Handoca şi Dana Dad. Ne aruncăm o privire şi pe Cronica veche şi, pentru a vă stîrni papilele lecturative, vă propunem „Misterele onomastice” ale Iaşilor, ajunse la al doilea episod. Mircea Ciubotaru filtrează prin legende toponimice care dau aură specială Iaşului, etimologia celebrisimului Copou! De la isprava cu soaţa lui Vasile Lupu ascunsă într-o scorbură de teama turcilor şi găsită de un copoi pînă la interpretarea geografică a termenului şi, în fine la varianta fundamentat ştiinţifică a distinsului profesor Caproşu suntem purtaţi prin aburii fanaţi ai istoriei. Unul dintre distinşii eseişti şi oameni de cultură ai Iaşului, Nicolae Busuioc, este pe cale de a-şi rotunji vîrsta. Plecăciune şi sentimente speciale din partea noastră cu dorinţa de a-i reînnoi, preţ de cîţiva luştri zdraveni, urările de sănătate şi har! Revista ne oferă o mostră dintr-un volum absolut interesant, care pune în ecuaţie Omul şi natura : relaţia dintre artă şi natură. Subiect amplu şi dificil, pe care Nicolae Busuioc îl poartă cu eleganţă printr-o istorie a culturii, cu trimiteri şi evocări de calitate. Faţă în faţă doi scriitori, cu provenienţă diferită, unul vocal, prin prisma calităţii de realizator radio, Aurel Brumă, celălalt discret, trecut printr-o încercare grea a destinului şi plămădit la şcoala veche, de calitate, a muzeologiei, Dumitru Vacariu. Rezultatul: un interviu de referinţă şi fonotecă – în cazul că a fost şi înregistrat. Coborîm la Ploieşti pentru Atitudini. Ca de obicei, evocări suculente, cum ar fi cea a lui Adrian Voica intitulată Cocsarul din perioada proletcultistă, cînd, distinsul universitar şi scriitor de azi, fusese desemnat ca reprezentant al cenaclurilor ploieştene la o mare Conferinţă Naţională a Tinerilor Scriitori datorită unui poem, Cocsarul! Un pretext „cromatic” pentru a cunoaşte şi evoca mari scriitori ai epocii, în special pe Nicolae Labiş. Ştefan Dimitriu continuă şirul evocărilor cu al V-lea episod din Ploieşti – cetatea mea de scăpare. Pe lîngă articolele exclusivist ploieştene, remarcăm o eboşă a unui eventual studiu de anvergură – aşa cum ar merita subiectul – al Mădălinei Paula Drăgănuţă despre Poetica expresionistă. Un grupaj excelent de epigrame realizat de Constantin Tudorache, din care nu ne putem abţine să nu vă oferim o bijuterie semnată de ieşeanul George Petrone: „Puşca şi cureaua lată/ Ce bărbat eram odată!/ Stau amu’ pe prispa căsii/… Puşca şi cureaua măsii!” Urcăm şi la Tribuna clujeană pentru a lua pulsul editorial aflat în vizorul criticilor literari de aici şi îi regăsim pe Aurel Pantea în atenţia lui Adrian Ţion cu volumul Blanca – fragmente din însemnările unui resentimentar (I), Mircea Popa cu un impresionant tom: Regăsiri creştine, trecut prin filtrul lui Ion Buzaşi, cartea de poezie a Codrinei Bran, Lumina şi umbra în prezentarea lui Ioan Negru şi ne oprim aici, pentru că, vreo cîteva pagini mai departe, Iulian Bitoleanu ne invită în lumea lui Umberto Eco prin intermediul lui Francois Busnel, încercînd să clarifice Sinuozităţile traducerii ori Frumosul în cinematografie. Grupaje ample de poezie sunt semnate de Costel Stancu, Emilian Mirea şi Valentin Tufan. Ovio Olaru ne prezintă un poet din Norvegia, Terje Dragseth şi cartea sa de vizită, Bella Blu. Instrucţiuni pentru cosmos, un poem absolut insolit şi profund. Adăugăm, înainte de a ne despărţi, şi invitaţia la lectura articolului semnat de Gabriel Dragnea: Conjuraţia anti – Panait Istrati. Mai ales că luna aceasta este cea în care s-a născut autorul Chirei Chiralina.

Revista indexata EBSCO