Sep 2, 2014

Posted by in Consemnari

Emilia PAVEL – Un erudit: etnologul Petru Ursache

  „Cosmosul «dalbului de pribeag» cuprinde lumea «văzutelor» şi «nevăzutelor» pentru  că, experimentînd «marea trecere», eroul îşi însuşeşte o viziune unitară şi generală                     asupra existenţei.” (Petru Ursache, Etnoestetica, Cluj-Napoca, 2014, p. 147)

Petru Ursache, profesor emerit, este absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, seria 1956. Este licenţiat în limba şi literatura română şi este doctor în filologie din anul 1971, cu Revista „Şezătoarea”, prima revistă de folclor de la noi din ţară, publicată de Arthur Gorovei în anul 1892, la Fălticeni.

„Cartea debutează cu un capitol dedicat conceptului de etnologie şi analizei folcloristicii din dialectologie, pornind de la clasica pledoarie a lui Ovid Densuşianu privind conexiunile celor două discipline”, spune Silvia Chiţimia în Memoriam, Petru Ursache.

Profesorul Petru Ursache a fost conducător de doctorate în etnologie. A predat cursul opţional de estetică şi etnologie, în cadrul catedrei de Literatură română şi comparată.

În perioada 1992-2002, a ţinut cursul de Estetică teologică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi. A colaborat la mai multe publicaţii din ţară şi a îngrijit numeroase ediţii şi antologii în domeniul umanisticii.

În anul 2001 a fost numit profesor emerit. A fost apreciat cu Premiul de Excelenţă al Societăţii Scriitorilor din Iaşi (2001), el fiind membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Iaşi. Premiul Opera Omnia a fost acordat de Revista „Convorbiri literare” (2001), tot Premiul Opera Omnia acordat de Biblioteca „Vasile Voiculescu” din Buzău (2001).

Profesorul emerit Petru Ursache este cunoscut în ţară şi peste hotare prin bogata sa activitate ştiinţifică de la catedră, cît şi prin numeroasele volume de specialitate publicate în decursul anilor.

Cărţile publicate de Marele Om, cu O mare, Petru Ursache, ne sunt cunoscute din Dicţionarele publicate, încît nu le voi enumera în scurta mea prezentare. Voi căuta să subliniez valoarea profesorului Petru Ursache prin contribuţii de mare profunzime ştiinţifică, cum le putem urmări în lucrările sale Prolegomene la o estetică a folclorului, Bucureşti, 1980 şi Etnoestetica, Cluj-Napoca, 2014.

Profesorul Petru Ursache a colaborat cu profesorul Vladimir Dumitrescu, arheolog, căruia, în studiile sale, i-a folosit lucrările Arta Culturii Cucuteni, Bucureşti, 1971 şi Arta preistorică în România, 1974.

La Congresul Internaţional de Folclor de la Praga din luna septembrie 1928, s-a precizat: „Arheologia este cea mai specială etnografie a trecutului.” (Revista „Museion” nr. 5, septembrie, 1928)

Simion Mehedinţi, în studiile sale, susţine: „Acolo unde lipseşte documentul istoric, materialul etnografic îi poate ţine locul, ca şi un text scris.” („Geografie şi geografi, la începutul secolului al XX-lea”, în „Noi Tracii”, an XVIII, nr. 162, mai 1988, nr. 5)

Profesorul Petru Ursache, citîndu-l pe Vladimir Dumitrescu, susţine: „Satul Cucutenilor era circular şi deci el trebuie pus în legătură cu coloana cerului, a locului, a centrului” (Prolegomene la o estetică a folclorului, Bucureşti, 1980, p. 32). „Fiecare sat este resimţit în conştiinţa colectivă a fiilor săi ca un fel de centru al lumii. Să-i acordăm milenarului sat românesc susceptibil de mitizare, creditul de posibilă afirmare în planuri superioare ale existenţei sale etnice: „Într-adevăr, eternitatea s-a născut la sat.” (Prolegomene, p. 31)

„Alegerea unui loc de aşezare, cătun, sat, moşie, ţară, se efectua după indicaţiile tradiţiei cu un anumit ritual în care intrau elemente de ordin religios, de ordin politic şi economic.” (Prolegomene, p. 33)

„Mioriţa, spune Petru Ursache, aparţine culturii române, dar trebuie să admitem în realitatea sa poetică o succesiune de straturi care coboară pînă în neolitic, la autorii ceramicii tricromice, păstori şi agricultori ce şi-au pus prima dată în istorie, după cum se cunoaşte, problema existenţei.” (Etnoestetica, Cluj-Napoca, p. 247)

„În satul românesc se produce istorierea mitului. Însemnele şi culorile sunt aşa fel utilizate, încît să inducă comportamentul social şi familial al omului, după rolul pe care îl îndeplineşte fiecare ins din colectivitate în cele două aspecte fundamentale ale existenţei sale sociale: viaţă – moarte”. (Etnoestetica, p. 248)

„Culoarea prin tripticul fundamental conceptualizează scenariul viaţă – moarte”. (Etnoestetica, p. 251)

„Cînd suprafaţa destinată exerciţiului cromatic o constituie însăşi fiinţa umană, linia pare şi mai discretă, dar ea este aceea care trasează contururile după modele consacrate: rochia clopot, copac tip coif, vase din familie, hora etc. Este una din caracteristicile picturii cucuteniene, ca şi a celei româneşti în general: dialogul tacit dintre linie şi culoare.” (Etnoestetica, p. 249)

Profesorul Petru Ursache, eminent etnolog, era apreciat de personalităţi ale etnologiei româneşti. Am colaborat cu Academia Română, cu Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” la cercetările etnografice de pe Valea Bistriţei, între anii 1954-1959, cu prilejul construcţiei hidroenergetice de la Bicaz, la cercetările etnografice de la Porţile de Fier efectuate în Clisura Dunării, în perioada 1967-1970 şi la cercetările etnografice în vederea redactării Atlasului Etnografic Român. L-am cunoscut pe profesorul Romulus Vulcănescu, etnolog, cu care am colaborat. Aproape toate cărţile mele publicate înainte de anul 2000 sunt prefaţate şi cu girul ştiinţific al profesorului Romulus Vulcănescu.

În discuţiile ce le aveam în legătură cu profesia, îl rugam pe profesorul Romulus Vulcănescu să-mi recomande la Iaşi o personalitate în domeniu şi răspunsul era acelaşi de fiecare dată: „În Iaşi îl ai pe profesorul Petru Ursache cu care poţi colabora şi de la care ai ce învăţa.” Mulţumesc, domnule profesor. Romulus Vulcănescu nu ştia că suntem consăteni.

Pe profesorul Petru Ursache l-am întîlnit în anul 2005 la Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi. După ce ne-am salutat, m-a întrebat ce fac şi cînd îmi apare o nouă lucrare. Discuţia a fost scurtă, dar mi-a dat mult de gîndit. Mergeam spre casă cu gîndul la fişele ştiinţifice ce stăteau într-un sertar pe care l-am deschis imediat ce am ajuns. Aşa am început să redactez a doua ediţie a lucrării mele din anul 1990, Studii de etnologie românească, ce a apărut în anul 2006 la Editura princeps Edit Iaşi, cu o prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, referent ştiinţific al lucrării fiind profesorul Petru Ursache.

La lansarea cărţii, care a avut loc în ziua de 8 februarie 2007, profesorul Petru Ursache mi-a prezentat lucrarea la înalt nivel ştiinţific şi, în concluzie, a subliniat: „Emilia Pavel are un sac de fotografii, cu imagini, fotografii etnografice de la cercetările de pe teren, aşa că ar mai putea publica o lucrare de etnologie”. Şi aşa a apărut a doua lucrare Valori etnografice româneşti în imagini, cu o prefaţă de Iordan Datcu, eminent etnolog, autorul Dicţionarului etnologilor români. Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2006.

Lansarea volumului s-a făcut la Tîrgul Internaţional de carte „Librex” , 6 mai 2009, Sala Sporturilor. Cartea a fost premiată cu premiul special „Menţiunea juriului”, atribuit Editurii Princeps Edit din Iaşi.

În prefaţa lucrării Masca – univers antropologic, profesorul Petru Ursache menţionează: „Masca este aceeaşi pe toată întinderea umanului, fiindcă fiecare popor a trecut prin aceeaşi experienţă de viaţă.” „La apariţia lucrării din 1971, Emilia Pavel era un nume binecunoscut printre etnografii şi muzeografii din ţară, ca unul dintre cei mai vrednici, dacă nu chiar cel mai răsărit elev al lui Ion Chelcea, întemeietorul Muzeului Etnografic al Moldovei.” „Altă lucrare, Emilia Pavel, Scoarţe şi ţesături populare (Editura Tehnică, Bucureşti, 1989), 174 p. + 215 imagini, valorifică de data aceasta, atît obiectele de pe teren culese pe cont propriu, cît şi ale colegilor de breaslă depozitate în Arhiva Muzeului Etnografic al Moldovei, a cărui zestre se dovedeşte a fi deosebit de bogată şi de valoroasă. Se remarcă iscusinţa meşteşugarilor, diversitatea motivelor artistice de o adîncă arhaitate (pomul cosmic, soarele ca semn uranian şi integrator, forme vegetale şi animaliere stilizate ori geometrizate, cromatismul axiologic ce-şi are punctul de pornire în credinţele cucuteniene), asigurînd scoarţelor şi ţesăturilor o puternică individualitate în întinderea spiritualităţii româneşti. Această carte dezvăluie mai limpede decît oricare alta intenţia autoarei de se situa discret între etnografie şi arta populară, o mai veche direcţie de coloratură germană, pe care autoarea a urmat-o în spiritul trasat la Iaşi de Ion Chelcea, cercetător de informaţie sociologică (D. Gusti) şi etnografică (Gh. Vîlsan). Emilia Pavel înclină spre arta populară în latura ei tehnică (aspect al esteticului preferat şi de Al. Dima în Conceptul de artă populară carte devenită „clasică” la noi), şi pune în evidenţă simbolurile în liniile lor cele mai pure şi mai autentice, circulaţia lor în spaţii etnografice întinse, precum şi migraţia de pe „scoarţe” pe „alesături”, de la costum la mască. Tocmai de aceea a trezit interesul artiştilor contemporani care au beneficiat de tezaurul de date furnizate de Emilia Pavel. Aceştia reuşesc să întinerească „brîncuşian” străvechile reprezentări şi imagini. Artista Gabriela Moga-Lazăr, vestită prin expoziţii de tapiserie de mare răsunet în ţară şi în vestul Europei, îndeosebi în Franţa, a recunoscut adesea că a preluat motive din colecţiile etnografice puse la dispoziţie de Emilia Pavel. Un titlu de expoziţie ca Pomul vieţii confirmă rodul colaborării dintre cele două protagoniste în promovarea imaginarului artistic tradiţional, fiecare cu mijloace şi pe căi proprii (…).” (Masca –univers antropologic, pp. 9-10)

„Ca încheiere provizorie, să constatăm că dincolo de activităţile muzeologice, munca de cercetare, de teren şi de bibliotecă, aşa cum se cuvine, a cuprins trei sectoare distincte: masca, portul, alesăturile. Volumele de referinţă sunt cele publicate în 1972, 1976, 1989, fiecare cu adăugiri şi îmbunătăţiri pînă la finalizare (Măştile populare moldoveneşti, Portul popular moldovenesc, Scoarţe şi ţesături populare), toate însoţite de semnătura lui Romulus Vulcănescu în prefaţă.” (Ibidem, p. 10)

Masca – univers antropologic, „Noua apariţie editorială a Emiliei Pavel poate prilejui momente de benefică meditaţie. Să aşteptăm cu încredere.” (Idem, p. 10)

Profesorul emerit Petru Ursache, etnolog şi estetician cunoscut în ţară şi peste hotare, a fost şi a rămas o personalitate de înaltă ţinută intelectuală a învăţămîntului universitar ieşean şi românesc. De cîte ori programam o vizită, cu acceptul domniei sale, la catedră sau la biroul din incinta Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, nu puteam înainta de cărţile ce-i acopereau încăperea, masa de lucru, cărţi pe care le utiliza în activitatea sa de profesor la cursuri, ca studenţii săi să aibă bogate cunoştinţe.

Cînd îi solicitai sprijinul, era de o amabilitate şi de o bunătate în răspunsurile ce le primeai, încît, dacă gîndeai bine, vedeai în profesor omul călăuzit de o forţă divină, cum rar întîlneşti.

Alteori era trist, fiind prins în multe activităţi solicitate de colaboratori sau la şedinţele cu doctoranzii, încît cu soţia sa, doamna Magda, pe care o diviniza, n-avea timp nici să discute, dar să mai plece la plimbare prin oraş, în Dealul Copoului, unde erau văzuţi uneori. Cînd vorbea de Magda, i se luminau ochii de bucurie. Apariţia unui roman al doamnei Magda Ursache sau articole în renumite reviste literare din ţară, scrise de fiinţa dragă, îl făceau să creadă că în viaţă sunt numai bucurii şi satisfacţii.

Doamna Magda Ursache este scriitoarea foarte apreciată de critica literară de la noi din ţară. În discuţiile pe care le aveam cu profesorul Petru Ursache îmi spunea uneori: „Noi n-avem timp să ne trăim viaţa de familie, să discutăm. Eu în camera mea, ea în camera ei, scriem şi odată cu seara reuşim să terminăm.”

Viaţa în familia Magda şi Petru Ursache se petrecea la înalt nivel de colaborare, înţelegere şi frumuseţe.

Petru Ursache scrie despre frumos, spune Silvia Chiţimia, în Memoriam, Petru Ursache: „Omul s-a înconjurat de forme frumoase pentru ca traiul să-i fie plăcut, bine rînduit şi adevărat.” – Cuvînt înainte al celei mai „frumoase” cărţi ale sale dedicată „frumosului categorial” din oralitatea românească, Cazul Mărie sau despre frumos în cultura orală. (Petru Ursache, Editura Junimea, Iaşi, 2001), carte dedicată soţiei sale, Magda.

*  *  *

            Profesorul Petru Ursache s-a născut în satul Hărpăşeşti, comuna popeşti, judeţul Iaşi, la data de 15 mai 1931. Sufletul nobil al profesorului Petru Ursache s-a înălţat la ceruri în ziua de 7 august 2013, orele 2 a.m. Este înmormîntat în Cimitirul „Eternitate” din municipiul Iaşi. Dumnezeu să îl aibă în paza sa!

Revista indexata EBSCO