Sep 2, 2014

Posted by in Poezii

Emil ARITON

 Un poem regretabil

       La trecerea Izabelei

cu trăsături de adolescentă

pe lîngă un pîlc de narcise,

soarele spre apus căpăta prin rostogolire

o nouă înfăţişare.

 

Verdele ochilor unei slujnice cu zulufi

poate fi înduioşător, cristalin,

cînd o prigorie-n martie se aşează

pe zidul care împrejmuie puşcăria,

şi cînd răstimpul neţărmuritei călătorii

o face să se distingă prin neastîmpăr

şi prin contrast.

 

Maturizarea ca apogeu al trăirii şi al emoţiei

prin care trupul dă semne de oboseală,

insuflă iluziei o nuanţă de destrămare,

cînd chipul şi lujerul florii

se-agaţă în vestejire de-o frunză de conopidă.

 

Cum tinereţea a devenit amintire

şi Izabela s-a pricopsit cu o cîrjă,

pe lîngă o văgăună trecînd,

visul ei se dezvăluia chinuit

de supliciul martirilor,

şi soarele căuta ascunzişuri

după nişte nori fantomatici.

 

Cineva poate crede că Dumnezeu

vrea să facă din lume

un muzeu de schelete,

ceea ce-i împotriva transfigurării creaţiei

şi împotriva ideii de frumuseţe

pe care arta o consfinţeşte.

 

În mahalaua-talcioc

 

În mahalaua-talcioc am avut o iubită.

 

Pe cînd ne plimbam prin sud-vesticul parc

cu iarba găii şi păpădii,

necălătorit prin străinătăţi un şomer 

     cu tricolorul pe umeri  

     cînta la vioară solemn în înnourările sale,

secondîndu-l în descifrarea ritmicităţii

zăngănirea de geamuri întredeschise

 

Revista Clik relatează că Gollum cel gol,

ademenit de-o infantă-ntr-o seară,

zice că tufa de azalee din spatele şcolii

i-a oferit un culcuş agreabil,

deşănţarea erotică alungînd o şopîrlă

cu guşa verzuie şi coada mîncată de-un pechinez.

 

Ceaţa nelămuririi retrăgîndu-se întomnată

către spitalul de boli uimitoare,

se va scinda, se va risipi mai departe

de-o simfonie avangardistă.

 

Pentru cam o treime din viaţa sa

din precupeţ covertindu-se-n cărturar,

cel ce ne cheamă la tîrgul de cărţi din bazar

zice că a alcătui un poem nu-i o farsă,

nici o bizarerie de mîntuială.

 

Ardoarea, iscusinţa, conceptul

într-un demers transfigurator, iluzoriu,

dau scamatorului fantezie de dirijor,

cînd în răstimp de trucaj

şi de negrăită stupoare,

pe faţa adolescentei hipnotizate

se zvîntă o lacrimă.

 

Strategicul zel al terapeuţilor de paradă

ce se fălesc cu retorica dibăcie

de-a vindeca tulburări, deziluzii,

melancolii dobîndite de oamenii străzii

şi de întîrziaţii prin birturi,

nu izbuteşte să recicleze tergiversarea

neisprăvitelor funeralii.

 

Pe povîrnişul cu măcriş şi cimbru

O ofilire de cicoare-n luncă

sau de mimoză-anticipează stropii

de ploaie-ntrezărită ce s-arată,

fără ritmicitate unde dropii

şi ţărci piţigăiate dau ocoluri

unui sud-vestic iezer din Strehaia,

în dup-amiaza de sfîrşit de vară

cu levitaţii ce adastă ploaia.

 

Pare-mi-se, mai graţioasă-i o acvilă unde

pletele toamnei, eşarfe cu oglindiri

peste gîrle fărîmiţîndu-se, nuanţează

înfrăgeziri preschimbate în vestejiri.

Guşteri şi fluturi molîi iscodindu-se

prin tihăraia de cătină, pe ponor,

pe sub o încăierare de crengi prea spinoase,

se înfruntau, se holbau pînditor.

 

Pe povîrnişul cu măcriş şi cimbru

nedibuind la mînuirea coasei

al măzărichei fir cu albă floare,

din Valea lui Ion în a Frumoasei

Viroagă, eu strunit-am neodihna,

iscînd prin scris arpegii, repetare

de vers sprinţar de spus unor muntence,

rîvnite de pîndari în Vînju Mare.

Revista indexata EBSCO