Sep 2, 2014

Posted by in Poezii

Gheorghe VIDICAN

cînd

cînd reuşeşti să fugi de sfîrşit ochii rotesc cercul

sîngele frigului încolăceşte soarele după umbră

mîinile care nu le-ai folosit la îmbrăţişare devin melcul

aduce-n spinare trupul tău ruginit de-o penumbră

 

cînd nu reuşeşti să fugi sfîrşitul îţi clănţăne dinţii carnea ta

sărutul electrificat a celor ce rotesc ochii în vizuina şarpelui

spatele tău o moară de vînt răcoreşte sîngele cu stropi de rouă

lasă mînile din corpul tău să slujească aproapelui

 

camerele scorburii

 

umblu prin camerele scorburii cît alb pe peretele stîng

respiri mirosuri de miere îmi lipesc sărutul de o frunză

drumul spre iertare îl simt înfundat în noroi de celălalt perete

camerele scorburii au doi pereţi cu mii de mirosuri în buză

 

mă împinge atît de dulce mirosul de miere spre golul etern

dragostea foloseşte drumul de apă ca să îşi spele vina

îmi lipesc de ochiul scorburii sufletul respirînd focul

corpul meu pleacă din mine într-un străin biciueşte lumina

 

ţipătul copilului

 

sîntem trecători ca şi ţipătul copilului născut

de o mamă lovind cîntatul cocoşului cu lacrima

se prăbuşeşte durerea în carnea tînără e cunoscut

dorul de sînge frumos ca o femeie e-nvinsă patima

 

bărbatului ce poartă războiul în palmă învingător

ţipătul copilului născut din dragostea celor învinşi

de poftele trupului ademenind plăcere vis curgător

trupurile aduc izbîndă în cîntatul cocoşilor celor promişi

 

după moartea lacrimei tale

 

treci peste piciorul meu stîng cînd izgoneşti oraşul din tine nu ai nevoie de nimic

să mîngîi trupurile înfundate în gemete de nepăsarea ta îţi legi picioarele cu razele lunii

de tavanul plin de murmure a celor aleşi să fie învingătorii răsplătiţi de trupul tău cu mirodenii

ascunse păsări de pradă brăzdează hărţile cereşti dorite de ochii tăi negrii ca tăciunii

 

după moartea lacrimei tale îi sărut sarea…si-o luăm de la capăt cu iubirea aproapelui

reîntoarcerea cu forme prismatice desenată în ochii tăi udă straşina cu o lacrimă bipedă

în pîntecul tău dimineaţa seacă fîntîna de lacrimi în ţeava puştii mirosul vînatului

hrăneşte foamea trupului tău cu soldaţii întorşi din război cu dragostea presată-n agendă

 

o farsă jocul

 

o farsă jocul îndeamnă două frunze să zgîrîie spaţiul intim al clorofilei

lucrurile obişnuite se petrec în rugăciunile femeii îmbrăţişează ascultarea

fiecare strigăt capcană care îngeri o aşează pragmatic întîmplările zilei

la intrarea în ţara săracă a memoriei se jonglează cu cenuşa aripei

 

o farsă jocul gimnasta prin silabele unui test plin cu golani nu înţelege şoaptele

înfrîngerii un tremur uman destramă nimicul lacrimei zgîrii cu transpiraţia

jocul cu bile deschide-nchide în romburi chibritul ce-mi arde pleoapele

purtător de iubire frunza de nuc împăturită în patru mirosuri creaţia

 

hipnoza luminii

 

hipnoza luminii pleacă din ochi mirosind a hoituri astrale arde rugul clipei

ştie omulmaimuţă să fie actor piaţa ferdinand rămîne închisă epuizează lumina

marginea frigului răstălmăceşti joaca oglinda apei somnabulă tăcere-a risipei

arde prin însumare uleiul de la maşina de scris poemul plin de cercuri leagă vina

 

plecării au terminat de numărat razele soarelui din ochiul omului-maimuţă

cineva spionează strigătul în cîntatul cocoşilor răsăritul poartă perucă

mirosind a hoituri astrale foamea mănîncă fundul grădinii urcă lumina-n căruţă

hipnoza luminii vlăguişte ochiul arde rugul mirosul clipei lunecă-n coaja de nucă

 

fidelitatea călătorilor

 

îţi plimbi cochilia de melc prin fidelitatea călătorilor din tramvaiul galben asemeni

prinţesei mătură strada cu frumuseţea copilăriei oraşu-nhămat la caleaşcă nechează

desfundă creştetul oglinzii razele lunii agăţate-n copacii bate din palme de gemeni

după uşa închisă se dechide o uşă respiră aproape goală femeia cu ochi de sfîrlează

 

 

îţi plimbi strigătul ochi pătraţi prin guvernarea boc fidelitatea călătorilor e oarbă

ochelarii de cal ajută mersul desculţ al prinţesei să treacă strada frumuseţea copilăriei

merge la şcoală cu trupurile noastre goale învăţătoarea clasei a patra poartă-ntr-o roabă

ruinele joc de şotron oraşu-nhămat la caleaşcă nechează fidelitatea călătorilor e oarbă

 

prin peşteră

 

umblă prin peşteri cu saliva lacrimei plînsul femeii naşte ziua de mîine a poetului

îmi plac liliecii înlăuntrul aripelor libertatea dintîi a poemului cotradictorie cuşcă cu lei

călătoria promisă cuvintelor cade ca o pană de curent plin de replici în interiorul poemului

tace în degetele mele pasărea phonix cenuşa prin atingere naşte pajiştea plină de miei

 

înălţarea şoaptelor simţuri prădate de zborul liliecilor o strălucire peştera plină de mîine

un dar al intonaţiilor dă libertăţii însemnul de naştere a poetului el stie să-şi dăruie

tăcerea seamănă durerea lumii chiar durerea o simt în cuvinte mirosul de pîine

folosim liniştea meşteşug de înălţare a vorbelor rană starea de graţie durerea o năruie

 

nocturnă

 

seara tîrziu am prăjit pe sobă lătratul la lună a unei raze stinghere nu stiu dacă mirosul ajunge la stele să-ţi sprijine de ele ochiul prizoner altor lumini ard întunericul gura de vin a înserării

e un război mînă roţile de la căruţa bunicului prin noroiul mîngîie copita calului şi plînge

muţenia frigului înfăşurată-n mantia roşie a omului poartă felinarul ochi al disperării

 

prin copaci cresc bisericii proslăvind virtuţile întunericului simt mirosul fîn cosit ieri

pasc lumina lunii mieii albi plînsul alungă noaptea verdele ierbii bîta ciobanului

de-a lungul razelor se-nşiră odihna obosită truda plăcerii plăsmuie-n muieri

noaptea tîrziu în colţul gurii dinţii o oglindă alungă frica plăpîndă a felinarului

 

în catedrală

 

în catedrală cioburi dangăt de clopot nimeni nu scapă de iubire seceta sărutului e-n mirele

foşneşte zăngănit de tăişuri astrale luminile adulter coborîte-n minciunile nuntaşilor paşnici

moartea vine tiptil o pisică ascultă cu stetoscopul lumina stinsă a existenţa agaţă firele

ospăţului lăuntric o copcă făcută-n lumina soarelui atinge ploaia putrzită- n treburi de casnici

 

 

în catedrală sînii tăi sidefii beau apă din căuşul nuntaşului pedepsit să facă foamea iubirii lumina roşiatecă a înseării trăieşte ca o curvă cu dumitru vînzătorul de ouă din piaţă

ne e dor de cîntatul cocoşului ochiul tău stîng bate deochiul curgere-n deget a privirii

anunţă o zi ploioasă cu belşug la prunci doarme liniştea dansul ţigăncii cocoşat de viaţă

Revista indexata EBSCO