Aug 5, 2014

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

 

Lună plină şi bogată în scrieri – cum altfel – evenimente şi festivaluri, cum bunăoară au fost cele din dulcele nostru burg. În care s-au împletit tot ce puteau născoci cei puşi să le depene povestea. Bunăoară cel cu armia de poeţi care au tras condeiele din bandulieră, spre sacrificarea Ifigeniei lirice pe cele opt altare ale Iaşului. Multe cîrteli – mai ales dinspre partea celor care se simt nevoiţi să-ţi scoată ochiul mai întîi spre a vedea dacă ai vreun pai în retină, dar asta-i de cînd Cucuzel se întrecea cu măgarul în cîntări. Noi zicem să fie într-un ceas bun şi …să FIE poezie! Mai ales că este loc pentru toată lumea. Noi ne vedem paşnic şi subiectiv de cetitul revistelor literare, care dau năvală din absolut toate punctele cardinale – cîte or mai fi după noile revizuiri – şi pregătim surlele şi trîmbiţele pentru colegii de la Ateneu unde va să fie bairam şi muzichie la ceas aniversar. Ne bucură sufletul fiecare pagină inedită scoasă din sipetele celor care le păstrează răbdurii, aşa cum este epistola lui Ion Luca, cunoscutul dramaturg, traducător şi eseist către Ion Şahighian. Şi trecem în spaţiul lui Adrian Jicu, la o aplicată şi serioasă lectură a Dicţionarului pe care Mihai Cimpoi i l-a dedicat lui Eminescu: „Mihai Cimpoi se dovedeşte un veritabil Don Quijote, pornit într-o temerară încercare de a cuprinde în paginile unei singure cărţi o uriaşă cantitate de informaţie, dar şi de interpretare a unei biografii şi a unei opere generatoare de reacţii dintre cele mai contradictorii.”Şi, dacă tot vorbirăm de poezie, să trecem şi la grupajul Vioricăi Mocanu: „Doamne/ leagă-mi pământul de ceruri/ să nu-l pierd când te caut/ şi dă-mi ochi să văd îngerii/ cum sunt făcuţi din inimi/ ca nişte pâini/ în aşteptarea gurilor flămânde” (rugăciune)Ne grăbim către Nord Literar, unde Minodora Barbul ne duce prin Fantasticul la Mircea Eliade şi Edgar Allan Poe. O carte de debut remarcabilă, confirmă Gheorghe Glodeanu. Mai ales că autoarea riscă întrebări de genul „Ce este literatura fantastică?” O întrebare absolut dificilă, cu răspunsul sugerat de o cercetare bazată pe o bibliografie exhaustivă – afirmă recenzentul. SălucHorvat ne îndeamnă către lectura unei cărţi dedicate lui Mihai Eminescu de Mircea Popa, cunoscut critic şi istoric literar. Volumul ne propune o cercetare atentă a unor documente de arhivă şi din presa vremii, cu informaţii inedite, care se referă la perioada ardeleană a peregrinării poetului. Şi un contrapunct liric al lui Ion Şiugariu: „Pe nesimţite toamna a pătruns/ Până la noi, iubito. În pământ,/ De urmărirea lumii, ne-am ascuns.”(Cântec de toamnă) În Argeşul lui Dumitru Augustin Doman se răsfaţă premiile revistei din anul trecut, cu Gheorghe Grigurcu cap de listă, secondat de Sergiu I. Nicolaescu, Gellu Dorian şi Ioan Lascu. Cum vă sună un titlu de genul Sărmana cronică literară semnat de Gheorghe Grigurcu? În primul rînd, sincer. Apoi ordonator de criterii critice şi bine argumentat. Apoi…două generaţii faţă în faţă: Alice Valeria Micu, amprentată de generaţia anului 2000 şi un reper al optzecismului, Daniel Corbu. „am alergat sute de maratoane/ prin trupul tău întunecat/ fără să am nici o victorie de vestit/ / îmi trag sufletul şi fredonez/ cântecele demodate doar pentru mine.”(şi tu ca un orb). Adăugăm versurile lui Daniel Corbu: „Totul e să nu nimereşti de mai multe ori/ în aceeaşi moarte./ Dar tu aduni firimiturile unei duminici pustii/ te prefaci fericit./ Rătăcitor printre adevăruri de-o clipă/ prea des te trezeşti încrustînd răsărituri.” (Vînzătorul de oameni) De la Cluj – Napoca primim un Apostrof. Cu un dialog între Ciprian Vălcan şi Jacques Le Rider despre aventura descoperirii lui Cioran. Ca să fiu sincer, mi-aş fi dorit un spaţiu mai generos dedicat subiectului, dar asta e! Ne mulţumim cu rîndurile lui Doru Pop despre cartea lui Ovidiu Pecican,Noaptea soarelui răsareşi concluzia că volumul „nu este continuarea unui roman deja confirmat, ci un volum de proză de maturitate, care îl confirmă pe Ovidiu Pecican în categoria scriitorilor stăpîni pe tehnicile lor narative, cu remarcabile abilităţi de inovare.” Depistăm şi un…Vânător de inefabil sub semnătura lui Sorin Grecu: „S-a încheiat până la urmă şi/ prelungita vacanţă a autiştilor/ a început din nou lupta fiecăruia cu fiecare/ asemenea hârciogilor ce-şi digeră bolul din pungi.”(I) Dosarul numărului este dedicat lui Gregor von Rezzori, scriitor de origine austriacă, născut la Cernăuţi, într-un amalgam genetic din care nu lipsesc semnele siciliene, ruseşti, greceşti ori româneşti. Şi trecem, nu în grabă, ci doar presaţi de timp prin paginile unui nou număr din România literară. Unde ne aşteaptă un grupaj substanţial dedicat Colocviului romanului românesc, colocviu care a avut loc la Alba Iulia şi, despre care, „dau socoteală” Radu Aldulescu, Adrian Alui Gheorghe, Cristina Chevereşan, Radu Mareş, Alexandru Vlad et alii. Recoltă bogată şi la turnirul poetic de la Barcelona, unde falanga ardeleană a făcut ravagii. Şi, în mod firesc, tragem o scurtă ocheadă în curtea cîştigătorilor: Vasile Dan: „Vine o zi în care intră toate/ celelalte. Ca într-o gaură neagră. Ea poate fi oricare alta nu doar ultima a săptămînii”, Aurel Pantea: „Pînă în străfundurile morţii,/ pînă ce/ glasurile toate se aud/ tare de departe,/ pînă ce doar căderi se pot întîmpla” şi Robert Şerban: „suntem liniştiţi/ bunica are o formă uşoară de Alzheimer/ stă ore în şir cuminte pe scaun”. Dar gata cu laudele şi să ne întoarcem la o altă pagină de istorie a teatrului dedicată Mariettei Sadova – şi aici, ca vechi băştinaş deTîrgu Frumos, nu pot să nu amintesc despre domiciliul forţat al actriţei în chiar tîrgul cu pricina, care nu a fost chiar atît de dur. Ei aş, va zice cineva! Da, dar sărmana Alice Voinescu,care a venit cu acelaşi lot, a avut parte de o şedere similară în satul Costeşti! Sorin Lavric trece cu rigoare şi compasiune prin textul dedicat actriţei de Vera Molea, autoarea cărţii Marietta Sadova sau Arta de a trăiprinteatru, apărută la Editura Bibliotecii Metropolitane Bucureşti mai an. Din Cultura vă sugerăm să nu omiteţi impresionanta evocare a episcopului Afanasie Anghel, graţie celor doi merituoşi autori: Ion Buzaşi şi Ion Moldovan, care adaugă încă o carte la Biblioteca Unirii. Festivaluri la Tulcea şi la Iaşi, o invitaţie în Bucureştii de altădată, numeroase cronici de idei, o preumblare prin Cannes, cu vedere spre programul românesc sunt doar cîteva sugestii de lectură al unui număr care nu trebuie ratat. În fine, un ultim popas la Timişoara, unde revista Orizont ne anunţă că Adriana Babeţi este laureata anului 2014, şi că Barcelona este – din nou – la picioarele delegaţiei poeticeşti ardelene. Ne bucurăm şi noi pentru cei care au obţinut premiile Filialei timişorene a USR şi ne întrebăm şi noi, dimpreună cu chestionaţii anchetei, Ce meserie n-am putea exercita. Unii respondenţi intră în spaţiul sinuos al „semanticii administrative”, alţii în zona concretului, declarînd savuros, de exemplu, că nu ar putea fi „bucătar la cantina săracilor!” Dincolo de tonurile mai grave ori mai ludice, ancheta este interesantă. Ca şi dialogul lui Robert Şerban cu Vasile Popovici despre viaţa diplomatică.

 

Revista indexata EBSCO