Jul 28, 2013

Posted by in ARTE

Ion TRUICĂ – Mirel Vladimir Zamfirescu

TRUICA„Există creatori dăruiti cu toate harurile artei, care ne deschid poarta sublimului”.
După o lungă si grea asteptare, Mirel ne invită la o amplă expozitie. Lucrările prezentate în sala Dalles mă coplesesc printr-o elevată viziune figurativă în care făptura umană, omul este transfigurat si desprins de toate ecourile contemporane.
Desi imaginile pornesc uneori, de la alte imagini, el le dă o elegantă întîlnită doar la El Greco.
Întregul său har îl simti în tensiunea compozitională a mîinilor si a picioarelor omului, de o rară expresivitate plastică. Există în ele o tensiune si o stilizare savantă (…) a formelor care ne dezvăluie uriasa sa stiintă de carte.
Îl admir pe Mirel fără rezerve pentru puterea sa de a se aduna pe imagine si de a-i impune un stil inconfundabil.
Avînd sansa să fie unul din cei mai iubiti discipoli ai maestrului Corneliu Baba, de la care a retinut esentialul: o mare iubire a realitătii, un permanent efort de autodepăsire, o deschidere totală spre marea cultură mitică si religioasă din care descoperă temele sacre. Alături de acestea Mirel se regăseste în spiritul histrionic al lui Picasso. Din această atitudine se nasc balerinele pe „sîrma destinului”, exprimînd un tragism cum rar întîlnim în pictură.
Două imagini îl propun pe Enkidu în subtile atitudini insinuante.
Din această familie face parte si Anonimul venetian, coborît parcă să-si interpreteze rolul într-o altă regie artistică.
Cele trei portrete ale sotiei, care i-a asigurat cu un devotament de martiră „spatele frontului”, ating cote înalte de sondaj psihologic, de profunzime si de subtilitate.
Pe tatăl lui Mirel nu am avut sansa să-l cunosc, dar portretul prezentat este o imagine de un tragism tăcut din epoca tăcerii.
Dacă scoala de azi a renuntat treptat la disciplina academică (desen, studiu după natură, culoare, compozitie, anatomie artistică si perspectivă) e greu de crezut că fără un învătămînt artistic sistematic se va naste curînd un nou Mirel.
Avînd în suflet si savantele căutări ale lui Leonardo da Vinci, Mirel trece în zona desenului, de un rafinament unic de la imagine pînă la suportul ei. Simtim aici si lectia lui Paul Klee, în care arhitectura liniei structurează imaginea aparatelor de zbor.
Si după ce a pictat totul (si Biserica de la Asău), Sfîntul Mirel trage concluzia întregii sale vieti de iubire si dăruire cu o imagine ZEN, desenul firului de iarbă la care caligraful a lucrat o viată, ca să atingă perfectiunea.
Mirele dragă, tu ai atins sublimul în arta figurativă, ai reabilitat frumusetea corpului uman, dînd demnitate picturii.
Felicitări din toată inima, „academiciene”!
De pe peretele atelierului tău zîmbeste masca lui Corneliu Baba, încîntat de izbînda discipolului său.

Revista indexata EBSCO