Jun 30, 2014

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

Smajil DURMISEVIC

 S-a născut la Vratar, Zepa, municipiul Rogatica. Absolvent al facultăţii de medicină din Sarajevo, bosniacul Smajil este cadru universitar la facultatea din Zenica. Cercetarea în domeniul academic (autor a peste optzeci de lucrări, 3 cursuri universitare) se îmbină armonios cu aplecarea acestuia pentru poezie (patru volume: Silent Screams-Bosnian Bloody Fairy Tale; Flickers; Mountain Flowers Of Zepa; Fragrance Of TheWild Rose). Scrie haiku, aforisme şi parodii pe care le publică în revistele de literatură din ţară şi din străinătate. A primit multe premii şi distincţii pentru creaţia de haiku.

 

trandafirul sălbatic

înfloreşte, are miros discret, înţeapă,

creşte oriunde vrea

*

piatră veche fumurie

năpădită de muşchi şi un cărăbuş –

fiecare cu ale lui

*

toamnă văratecă

peste albastrul infinit –

pînă şi cerşetorul cîntă!

*

inima, piatra,

alb dogoritor – Mecca

văpaia sufletului

*

mirosul gutuilor,

vînt spulberînd frunzele –

toamna e în noi

*

umbre într-o vază –

buchet de roze veştejite

trecînd în somnul veşnic

*

greieri pe cîmp –

ascultă oda

închinată iubirii

*

tu, fluture albastru,

simţi atingerea

privirii mele pierdute?

*

păr înflorit –

îngerii aurii îl sărută

în zori

*

 

într-un regat cenuşiu,

pe un petic de pămînt –

aurul florilor de păpădie

*

sclipiri divine

îi joacă în privire –

artist vesel sărac

*

bradule,

descoperit mai eşti –

tristă e marginea pădurii

*

 

căţel rătăcit

dormind pe frunze uscate –

ce o fi visînd oare?

*

stînci înmiresmate,

ierburi şi păduri –

dor de casă

*

petale graţioase,

gingaşe – ca fecioarele din Žepa

pentru care strălucesc

*

 

frunză căzută

pe marmura veche –

se visează piatră

*

arşiţa verii –

hulubul se pleacă să bea

din arteziana de demult

*

mireasmă şi vise

prezente şi absente –

fantezie pentru viaţa trăită

*

vrăbii zburînd

în jurul fărîmelor de pîine –

hulub la ospăţ

*

hulub în zbor

despărţind teiul în floare

de albastrul infinit

 

 vară în Žepa

deal înverzit fluturînd

în infinitul albastru

*

 

dimineaţă înmiresmată

primăvara e încă pe drum –

o femeie vinde ierburi

*

asfinţit de vară tîrzie –

soarele se aruncă în somn

sărutînd Luna Nouă

*

toamnă în pădure –

mesteceni în veşmînt

de ciocănitoare bătrînă

*

seară – în spatele

muntelui o îmbrăţişare caldă,

flăcările unui zări arămii

*

toamnă – în şcoală

o veşnică tinereţe,

doar dascălii îmbătrînesc

*

primăvară – veselie,

privighetoarea în cuib aurit

cîntă de jale sau de bucurie,

cu gîndul la ramura înflorită

sau motanul bătrîn

 

Traduceri: Olimpia IACOB

Revista indexata EBSCO