Aug 5, 2014

Posted by in Stilul marilor profeti biblici

Nicolae SCURTU – Constantin Ciopraga și contemporanii sãi (I)

Istoric și critic literar de formație sorbonardă, poet, prozator și memorialist, Const. Ciopraga (n. 1916 – m. 2009), prin întreaga sa operă, reprezintă o personalitate emblematică a culturii române.

Cărțile sale, unele dintre ele extrem de interesante, au suscitat interesul multor generații de intelectuali, au fost citite și receptate, cu obiectivitate, de către istorici și critici literari.

Omul ca și profesorul era de o aleasă distincție sufletească, discret și capabil să orienteze și să sprijine pe oricine îi solicita un sfat sau, chiar, un ajutor.

Literatura sa epistolară, căci avea rarul obicei de a răspunde prompt la orice misivă, este numeroasă, diversă și înțesată de informații, note și comentarii pe marginea evenimentelor literare, culturale și, evident, sociale.

Epistolele trimise, în timp, lui I. Valerian, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius, Al. Piru, Dumitru Păcuraru, Dumitru Micu, Mircea Zaciu, Otilia Cazimir, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Valeria Sadoveanu, Constantin Palmuș, Mihai Vasiliu, Constantin Mitru și George Sanda, se constituie, în piese, prețioase, pentru istoria literară contemporană.

Remarcabile, sub toate aspectele amintite aici, sînt și epistolele trimise lui Perpessicius, acest Nestor al foiletonisticii literare naționale, care impune prin erudiție, echilibru și finețe intelectuală.

 

Iași, 7 oct[ombrie]1966

 

Stimate maestre,

 

Studiul consacrat operei dumneavoastră fusese pregătit pentru Viața românească, dar ideea unui număr rezervat criticii din veacul nostru n-a fost realizată.

Vă trimit revista Cronica1, unde a fost publicat, rugîndu-vă să-l considerați ca expresia celei mai curate prețuiri.

Vă rog să vedeți în acest omagiu, cu prilejul vîrstei de șaptezeci și cinci de ani, cărora le doresc o lungă continuare, simpatia și adeziunea totală la nobila dumneavoastră umanitate.

A iradia generozitate, a fi exemplu, mi se pare cea mai înaltă calitate umană.

La mulți ani și sănătate deplină,

Const. Ciopraga

 

[Academicianului Dumitru Panaitescu-Perpessicius]

 

*

 

Iași, 24 dec[embrie] 1966

 

Stimate maestre,

 

Aș vrea să-mi exprim cît mai afectuos gratitudinea pentru plăcuta surpriză ce mi-ați făcut, trimițîndu-mi primul volum al seriei de Opere2.

Într-o cronică, pe care mi-o rezervasem la revistă, îmi voi arăta vechea afinitate cu arta dumneavoastră, dînd partea ce se cuvine scriitorului de mare distincție sufletească.

Intenționam să vă trimit, la rîndu-mi, două lucrări ale mele apărute în acest an.

Mihail Sadoveanu3 a sosit la Iași acum două zile. Sinteza despre Sadoveanu reprezintă o anticipare a unei monografii despre marele scriitor, în două volume.

Profit de momentul calendaristic pentru a vă ura, stimate maestre, multă sănătate, viață lungă și putere de muncă pentru binele culturii românești.

Al dumneavoastră cu toată afecțiunea,

 

Const. Ciopraga

*

Iași, 18 dec[embrie] 1967

 

Stimate și iubite maestre,

 

Mișcat de grațioasa dumneavoastră atenție, cu prilejul apariției volumelor recente4, vă rog să adăugați vechii mele stime, cele mai alese mulțumiri și caldă recunoștință.

Fiecare nou volum cu semnătura Perpessicius este, dincolo de valoarea estetică, un fel de exemplu pedagogic. Exprimă rezultatele excepționale ale unei vieți de muncă, fiecare clipă înseamnă, în cazul dumneavoastră, dragoste pentru frumos și dăruire.

Profit de apropierea unui nou an pentru a vă dori sănătate și putere de creație, astfel ca seria volumelor dumneavoastră să reprezinte necontenit momente de bucurie intelectuală.

Transimțîndu-vă iarăși admirația mea, vă rog să credeți, stimate maestre, în afectuoasa prețuire de totdeauna.

Const. Ciopraga

[Academicianului Perpessicius]

*

 

[Tîrgu Neamț, 25 august 1970]

 

De la Mănăstirea Văratec, vă rog să primiți, o dată cu felicitările pentru recentul volum5, salutări respectuoase, cu miresme de brad și ozon.

 

Const. Ciopraga

 

[Academicianului Dumitru Panaitescu-Perpessicius, Strada Mihai Eminescu, nr. 122, București].

Carte poștală ilustrată reprezentînd – Mănăstirea Văratec, secolul al XIX-lea. Fotografie de Al. Mendrea.

 

Epistolele acestea, la care se mai adaugă încă o telegramă din Iași, 20 decembrie 1967, necunoscute pînă acum, reprezintă cîteva fragmente ale unui dialog ce merită să fie cunoscut în întregime.

Intelectuali autentici și cărturari din cei mai însemnați, cei doi umaniști ai secolului XX, au trezit interesul și pasiunea pentru tot ceea ce înseamnă emoție estetică.

 

Nicolae Scurtu

 

Note

 

  • · Originalele celor patru epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române

1. Const. Ciopraga – Farmecul criticii Perpessicius, [I-III] în Cronica, 1, nr. 33, sîmbătă, 24 septembrie 1966, p. 1/8; nr. 34, sîmbătă, 1 octombrie 1966, p. 1/8 și nr. 35, sîmbăta, 8 octombrie 1966, p. 1/8 (Perspective). Concluzia este elocventă – „La trei pătrare de veac de la naștere, Perpessicius, mare muncitor și spirit fin, e de mult timp un maestru, ale cărui lecții stau ca exemplu generațiilor noi. Lecții de erudiție, de gust și umanism delicat“.

2. Perpessicius – Opere. [Volumul] 1. București, Editura pentru Literatură și Artă, 1966, 320 pagini.

3. Const. Ciopraga – Mihail Sadoveanu. București, Editura Tineretului, 1966.

4. Perpessicius – Opere. [Volumul] 2. București, Editura pentru Literatură 1967, 467 pagini și Alte mențiuni de istoriografie literară și folclor. [Volumul] 3 (1963-1967). București, Editura pentru Literatura, 1967, 368 pagini.

5. Perpessicius – Memorial de ziaristică. [Volumul] 1. București, Editura Minerva, 1970, 487 pagini.

 

 

 

Noi contribuții la bibliografia lui Const. Ciopraga

 

Istoric și critic literar, poet, prozator, traducător și memorialist, universitarul Const. Ciopraga (1916–2009) este, în același timp, unul dintre cei mai însemnați și convingători epistolografi din secolul de curînd încheiat.

Anii de studii temeinice și de lecturi aprofundate la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, prizonieratul în Rusia și o intensă și îndelungată activitate literară, publicistică și culturală au făcut posibil inițierea unor dialoguri epistolare extrem de valoroase pentru cercetarea vieții literare din răstimpul 1940–2000.

Bogata sa literatură epistolară conține numeroase informații, precizări, note și microportrete care contribuie, astăzi, la întregirea imaginii vieții spirituale, literare, social și politice din cea de a doua jumătate a veacului trecut.

Epistolele sale aflate în biblioteci publice și particulare, mai ales, așa cum s-a constatat și din cele cîteva intervenții în această revistă, necesită o cunoaștere integrală și, evident, o restituire filologică și istorico-literară după modelele textologiei occidentale.

Misivele trimise lui Florin Steriade, jurnalist și biograf al poeților Artur Enășescu și Mihail Steriade, din care transcriu aici doar patru, contribuie, fundamental, la înțelegerea atmosferei culturale din anii șaptezeci, cînd Mihail Steriade revenea, după o absență de aproape patru decenii, în literatura română cu o elegantă carte de poezii1, care a fost corect receptată de o parte a criticii literare.

Ultima epistolă, inedită, trimisă poetului, traducătorului și memorialistului Petre Pascu (1909–1994) conține cîteva prețioase informații literare privitoare la colaborările sale și ale altor confrați la prestigioasa revistă Cronica din Iași, pe care a coordonat-o și o supervizat-o istoricul și criticul literar Const. Ciopraga în anii 1965–1970.

Nici o biografie, nici o monografie și, desigur, nici o bibliografie, nu vor fi complete fără cunoașterea, în detaliu, a corespondenței benedictinului de la Iași.

*

Iași, 5 iunie 1970

 

Stimate domnule Steriade,

 

Vă răspund cu întîrziere, deoarece am lipsit din Iași o săptămînă. De conținutul telegramelor dumneavoastră am aflat deci cu întîrziere.

La Cronica2 nu mai lucrez, dar sînt extrem de ocupat la catedră și în termen de trei săptămîni trebuie să depun la Editura „Junimea“ un volum amplu.

Iată motive pentru care, cu toată dorința de a răspunde editurii bucureștene într-un termen mai scurt, n-am putut-o face.

Înainte de 1 iulie îmi este imposibil să scriu prefața. Așadar, dacă Editura nu poate prelungi termenul, vă rog să interveniți la conducerea redacției în cauză pentru a trece cartea unui critic din București.

Pînă la sfîrșitul anului este timp mai mult decît suficient pentru tipărire.

Vă rog să primiți salutări cordiale, împreună cu calda simpatie pentru Mihail Steriade.

Const. Ciopraga

[Domnului Florin Steriade, Strada Pop de Băsești, nr. 43-45, București, III; Profesor Const. Ciopraga, Strada Golia, nr. 10, Iași].

 

*

Mănăstirea Văratec, 18 aug[ust] 1970

 

Stimate domnule Steriade,

 

Numai faptul că am avut de dat la tipar o lucrare de o mie de pagini, care nu mai suferea nici o întîrziere, m-a făcut să nu fiu punctual.

Știu că ați fost neliniștit și scuzele mele, oricît de temeinice, nu vă pot atenua insatisfacția.

Venit la Mănăstirea Văratec3, în vacanță, primele zile le-am consacrat prefeței întîrziate. Pentru a nu mai pierde timpul cu dactilografierea la Iași, vă transmit manuscrisul, rugîndu-vă să-l dați fie la un dactilograf particular, fie la editură.

Un exemplar dactilografiat v-aș ruga să fiți amabil să-mi trimiteți și mie.

Timp pentru tipar, ca să apară anul acesta, e destul. Volumele de versuri se culeg ușor. Într-o lună poate fi gata broșat.

Cred că poezia Vîlcovul, noaptea4 ar putea produce dificultăți la direcția presei.

În altă ordine de idei, întreg volumul trebuie revizuit atent și pus de acord cu normele ortografice.

Închei, rugîndu-vă să transmiteți fratelui dumneavoastră urări de mare succes cu această ediție completă.

Vă rog, stimate domnule Steriade, să primiți salutările mele alese.

Const. Ciopraga

[Domnului Florin Steriade]

*

Iași, 7 apr[ilie] 1971

Stimate domnule Steriade,

 

Vă mulțumesc, în primul rînd, pentru amabilitatea de a mă ține la curent cu stadiul tipăririi.

Întîmplarea face ca, la rîndul meu, să vă pot comunica știri mai optimiste.

La 19 martie, am trecut pe la editură și am făcut corectura ultimă a prefeței. Volumul e cules de mult, și la ora aceasta sînt aproape sigur că a și fost tras.

Prin urmare, în cel mai scurt timp volumul de versuri al lui Mihail Steriade va fi în librării. Pentru a afla exact data lansării, cred că un simplu telefon la editură e suficient.

Rugîndu-vă să transmiteți fratelui dumneavoastră simpatia și stima mea, vă adresez, totodată, salutări cordiale.

Const. Ciopraga

 

[Domnului Florian Steriade, Strada Pop de Băsești, nr. 43-45, București, Sectorul III; Profesor Const. Ciopraga, Strada Golia, nr. 10, Iași].

 

*

Iași, 11 iunie 1981

 

Stimate domnule inginer,

 

Sînt vinovat față de dumneavoastră pentru întîrzierea acestor rînduri, dar obligații cotidiene mă presează. Acum, iată, vă scriu în timpul unei ședințe.

Nu mai am textul expunerii de acum doi ani despre Mihail Steriade. La catedră, unde se aflau și alte mape ale mele, s-au făcut reparații și multe lucruri, mutate de la locul lor, sînt greu de regăsit.

Vă trimit, în schimb, cîteva pagini despre Mihail Steriade ca traducător5.

În legătură cu Eminescu, am primit și ultimele realizări ale fratelui dumneavoastră. Nu am putut descifra bine adresa de pe plic, încît, cu regret, nu i-am putut transmite mulțumirile mele călduroase.

Vă rog să primiți, stimate domnule inginer, salutările mele cordiale și urări de sănătate.

Constantin Ciopraga

*

Iași, 13 martie 1966

 

Stimate tovarășe Pascu,

 

Mesajele dumneavoastră, însoțite de articole pentru tipar, au fost primite cu satisfacție. Ineditele6 din Al. O. Teodoreanu vor apărea curînd.

Amintirile despre Blaga7 și poeziile originale ale dumneavoastră sînt așteptate cu interes.

Pentru Bacovia8 să așteptăm un prilej potrivit. Despre doamna Maria Holban9 am cele mai bune păreri; am și scris despre ea acum vreo douăzeci și cinci de ani10. Să vedem ce se va putea face pentru a-i pune în valoare talentul autentic.

Timpul nu-mi permite să fac o corespondență mai amplă. V-aș ruga, așadar, să-i propuneți profesorului I.M. Rașcu, dacă va fi de acord, să evoce momente din activitatea sa de poet, redactor de reviste, portrete ale unor scriitori pe care i-a cunoscut și altele ca acestea.

Poate scrie 8-10 evocări de cîte 3 pagini dactilografiate. L-aș ruga să-mi scrie personal despre subiectele pe care le-ar avea în vedere.

Primiți, vă rog, salutări cordiale.

Const. Ciopraga

 

[Tovarășului Petre Pascu, Strada Constantin Nacu, nr. 4, București, 13; Const. Ciopraga, Strada Golia, nr. 10, Iași].

 

 

Note

  • · Originalele celor cinci epistole, necunoscute pînă acum, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București.

1. Mihail Steriade – Poeme. Ediție îngrijită de Florin Steriade. Prefață de Const. Ciopraga. București, Editura Minerva, 1971, 296 pagini + 1 foto bust Mihail Steriade. (Retrospective lirice). Eseul lui Const. Ciopraga, Un modern de expresie clasică, p. 5-12, se constituie într-un autentic model de receptare critică.

2. Grație reputației și operei sale este numit director al revistei Cronica în perioada 1965–1970.

3. Aici venea în fiecare an cu familia. Se odihnea, medita, scria și făcea adeseori plimbări în împrejurimi. A scris pagini emoționante despre acest incomparabil topos al culturii române.

4. Poezia Vîlcovul, noaptea, la sugestia lui Const. Ciopraga, nu a fost inclusă în cuprinsul cărții – Poeme.

5. Articolul, Eminescu în versiune franceză, propune o riguroasă radiografie a traducerilor pe care le-a publicat Mihail Steriade în presa din Franța, Belgia și România.

6–8. Nu au apărut în revista Cronica nici unul din articolele menționate în epistolă.

9. Maria Holban (1901–1991), medievistă și excelentă traducătoare. A fost o autentică intelectuală. Azi este complet uitată.

10. Const. Ciopraga – Maria Holban Incantations. Chants de vie et de mort. Transposés du roumain în Curier ieșean, 1, nr. 5-6, 20 mai – 1 august 1941, p. 96-97. (Elogiul cîntecului popular).

 

 

Note despre epistolograful Const. Ciopraga

Bibliografia istoricului și criticului literar Const. Ciopraga (n. 1916 – m. 2009) continuă să fie necunoscută, dacă nu se cercetează cu temeinicie și bogată sa literatură epistolară, în care se găsesc informații extrem de prețioase privitoare la opere, scriitori, polemici, reviste, debutanți și destine singulare.

Istoricul literar și cărturarul plurivalent Const. Ciopraga s-a impus, încă de la debutul său în presa literară, ca un intelectual autentic, ca un exeget meticulos și profund, precum și ca un spirit critic ordonator de valori estetice încorporate în opera lui Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaș, George Topîrceanu și Hortensia Papadat-Bengescu. Și nu numai.

În răstimp de șase decenii de susținută și consecventă activitate literară, profesorul de la Iași a întreținut un lung și incitant dialog epistolar cu aproape toți scriitorii și cărturarii epocii sale.

Revelatoare și deosebit de valoroase, sub multiple aspecte, sînt epistolele trimise lui Mihail Sadoveanu, Otiliei Cazimir, Luciei Mantu, Demostene Botez, Perpessicius, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Vasile Lovinescu, Alexandru Dima, Liviu Rusu, Constantin Noica, Dan Simonescu, Teodor Vîrgolici, Al. Piru, Dumitru Micu, Mihai Gafița, G.G. Ursu, George Sanda, Constantin Pelmuș, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Dimitrie Păcurariu, George Corbu și mulți, foarte mulți alții.

Se cuvine să precizez că nici o epistolă expediată profesorului Const. Ciopraga nu a rămas fără ecou sau un răspuns edificator.

Epistolele ce se publică acum, întîia oară, sînt destinate poetului, prozatorului și memorialistului I. Valerian (n. 1895 – m. 1980) care în perioada interbelică a înființat și supervizat arhicunoscuta publicație de informație și critică literară – Viața literară (1926–1935; 1941) în paginile căreia au debutat un însemnat număr de poeți, prozatori și critici literari.

Tînărul Const. Ciopraga trimite două eseuri care, din motive ce ne scapă deocamdată, nu au fost publicate, deși I. Valerian apostilează prima epistolă: Corespondenți la Iași. S-a răspuns la Poșta Redacției. Se vor publica. I.V[alerian]

Unul din eseuri, Eliberare prin creație, necunoscut încă, e de o certă actualitate.

*

Iași, 28 mai 1941

Căminul Central Studențesc

 

Stimate domnule Valerian,

 

Îmi iau permisiunea de a trimite apreciatei d[umnea]v[oastră] reviste articolul alăturat, în speranța că veți binevoi a-l destina tiparului, dacă, bineînțeles, îi veți găsi vreo calitate și intră în cadrul vederilor d[umnea]v[oastră].

Nădăjduiesc a fi absolvit de lacunele inerente debutanților în arta scrisului.

Preocupările școlărești – fiind în toiul examenului ultimului an la Facultatea de Litere (Franceză) – m-au împiedicat la o revizuire repetată a textului.

Fiind în aceeași ordine de idei cu eseul recent al domnului Pericle Martinescu – Inoportunitatea literaturii 1, cred că ar putea conta ca o urmare a aceluia.

Binevoiți, vă rog, a-mi comunica printr-o linie, la Redacționale2, dacă l-ați acceptat.

Primiți, vă rog, mulțumirile mele cele mai alese,

Const. Ciopraga

*

Iași, 12 iunie 1941

Stimate domnule Valerian,

 

Îndrăznesc prea mult, poate, solicitînd bunăvoinței dumneavoastră publicarea articolului alăturat.

Dacă prin lungimea lui ar fi disproporționat în raport cu restul editorialului, puteți trunchia alineatele însemnate la stînga cu o linie verticală.

Sper că și în viitor veți binevoi a-mi accepta modeste articole de informație literară, mai scurte bineînțeles.

Cu privire la difuzarea revistei la Iași, vă rog să dispuneți a se trimite un mai mare număr de exemplare, deoarece la două ore după sosire, marțea, nu se mai găsește nici un număr.

Se distribuie chioșcurilor mai importante cîte un singur număr și dacă nu mi l-ar rezerva chioșcarul, cunoscut, n-aș găsi niciodată revista.

Cum după 15 iunie voi fi concentrat3, neavînd deci domiciliu stabil ca să mă pot abona, risc să nu mi-o pot procura nici de la Iași4.

Primiți, vă rog, d[umnea]v[oastră] și cercul redacției , cele mai alese urări de progres.

Const. Ciopraga

 

 

Note

  • · Originalele celor două epistole, necunoscute pînă acum, se află în biblioteca doamnei Dana Vasiliu, fiica scriitorului I. Valerian.

1. Pericle Martinescu – Inoportunitatea literaturii în Viața literară, 15, nr. 4, duminică, 11 mai 1941, p. 2, col. 1-5 jos.

2. Redacționale – Const. Ciopraga – Iași. Se va publica în Viața literară, 15, nr. 7, duminică, 1 iunie 1941, p. 4, col. 5 mijloc. (Mișcarea literară)

3. În anul 1941, recent absolvent al Facultății de Litere și Filosofia a Universității din Iași, Const. Ciopraga este înrolat, trimis pe front, cade prizonier la sovietici și se reîntoarce, abia, în 1946. Experiențele războiului și ale prizonieratului vor fi transfigurate în romanul Nisipul (1989), care nu s-a bucurat de o exegeză adecvată.

4. Ultimul număr, zece, al revistei Viața literară apare în august 1941. Abonații sînt înștiințați ca revista urmează să reapară în septembrie același an. Lucrul ce nu s-a mai întîmplat.

 

Notă specială

Epistolele și eseurile lui Const. Ciopraga fiind dactilografiate, am găsit de cuviință să reproduc, aici, cîteva autografe trimise lui Demostene Botez și Teodor Vîrgolici spre a cunoaște grafia și evident, delicatețea unui excepțional cărturar.

 

 

 

 

Noi completări la biografia lui Const. Ciopraga

 

Biografia istoricului și criticului literar, poetului și prozatorului Const. Ciopraga (1916–2009), deloc lineară, dobîndește un contur distinct odată cu restituirea memoriilor, însemnărilor și, mai ales, a literaturii sale epistolare.

Spre sfîrșitul vieții, cărturarul Const. Ciopraga, conștient de valoarea informativă, documentară și biografică a epistolelor pe care le‑a primit, publică un amplu tom1 ce însumează cele mai semnificative mesaje ce i-au fost trimise de confrații săi în răstimp de aproape șase decenii.

Cartea are o valoare excepțională prin notele, precizările, știrile, informațiile și polemicile pe care le conține. Se constituie, astfel, într-un indispensabil instrument de lucru în ceea ce privește biografia și bibliografia istoricului literar ieșean.

Revelatoare și extrem de importante sînt și epistolele pe care le-a elaborat și expediat, timp de șapte decenii și jumătate, profesorul și cărturarul Const. Ciopraga unora dintre confrații săi, pe care i‑am și amintit într-o intervenție anterioară.

Epistolele ce se publică acum, întîia oară, sînt trimise poetului, prozatorului și memorialistului Demostene Botez (1893–1973), care, în calitate de vechi și constant colaborator al Vieții Românești, încă din perioada ieșeană, dobîndește, acum, conducerea acestei prestigioase publicații literare.

Referințele și trimiterile ce se află în aceste scrisori demonstrează, elocvent, prețuirea și dragostea, pe care le manifesta Const. Ciopraga față de omul și scriitorul Demostene Botez, intrat, azi, într-un nemeritat con de umbră.

 

*

Mangalia, 18 iulie 1971

 

Mult stimate și iubite maestre,

 

Rîndurile acestea trebuiau să vă parvină, cu cîteva zile înainte, de la Iași.

Mi-a fost însă imposibil, din cauza examenelor, care mi‑au confiscat timpul și puterile în totalitate.

Vă mulțumesc, iubite maestre, în mod afectuos, pentru bunăvoința atît de generoasă cu care mă considerați printre fidelii Vieții Românești.

Am fost impresionat și puternic influențat de suflul vechii reviste și urmăresc cu satisfacție succesele Vieții Românești de astăzi.

Văd în prezența dumneavoastră la revistă o fericită succesiune a spiritualității din etapa ieșeană a marii publicații.

Aș fi însoțit aceste rînduri cu un articol, așa cum îmi propuneți. Mi-ar fi trebuit pentru aceasta un mic răgaz, dar se apropia vacanța și plecarea la Mangalia, unde camera era reținută de mai de mult.

Rămîne, deci, ca în luna august să pun la punct un studiu sau un eseu, din cele pe care le am lucrate, și să vi-l trimit de îndată.

Sper ca la începutul noului an universitar să se perfecteze formalitățile titlului de „doctor honoris causa“2, ce vi se pregătește.

Urîndu-vă multă sănătate, vă rog să primiți, iubite maestre, sentimentele de veche stimă ale devotatului dumneavoastră

Const. Ciopraga

 

[Academicianului Demostene Botez, Strada Rahmaninov, nr. 27 A, București I, Oficiul poștal 30; Const. Ciopraga, Strada Golia, nr. 10, Iași].

 

*

Iași, 27 martie 1972

 

Mult stimate și iubite maestre,

 

Intenționat, am amînat aceste rînduri, fiindcă doream ca, o dată cu scrisoarea, să pot trimite un articol pentru Viața Românească.

Articolul era numai schițat, așa că a trebuit să mai treacă timp pînă la forma definitivă. Iată, deci, motivul întîrzierii.

V-am mai scris, iubite maestre, de două ori, la revistă, dar am impresia că epistolele mele nu v‑au parvenit. De data asta vă vor găsi, în mod sigur, acasă.

Nu v-am uitat nici un moment și cred că nicăieri nu aveți admiratori mai devotați ca la Iași.

Din motive mărunte, de aspect formal, nu v-am putut înștiința încă asupra așteptatului honoris causa.

Rîndurile dumneavoastră calde despre G. Lesnea3 au făcut la Iași excelentă impresie.

La Cronica4 și la Convorbiri literare5 sînt așteptate versuri sau fragmente din al doilea volum de Memorii6.

Sînt foarte ocupat și cînd vin la București stau totdeauna în ședințe.

Voi face așa fel ca, la sfîrșitul lui aprilie, în două zile, să găsesc timp pentru a vă revedea.

Vă rog să credeți, iubite maestre, în devotamentul și în stima aceluia care, deși nu vă poate vorbi prin viu grai, caută să pună în scris toată afecțiunea.

Primiți, vă rog, calde urări de sănătate.

Const. Ciopraga

 

P.S.

În revista pe care v-o alătur, veți găsi o pagină despre dumneavoastră.

*

Iași, 17 mai 1972

Mult stimate și iubite maestre,

 

Din nou în întîrziere față de dumneavoastră, deși din suflet doream să nu fiu.

Singura și perpetua motivare este că avînd îndatoriri multe și grele, nu izbutesc să fac față, la timp, tuturor obligațiilor.

N-am lăsat deoparte numele dumneavoastră, în articolul trimis, decît dintr-un considerent de ordin psihologic.

Vorbeam în acel articol de tragic, de implicațiile lirice ale acestuia, iar eu nu vă consider un tragic, ci un elegiac.

La tipărirea fragmentului în volum, care va apărea peste cîteva luni, am inclus numele dumneavoastră, bazat pe indicațiile estetice care rezultă din scrisoare.

Încă o dată, stima și dragostea ce vă păstrez sînt desăvîrșite și v-aș dori ca acestea să aibă, din partea tuturor, aceeași consecvență.

Voi scrie cu plăcere, articolul despre Cezar Petrescu7, potrivit invitației dumneavoastră.

Am primit în acest sens și o scrisoare de la doamna Smaranda Chehata8. I-am răspuns afirmativ.

Vă invitasem la Iași, în cadrul săptămînii Valori ieșene în contemporaneitate, al cărei program l-am schițat eu.

Absența dumneavoastră a fost general regretată. Am propus să se dea citire scrisorii trimise și întreaga sală a Teatrului Național a izbucnit în aplauze de simpatie.

Sînteți un generos și mare suflet de moldovean!

Permiteți-mi, vă rog, iubite maestre, să vă îmbrățișez și să vă urez multă sănătate.

Const. Ciopraga

[Domnului academician Demostene Botez, Strada Rahmaninov, nr. 27 A, București, I, Oficiul poștal 30; Constantin Ciopraga, Strada Golia, nr. 10, Iași].

 

Note

 

  • · Originalele celor trei scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București.

1. Memoria scrisorilor. Mesaje către Constantin Ciopraga. București, Editura Academiei Române, 2007, 559 pagini.

2. Nu i s-a conferit această înaltă distincție deși o merita.

3. Demostene Botez – Poetul Gheorghe Lesnea în Viața Românească, 25, nr. 3, martie 1972, p. 144‑146.

4‑6. Privitor la prezența lui Demostene Botez în paginile revistelor Cronica și Convorbiri literare a se consulta excelenta carte a doamnei Lenuța Drăgan – Demostene Botez (1893‑1973). Bibliografie. Partea I-III. Iași, [Multigrafiat] 1990, 995 pagini (Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” – Iași. Serviciul bibliografic).

7. Nu a publicat nimic despre Cezar Petrescu în numărul special al Vieții Românești închinat autorului Întunecării.

8. Sora scriitorului. Profesoară de limba franceză și traducătoare.

 

 

Însemnări despre epistolograful Const. Ciopraga

 

 

Un aspect mai puțin cunoscut din activitatea istoricului și criticului literar Const. Ciopraga (1916–2009) îl constituie cel de pasionat epistolograf.

În răstimp de șapte decenii și jumătate, Const. Ciopraga a scris și a trimis un impresionant număr de epistole colegilor, confraților și unor apropiați ai familiei sale.

Apariția unui tom1 impunător, în anul 2007, care cuprinde cele mai valoroase epistole primite de Const. Ciopraga, între anii 1950–2007, demonstrează, fără putință de tăgadă, existența unui număr similar de misive trimise de profesorul și cărturarul de la Iași.

În cercetările mele de pînă acum am identificat, transcris și adnotat o mie cinci sute de scrisori aparținînd distinsului istoric și critic literar Const. Ciopraga, care, înzestrat cu o discreție și o modestie întotdeauna exemplare și nefirești pentru aceste timpuri, a găsit tonul cel mai adecvat unei comunicări ideale.

Lecturile importante și, evident, incitante, în ordinea spiritului, din literatura franceză și literatura română, i-au deschis nebănuite ferestre prin care a receptat și a comentat cu eleganță unele aspecte specifice paraliteraturii.

Epistolele lui Const. Ciopraga conțin informații, precizări, note, observații, corijări, sugestii, portrete și microevocări care contribuie la o înțelegere corectă a operei, a autorului și a epocii.

Elocvente în acest sens sînt și epistolele trimise istoricului și criticului literar Dumitru Micu (n. 1928) pentru care a avut, ab initio, o caldă prețuire intelectuală și o autentică înțelegere a eforturilor sale creatoare.

Necunoscute, pînă acum, și prețioase din perspectiva istoriei literare, aceste misive contribuie, esențial, la cunoașterea în profunzime a celor doi veritabili cărturari.

*

Iași, 14 dec[embrie] 1959

Dragă tovarășe Micu,

 

Zilele acestea am fost la București, în legătură cu pregătirea centenarului Universității din Iași. În puținul timp pe care l-am avut liber, am trecut și pe la E[ditura] de S[tat] p[entru] L[iteratură] și A[rtă], unde se află depusă monografia mea, Calistrat Hogaș2.

Discutînd cu responsabila de carte, am ajuns la concluzia că obținerea referatului extern3 în termen mai scurt ar grăbi cu mult apariția cărții.

Deși îmi închipui cît sînteți de ocupat cu de toate, m-ar bucura dacă ați accepta să faceți cuvenitul referat.

Textul se poate citi în 3-4 zile, printre picături. Întrucît e vorba de o versiune nouă, lucrată foarte atent, cred că nu vor fi de semnalat observații numeroase, încît totul s-ar putea rezolva fără a vă abate de la obligațiile curente.

Profit de ocazie să vă transmit felicitări pentru Romanul românesc4. E o contribuție foarte serioasă și din cele mai utile.

Cu cele mai bune sentimente și salutări cordiale.

Const. Ciopraga

P.S.

În caz că acceptați, vă rog dați un telefon responsabilei de carte, tov[arășa] Maria Simionescu, care vă va aduce volumul.

 

[Tovarășului profesor Dumitru Micu, Facultatea de Filologie – Catedra „Literatură Română“, București; Expeditor – Constantin Ciopraga, Strada Golia, nr. 10, Iași].

 

*

25 apr[ilie] 1965

 

Dragă tovarășe Micu,

 

Îmi reproșez de mult timp întîrzierea acestui răspuns, care nu vreau să fie protocolar, ci să comunice, odată cu mulțumirile cele mai călduroase, simpatia și prețuirea aleasă pentru colegul de specialitate.

Vă închipuiți, cred, cît sînt de ocupat cu obligațiile curente, încît nu-mi rămîne timp nici pentru corespondență, în cazul de față cu un conținut atît de plăcut.

Nici la București n-am venit în ultima vreme, tot din lipsă de timp.

Analize de cursuri pe facultate, rapoarte pentru cinci concursuri, atestări sau lucrări de disertație, consilii și altele ca acestea se țin lanț. Aștept vacanța.

Dar să mă refer mai degrabă la lucrările trimise cu atîta amabilitate. Ele denotă spirit metodic, putere de sinteză și capacitate de organizare, calități pe care de altminteri le-am subliniat și în scris.

E plăcut apoi să constați că te afli în consonanță cu unul dintre colegii cei mai apreciați, în privința metodei și aprecierilor la obiect.

Studenții au în aceste cursuri de mare seriozitate o călăuză deosebit de utilă.

Vă felicit din toată inima, dorindu-vă totodată succese asemănătoare.

Rugîndu-vă să transmiteți omagii respectuoase doamnei, vă strîng mîna cu prietenie.

Const. Ciopraga

*

[Iași], 30 martie 1967

 

Dragă tovarășe Micu,

 

Cu vreo zece zile în urmă am fost la București, am încercat să vă găsesc, dar telefonul a rămas fără răspuns. Revenit la Iași, m-a prins o gripă de care mă eliberez greu. Cîteva zile am fost imobilizat.

Abia acum vă scriu, cu rugămintea să credeți că proiectul îmi stătea mereu înainte, dar altele mă solicitau urgent.

Am discutat cu prof[esorul] Gh. Agavriloaiei5 propunerea dumneavoastră de a scoate o ediție în colaborare cu doamna Ecaterina Săndulescu6. Nu e de acord.

Eu, personal, am un rol mai mic, de a scrie o prefață. Nu țin în mod riguros la aceasta.

Un mic studiu, pe care l-am schițat, poate fi tipărit separat în orice revistă literară.

Soluția pare să vină de la Editură; redacția respectivă se arată dispusă să scoată două ediții: una mai simplă, a doamnei Săndulescu, alta cu aparat critic, a prof[esorului] Gh. Agavriloaiei.

Misiunea prefațatorilor e mai simplă. Propunerea mi se pare potrivită, numai să se materializeze.

La ediția tov[arășului] Gh. Agavriloaiei s-ar adăuga traducerea romanului La Tunique verte, pe marginea căruia G. Ibrăileanu a lăsat mici însemnări de lectură, inedite, șaptesprezece scrisori inedite de la Alice Călugăru, documente de la Paris și diverse mărturii.

Cunosc ediția pregătită de tov[arășul] Gh. Agavriloaiei și cred că posedă tot ce se știe despre Alice Călugăru.

La Editură nu am pretins nici o dată, nici unul dintre noi, să se înlăture ediția doamnei Săndulescu. Nu avem nici un contract.

M-a mirat deci tonul iritat cu care ne-a scris d[omnia]sa, vorbind chiar și de tribunal.

Nu i-am răspuns deoarece aluzia mi s-a părut ofensatoare. Conștiința mea nu are nimic de a face cu asemenea metode negustorești, de aceea, dacă e să apară o singură ediție, prefer să nu fie cea de la Iași7.

Cu cea mai aleasă simpatie și afecțiune prietenească,

Const. Ciopraga

*

Iași, 28 ian[uarie] 1968

Iubite tovarășe Micu,

 

Cu cîteva zile în urmă, am avut bucuria să primesc studiul dumneavoastră Lirica lui Lucian Blaga8. Vă mulțumesc din toată inima, adăugînd urarea: cît mai multe de acest fel.

Ca structură, studiul urmează planul pe care l-aș fi adoptat eu însumi, despovărînd lirica de ideologia filozofului. A da acesteia din urmă locul cuvenit, fără a o neglija, mi se pare a favoriza în mod necesar poezia.

Stilul acestor confesiuni-deghizate, cum le numiți dumneavoastră, e mai atrăgător. Începe să mă tenteze și pe mine.

Nu-mi doresc decît să găsesc răgazul să vă scriu impresiile de lectură despre Lirica lui Lucian Blaga.

Cu simpatia și prețuirea de totdeauna, primiți, vă rog, prietenia mea cordială.

Const. Ciopraga

*

Iași, 2 sept[embrie] 1973

 

Iubite domnule Micu,

 

Ieri m-am întors de la Mănăstirea Văratec și am avut plăcuta surpriză ca la Iași să găsesc, alături de corespondența sosită între timp, Contemporanul cu cronica la Hortensia Papadat-Bengescu9.

Am fost mișcat de frumoasele aprecieri pe care le formulați în legătură cu cartea respectivă. Este o analiză foarte serioasă, aceasta a fost părerea celor de aici despre temeinicul dumneavoastră articol.

Se vede finețea ochiului critic; trebuie subliniată eleganța stilului.

Pentru că în tot ce facem avem nevoie mereu de certitudine, consider că articolul din Contemporanul reprezintă un punct de sprijin; înainte de a trece la proiecte noi, trebuie să te reculegi.

Vă mulțumesc călduros, adresîndu-vă totodată, stimatei doamne și dumneavoastră, salutări afectuoase,

Const. Ciopraga

 

Note

  • · Originalele celor cinci scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București.

1. Memoria scrisorilor. Mesaje către Constantin Ciopraga. București, Editura Academiei Române, 2007, 559 pagini. Cartea cuprinde și o tabletă sugestiv intitulată – Scrisori și rezonanțe.

2. Constantin Ciopraga – Calistrat Hogaș. [București], Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1960, 264 pagini.

3. Dumitru Micu a citit manuscrisul și a întocmit un excelent referat.

4. Dumitru Micu – Romanul românesc contemporan. Realizări, experiențe, direcții de dezvoltare. [București], Editura de Stat pentru Literatură și Artă, [1959], 439 pagini. Într-o epistolă, inedită, aflăm informația că istoricul literar Const. Ciopraga a recenzat această carte: Iași, 12 dec[embrie] 1960, Iubite coleg, Întrucît s-ar putea ca recenzia la „Romanul românesc contemporan“ să nu vă parvină, căci seria de „Studii și cercetări“ apare în tiraj restrîns, vă transmit un extras. Cu cele mai bune sentimente, Const. Ciopraga.

5. Gheorghe Agavriloaiei (1906–1981), profesor și istoric literar, ginerele lui G. Ibrăileanu. Și-a susținut doctoratul cu o teză privitoare la Alice Călugăru. A publicat scrisorile poetei Alice Călugăru trimise lui G. Ibrăileanu și a restabilit textul romanului Adela.

6. Ecaterina Săndulescu (1904–1988), poetă, prozatoare și memorialistă. A publicat Evoluția scrisului feminin în România, în colaborare cu Mărgărita Miller-Verghi, cu o prefață de E. Lovinescu (1935). În această antologie este inclusă și Alice Călugăru.

7. Așa s-a și întîmplat. Apare ediția Ecaterinei Săndulescu – Alice Călugăru – Versuri. Ediție îngrijită de Ecaterina Săndulescu. Cu o introducere de Dumitru Micu. [București]. Editura pentru Literatură, 1968, 256 pagini.

8. Dumitru Micu – Lirica lui Lucian Blaga. [București], Editura pentru Literatură, 1967, 168 pagini.

9. Dumitru Micu – Const. Ciopraga Hortensia Papadat-Bengescu în Contemporanul, nr. 36, 31 august 1973, p. 3 și în Astra, nr. 8, august 1973, p. 7.

Revista indexata EBSCO