Jul 28, 2013

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

Sava„Vă trimit cîteva texte, în eventualitatea unei publicări. Primul text atinge tangential tema copilăriei că …tot vine luna care vine! (iunie; n.n.). Am foarte multe si din gama jurnalistică (realizate pe criteriul creativitate & expresivitate), pe un subiect dat. Vă trimit unul si din acelea. E stil diferit acolo, o literatură sărăcită de metafore. Cînd o fi, vă rog mult, să îmi comunicati răspunsul, afirmativ sau nu. As vrea să stiu. De asemenea, dacă un text ar fi bun pentru publicare, dar, cu modificările si ,,extirpările” de rigoare, sînt dispusă să le fac. De asemenea si dacă e necesară reformatarea etc. Am foarte multe texte, pe acestea le-am ales aleatoriu. Dumneavoastră decideti! Vă multumesc încă o dată. Aurica Stan PS: am absolvit Literele anul trecut… (nu stiu dacă are importantă:)” – Aurica Stan (apropo, poate îti găsesti un pseudonim, că numele ăsta nu te avantajează deloc), tu nu scrii rău, însă nu ai fost inspirată cînd ai pregătit cosul pentru mine; „avem di tăti” în el, si însemnări de jurnal, si tablete de presă, si poze, inclusiv un necrolog. Tu ai ales aleatoriu, dar noi n-avem ce-alege. Dacă vrei să publici la rubrica noastră (bănuim că vrei să debutezi, nu?), trimite-ne 3-4 texte în proză, de maximum două pagini fiecare si dacă vom găsi un text publicabil, vom împărtăsi bucuria noastră si altora.

Multă vorbărie goală si poezie prea putină am găsit si în textele primite de la Diana Petrehus din Timisoara: „de foarte mult timp/ merg tîrsit pe sîrmă/ cu tălpile goale/ călcînd în aceleasi răni/ după-masa asta am zărit în zare (sic!)/ drumul meu mai departe/ nu mai e sîrmă simplă/ ci ghimpată” . Am citat cel mai scurt text. La fel de multe cuvinte si care nu spun nimic, contin si textele „înteleg iubirea voastră”, „voiesti a sti cum stau de-adînc în ridicol?” si „de asta nu te mai poti uita tu în oglindă” si toate celelalte vreo 30-40 de texte care au titluri la fel de ciudate. Că Diana ne-a trimis un volum întreg. Păcat că din el nu am putut alege nimic. Diana, ti-ar trebui un îndrumător care să te învete cum să scrii, sau, mai bine zis, cum să te abtii să nu mai arunci totul pe hîrtie. Textele tale sînt pline cu bălării, trebuie plivite. Revino si cu alte texte, dar după ce îti mai clarifici discursul poetic. Volumul trimis este o nebuloasă. Dacă s-ar găsi cineva răbdător si priceput, din acest maldăr de manuscrise ar putea alege cîteva texte scurte, îndepărtînd maculatura care parazitează textele. Însă, dacă vrei să devii scriitor, acest lucru (de a îndepărta cuvintele care parazitează) trebuie să-l cunosti tu. Cînd îl vei afla vei putea avea această pretentie.
„M-am născut undeva pe la 1986, „din incestul luminii cu amurgul”. Am intrat in cercul vicios al literaturii căutînd acea îmbinare perfectă între transa hipnotică si demnitatea discursului” – ne scrie Vlad Sibechi din Suceava, într-o foarte succintă si mult prea pretioasă autoprezentare. Nu am aflat despre el prea multe, ca la noi nu a ajuns încă un CV, dar textele primite ne-au convins ca avem în fată un poet. Si dacă e poet, trebuie să-i dăm cuvîntul! Îl rugăm să ne mai scrie, chiar dacă s-a văzut, chiar din prima încercare, cu sacii în cărută, cum se zice.

„Bună seara, mă numesc Rădoi Cosmin-Stefan, am optsprezece ani, sînt elev în clasa a XI-a a liceului teoretic „Petru Cercel”, Tîrgoviste, Dîmbovita. As dori să vă prezint trei texte, în privinta publicării lor, pe capitole. Multumesc anticipat, Rădoi Cosmin” – Bună seara, Cosmin, esti talentat, ai stofă de prozator adevărat. Ceea ce ne-au surprins pe noi nu au fost doar usurinta cu care povestesti si creezi atmosferă ci mai ales subiectele prozelor tale. Esti un talent indiscutabil. Îti voi oferi spatiu într-un număr viitor al curierului pentru una din prozele trimise. Pînă atunci, poate ne mai trimiti cîte ceva, dar tot proză scurtă. Atasează textelor si un CV mai complet si o poză, pentru a încerca să te prezint cu texte si în alte publicatii literare. Vacantă plăcută!

„Curierul de ambe sexe din octombrie anul trecut a avut comentarii referitoare la ceea ce scriu eu. E dezamăgitor cum poate un om să fie atît de reticent la modalitatea în care este „deranjat” să facă o critică. Link-ul către o pagina web cuprindea mai multe texte care puteau fi comentate si dacă acest mod „nou” de a trimite scrieri către voi reprezintă un „deranj” prea mare, îmi cer scuze. Pînă mai ieri se trimiteau scrisori si manuscrise pentru a fi criticate, dar în ultimul timp numai internetul poate usura mult din modalitatea în care se intră în posesia de texte. Vă multumesc pentru critică. Niciodată nu m-am considerat un scriitor sau un poet si cred că am stiut să îmi văd lungul nasului… Tot ce am scris este simplu si superficial cum spuneti pentru că… Invio Nevis este un nume care caută asa ceva… Tot ce am scris am scris să îmi arăt iubirea pentru cineva… Am pornit de la o idee si am ajuns să scriu o carte. Cineva mi-a dat sperante ca as fi bun, dar apoi vine o altă critică cum este a dumneavoastră. În viată trebuie să iei si pumni si săruturi. Vă mai atasez cîte ceva pe care să îl comentati cu aciditate si spor. De altfel, dacă nu ar exista oameni ca mine care să „scrie” gunoaie pentru comentatori, unde ar mai fi slujba dumneavoastră (?). E foarte usor să faci rău, de fapt cine spune că e usor să faci bine este un nebun. Comoditatea si firea umană ne face să fim răi pentru că este mai comod, mai simplu si apoi ne face să ne simtim mai „zei”. Abia astept comentariile. Dar am si eu o rugăminte, dacă se poate, cînd mai comentati despre mine sau orice în privinta mea, vă rog să îmi trimiteti si mie link-ul către acel comentariu, sau un mail sau un semn. Vă multumesc, Ciprian Stoica (Invio Nevis) – Nu trebuie să disperati, pentru că nici o părere a cuiva despre proza sau poezia dv. nu este infailibilă, definitivă. Ne-ati făcut să zîmbim cînd am citit că dacă nu ne mai trimiteti „gunoaie” (v-am citat) rămînem someri. Vom reveni în curierul următor cu cîteva consideratii despre textul trimis, dar numai în cadrul curierului. Nu trimitem mesaje electronice în particular corespondentilor.
Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), scrise citet, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diactritice) si să astepte un răspuns, care nu va întîrzia mai mult de două luni (în functie si de aglomeratia de texte care există). Ne interesează si cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie si, mai ales, talent literar, vor intra în atentia noastră, promovîndu-i cu texte la „Antologia curierului”, cu grupaje de poezii sau la rubrica de „Debut”. Textele se pot trimite pe adresa postală, la sediul redactiei, sau pe două e-mail-uri nicu_sava@yahoo.com sau convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îsi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

ANTOLOGIA CURIERULUI : VLAD SIBECHI

EMI

eram bucătarul emiliei si-i ascundeam răvase în plăcinte
ea le citea pe furis
timidă ca fetele proaspăt iesite la horă
îsi ascundea zîmbetul într-un evantai mostenit
de la o mătusă îndepărtată

nu am fost „soarele din felina” nimănui
mai degrabă acel necunoscut
care îti cedează umbrela în statie

emilia scria poezii cu usi trepte ferestre
mă gîndeam că ăsta o fi vreun mesaj subliminal
si răscoleam cărtile lui freud după răspunsuri

ne întîlnim în gară
azi ne credem două diacritice provinciale
si scîrtîim mai tare ca marfarul ce ne taie calea
cu aer de fatalitate metalică

mă prind zorii
numărînd zonele cu igrasie
emilia e departe
un boschetar cîntă romante cu o sticlă goală de pepsi
si-mi pare că sună mai fain ca naiul lui zamfir
îi pun în sapcă ultimii bani
dimineata asta e cea mai lungă
am timp să-mi împart
singurătatea în metri pătrati

PUNCTE DE SUSPENSIE

în mine se ascunde ziua de luni ca trenul accelerat
prin orasele unde se fac videopoeme

sînt un morcov ce-si regretă destinul sedentar
de exponat falic pe tarabele din piata mică
încerc să mai salvez cîte ceva din mine

în jur oamenii crosetează păpusi de cînepă
la marginea drumului
le vor creste ani
si vor învăta să meargă singure pe stradă
vor face facultate si mă vor numi diletant în recenziile
publicate în românia literară

păpusi oameni si alte marionete

sînt un vector fără sens
usile mi se închid în fată cu scîrtîit de western
pe fiecare parte o liniste transpirată
40 grade celsius la umbră
căldură mare „dude”

AMINTIRI INVOLUNTARE

eram în anul acela numai noi
într-o tară în care se vindea vodcă minorilor
găseam chistoace prin parcuri
tu le uscai cu foenul
si era asa de bine chiar dacă radioul se stricase
chiar dacă trebuia să sterg parbrizul cu mîneca de la haină

îti fredonam melodii rusesti
tu te uitai pe fereastră după cîini vagabonzi
care se împerecheau după copaci
poate te imaginai în pat cu fostii iubiti

stomacul îmi fosnea ca o pungă de plastic
esti un prost îmi ziceai
doar stii că nu pot să iubesc pe altcineva

dar îti dai seama
că nu puteam accepta varianta unor reminiscente livresti
mintea mea bolnavă vedea peste tot bărbati
care te înconjurau

lipindu-se de tine
ca naufragiatii de bărci pneumatice

POEM CU G

G pune mare pret pe relatia cauză-efect
ilogicul s-a lipit de el ca aluatul
străzile i s-au dizolvat în suflet
cu gustul pastilelor
pe care le lua cînd avea lipsă de calciu
G a aflat de pe discovery care-i treaba
ce se întîmplă si de ce

viata lui e o conservă cu cheita ruptă
G teoretizează degeaba
pasii sînt un efect
G este un efect
o lacrimă fără cauză
suspendată între două oglinzi
cîteodată din altruism G devine o cochilie
pentru adăpostul instabilitătii
G stă în dreapta mea
conduce „blindfold” un taxi care costă prea mult
si nu duce nicăieri

 

Revista indexata EBSCO