Jun 30, 2014

Posted by in Istorie literara

Gheorghe I. FLORESCU – Primul Război Mondial, după un secol de la declanșare (I)

Conflagraţia mondială dezlănţuită la 28 iulie 1914 a fost un eveniment unic, din multe puncte de vedere, cu care s-a încheiat o perioadă distinctă a devenirii umanităţii şi a început alta, surprinzătoare, din multe puncte de vedere, dar numaidecît necesară, bineînţeles. Lumea acelui timp s-a văzut obligată să se adapteze din mers realităţilor specifice unor noi circumstanţe naţionale şi internaţionale. Marele Război, aşa cum va ajunge să fie numit la un moment dat acea impresionantă confruntare armată, s-a impus, încă înainte de a se încheia, ca un prag care, odată depăşit, va determina ca secolul XX să intre într-o altă fază a evoluţiei sale generale. După o lungă perioadă de tatonări, cînd inegalităţile modernizatoare ale statelor europene au devenit evidente, unele ţări, privilegiate îndeosebi de dimensiunile lor teritoriale şi de avantajele numerice ale populaţiei, au ajuns a-şi afirma diferite priorităţi – factice ori circumstanţiale -, stare de fapt care se va repercuta asupra echilibrului de ansamblu al umanităţii.

Asasinatul de la Sarajevo, din 28 iunie 1914, metamorfozat, numaidecît, într-un caz problematic al Europei acelui timp, a provocat începutul unei confruntări militare intrate în istoria universală ca Primul Război Mondial. Scenariul după care au evoluat acţiunile ulterioare a părut a fi unul îndelung gîndit şi pregătit cu seriozitate, astfel încît, înainte de a se întreba cineva încotro se îndrepta bătrînul continent, războiul devenise deja o realitate incontestabilă. Desfăşurarea unui eveniment atît de grav şi înspăimîntător s-a derulat asemeni unui scenariu sine qua non, îndelung aşteptat şi devenit un dat inebranlabil. Mai multe state importante ale acelui timp au acceptat implicarea în desfăşurarea unui conflict militar care a atins, treptat, dimensiuni universale, al cărui sfîrşit şi consecinţe erau greu de întrevăzut atunci. The First World War, La Première Guerre mondiale, Der Erste Weltkrieg etc. a ajuns, repede, a marca un moment mai important chiar decît începutul secolului XX. De fapt, încă înainte de 1900, Europa stătea sub semnul unui război, devenit, cu timpul, o exigenţă aşteptată, ca un dat inebranlabil.

S-a scris aşa de mult despre acest eveniment greu imaginabil, pentru un timp, încît, azi, arareori i se mai particularizează vreun epitet neutilizat sau i se propune, eventual, vreo nouă prioritate ori concluzie. Adeseori, vorbim despre el neavîndu-i în vedere, înainte de toate, pe cei care nu s-au mai întors acasă. Titulatura The Great War, adoptată nu numai pentru a i se sugera dimensiunile, ci mai ales jertfele, victoriile şi urmările, a ajuns azi o formulă care induce urmaşilor o stare de mîndrie, trecîndu-se, repede şi poate cu o oarecare fatuitate, peste o dramă greu imaginabilă. S-a ajuns, chiar, de la aruncarea în uitare a unor eforturi impresionante la eroizări ocazionale, transformîndu-se o dramă universală într-o competiţie sui-generis, al cărei ţel suprem ar fi fost înveşnicirea tuturor acelora ajunşi pe un cîmp de luptă. Pentru toţi morţii Primului Război Mondial, viaţa a avut, neîndoielnic, o valoare personală inestimabilă şi greu comparabilă. Dar noi uităm, adeseori, acest adevăr suprem, interpretînd, adeseori, azi, sacrificiile lor prin raportarea la nişte criterii factice de apreciere. Fiecare sau cei mai mulţi dintre soldaţii aflaţi pe un cîmp de luptă erau animaţi de un ideal naţional, care nu se justifica, întotdeauna, atunci cînd războiul era privit dintr-o perspectivă globalizantă. Azi, judecăm toate jertfele plecînd de la nişte criterii ce nu se suprapuneau întru totul, în anii 1914-1918, idealurilor tuturor acelora aflaţi pe un cîmp de luptă. Oblaţiunea era la fel de dureroasă şi tristă, indiferent de frontul pe care se sacrificase un soldat. Dar valoarea fiecărui sacrificiu era sau, mai corect spus, urma a fi stabilită de judecata finală, cînd sensul conflagraţiei va fi deliberat nu cu arma în mînă, ci la masa tratativelor diplomatice, cu documentele în faţă, într-o atmosferă de linişte şi pace, cu gîndul la cei rămaşi pentru totdeauna pe un cîmp de luptă, uitaţi, adeseori. Pe mulţi dintre ei nu i-a plîns nimeni, niciodată, chiar dacă durerea lor a fost mai mare ca a tuturor, celorlalţi. Nu trebuie să uităm, însă, că fără sacrificiul lor nu ar fi devenit posibilă nici o victorie, transformîndu-se totul într-o dramă de neiertat. Mamele care i-ar fi plîns pe fiii care nu s-au mai întors nicicînd acasă nu ar fi avut niciodată vreo mîngîiere, iar cimitirele apărute în întreaga Europă ar fi devenit nişte locuri ale durerii celor nemîngîiaţi, vreodată. Soldatul necunoscut ar fi fost uitat pentru totdeauna, iar Primul Război Mondial ar fi ajuns a fi lipsit de ipostazele care îi particularizează pe învinşi şi pe învingători! Noţiunea de victorie devenea astfel un loc comun, iar eroismul nu ar mai fi fost o realitate care să justifice sacrificiul pe un cîmp de luptă. Accepţiunile vocabulei „război” deveneau astfel nişte noţiuni golite de sensurile lor dramatice şi înălţătoare, deopotrivă.

Fără a fi fost vreodată inevitabile sau întru totul necesare, judecate din această perspectivă după două experienţe de neuitat, războaiele continuă încă şi azi a face parte dintre dramele posibile vremurilor noastre, chiar dacă le refuzăm, de plano, convinşi nu numai de primitivitatea lor, ci mai ales de discordia şi răutăţile care continuă a ne dezumaniza încă, ducîndu-ne cîteodată cu gîndul la forţa armei. Unii dintre descendenţii învinşilor de odinioară nu pot uita nici după un secol că predecesorii lor s-au întors cîndva acasă fără raniţa în care ar fi trebuit să se afle sabia învingătorului. The Unknown Soldier continuă încă a fi un simbol, iar lacrimile vărsate de urmaşii învinşilor par şi azi a fi mai grele decît cele ale antecesorilor victorioşi. Totuşi, datoria tuturor celor care sunt descendenţii unui „învingător” sau ai unui „învins” a rămas identică, adică aceea de a trece cu înţelegere şi recunoştinţă peste ceea ce a fost, pentru a nu întreţine o stare de spirit ce poate favoriza recrudescenţa unor sentimente revanşarde. A gîndi altfel înseamnă a continua ori a relua readucerea în actualitate a unei învinuiri perpetue, din domeniul trecutului, care, chiar dacă nu poate fi uitată, trebuie iertată la un moment dat. Altfel, viitorul va fi grevat de ameninţarea unui spectru revanşard permanent, care va întuneca şi deforma prezentul.

Primul Război Mondial nu a izbucnit, întîmplător, în anul 1914. Acceptînd acest adevăr demult demonstrat nu trebuie să credem că momentul declanşării unui asemenea conflict a fost fixat de cineva, cu exactitate, chiar dacă acea dată nu a fost în nici un fel întîmplătoare. O curiozitate aparentă a aceluiaşi eveniment este şi faptul că odată conflictul izbucnit, în desfăşurarea lui au ajuns a fi implicate şi naţiuni care nu şi-au dorit războiul, deci nu l-au aşteptat numaidecît, pentru a-şi realiza un scop anume, afişat cu claritate ori numai avut în vedere. Dincolo de toate aceste consideraţii, peste care nu se poate trece oricum, Războiul din anii 1914-1918 trebuie privit ca un eveniment unic, de dimensiuni universale, întrucît scopul său a fost unul global, indiferent dacă a fost sau nu afirmat, dintru început, astfel1.

Judecat dintr-o altă perspectivă, Primul Război Mondial nu a reprezentat o dramă de aceleaşi dimensiuni pentru toate naţiunile implicate în evenimentele anilor 1914-1918. Pe teritoriile unor ţări participante la război nu s-au desfăşurat acţiuni militare, circumstanţă care reclamă, întotdeauna, o diferenţiere a sacrificiilor umane şi materiale ale beligeranţilor. Înainte de toate, se cuvine să precizăm că surprinzătoarea dramă pe care o avem în vedere nu a fost cea dintîi confruntare militară de proporţii universale, din istoria umanităţii, avîndu-se în vedere evenimentele asemănătoare petrecute în timpurile în care mondialitatea avea alte sensuri şi proporţii. Conflictul militar din anii 1914-1918 a fost numit Primul Război Mondial trecîndu-se peste faptul că unele evenimente asemănătoare au avut loc şi atunci cînd „dimensiunile” lumii aveau alte conotaţii2.

Surprinsă de implicarea treptată a oamenilor acelui timp într-un diferend al „tuturor împotriva tuturor”, societatea timpului a încercat să-şi explice evenimentul, apelînd la „chei” diverse, operaţie care, finalmente, a contribuit la definirea cît mai aproape de adevăr a ceea ce s-a întîmplat în anii 1914-1918, în cea mai mare parte a lumii. Enunţul Război Mondial a fost folosit în secolul premergător anului de început al unui asemenea eveniment de Friedrich Ludwig Jahn, cu referire la războaile franco-germane. Se pretinde, de asemenea, că utilizarea unei asemenea formule a fost atestată, iniţial, în 1898. La începutul secolului XX, nu cu mult timp înainte de 1914, sintagma război mondial devenise cunoscută, considerîndu-se că era o traducere literală a vocabulei germane Weltkrieg. Scriitorul german August Wilhelm Otto Niemann publica, la Berlin, în 1904, un roman antibritanic intitulat Der Weltkrieg: deutsche Träume, tradus în engleză, în acelaşi an, ca The Coming Conquest of England. La rîndul său, The Oxford English Dictionary a propus ca dată a primei utilizări a acestei locuţiuni luna aprilie 1909, de către Westminster Gazette. Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary a acceptat aceeaşi dată, precizînd că războiul mondial este acel conflict în care sunt angajate „toate sau cele mai multe dintre principalele naţiuni ale lumii”3. În 1914, Elbert Francis Baldwin a publicat o lucrare intitulată The World War: How It Looks to the Nations Involved and What It Means to Us4, care era o încercare de a prefaţa un eveniment ce va schimba cursul ulterior al secolului aflat încă în anii de început ai unor evoluţii greu de întrevăzut atunci. Locuţiunea The First World War a fost utilizată apoi în cartea intitulată The First World War: A Photographic History, editată de dramaturgul şi veteranul de război Laurence Stallings, în 19335. Era vorba, desigur, despre un raţionament propriu acelui timp. Titulatura „The World War I” a apărut menţionată, pentru prima dată, de revista „The Time”, în numărul din 12 iunie 1939. Universalitatea unui asemenea eveniment era privită, în acel context, ca o probabilitate ce implica o participare considerabilă a statelor existente la un moment dat, dar nu totalitatea lor, bineînţeles. Mondialitatea evenimentului cunoscut azi ca Primul Război Mondial nu trebuie încadrată şi judecată, numaidecît, în nişte parametri exclusivişti. Au fost ţări care au participat, realmente, la evenimentele anilor 1914-1918, fără ca războiul propriu-zis să fi cuprins şi teritoriile lor. Statele Unite ale Americii, de pildă, au intrat în război la 6 aprilie 1917, contribuind în mod decisiv la victoria Antantei, dar între graniţele lor nu s-au desfăşurat acţiuni militare.

Pentru un timp, evenimentul pe care îl avem în vedere a fost numit în America „The European War”. Omenirea a ajuns a se confrunta cu un asemenea moment incomparabil atunci, adică în 1914, fiind perceput ca o competiţie a marilor puteri europene, care îşi doreau împărţirea lumii în virtutea unor planuri exclusiviste6. La formula The First World War s-a recurs pentru prima dată, aşa cum se acceptă îndeobşte, azi, în septembrie 1914, atunci cînd filosoful german Ernst Haeckel a declarat că, judecîndu-se „desfăşurarea şi caracterul înspăimîntătorului Război European”, el ar putea fi considerat că „va deveni primul război mondial, în sensul deplin al cuvîntului”7. În 1920, apoi, Charles à Court Repington a publicat lucrarea intitulată The First World War, 1914-1918, fapt care demonstra că aceasta devenise formula cu care era desemnat, de regulă, războiul din 1914-19188. În America, evenimentul pe care îl avem în vedere a fost considerat la început a fi „The European War” sau „The Great War”, pentru ca apoi să se impună formula „The First World War”, în Anglia şi Canada, şi „The World War I”, în Lumea Nouă. Cu timpul, acelaşi eveniment a devenit „The Great War”9. Recurgerea la aceste formule a evidenţiat faptul că semnificaţia lor a fost una cu sens particularizant, dar şi generalizator în acelaşi timp, avîndu-se în vedere modificările dramatice ale hărţii lumii după 1914. Dar, cu toate că atît conflictul din 1914-1918, cît şi cel din 1939-1945 au fost considerate, în mod curent, „războaie mondiale”, se pretinde totuşi că „numai al doilea, dintre acestea, a fost, într-adevăr, global”10. Acceptînd, azi, o asemenea diferenţiere, care nu este una decisă odată pentru totdeauna, ne putem aştepta ca în viitor să fie avansate şi alte nuanţări, pentru două evenimente caracteristice unor timpuri diferite, din multe puncte de vedere, cu alţi oameni şi cu alte probleme sau intenţii11. Vorbim, încă, despre două războaie mondiale, chiar dacă acela din 1939-1945 continuă a fi considerat, cu destulă îndreptăţire, o continuare a celui din 1914-1918. Se presupune, întru totul justificat, că în cazul în care problematica războiului izbucnit în 1914 ar fi fost fost soluţionată în totalitate, nu s-ar mai fi ajuns, peste un sfert de secol, la un alt conflict asemănător. Şi, chiar dacă ultimul război mondial a fost, din multe puncte de vedere, mai terifiant decît primul, continuăm să-l numim pe cel din 1914-1918 World War I, „also called the Great War, conflict, chiefly in Europe, among most of the world’s great powers”12. Aşa cum era de presupus, după începutul unui nou conflict de proporţii universale, termenii The World War şi The First World War au devenit două subiecte de discuţie, înainte de a fi fost acceptate ca enunţuri standardizate, care nu ar mai avea nevoie de alte explicaţii.

Momentul declanşării Războiului din anii 1914-1918, ale cărui implicaţii depăşeau orice alt eveniment asemănător, a devenit, odată cu trecerea timpului, un reper la care ne întoarcem ca la un „început”, referindu-ne la el fără a avea în vedere, în primul rînd sau numaidecît, sacrificiile umane, care nu pot fi calculate şi nici judecate, toate, la fel, chiar dacă omul a fost acela care s-a aflat la originea tuturor faptelor care au devenit istorie. Într-un război, viitorii învingători şi învinşi stau la un moment dat faţă în faţă, pe un camp de luptă, cu aceleaşi intenţii, pe care le consideră a fi deasupra vieţilor lor, chiar, deşi ei sunt cei care decid ceea ce va urma. La sfîrşitul fiecărui război, îşi plîng morţii atît învinşii, cît şi învingătorii, acceptînd, măcar pentru o clipă, că s-au aflat cîndva pe acelaşi cîmp de luptă, fără a se întreba dacă se vor mai întoarce vreodată acasă. Chiar şi mulţi dintre cei care încearcă la un moment dat să-şi explice asemenea amnezii factice, sfîrşesc prin a accepta războiul ca pe un dat, gîndit într-un fel pînă la momentul începutului şi altfel după ce totul s-a terminat.

Primul Război Mondial nu a fost un eveniment programat pentru a fi declanşat la o dată anume, deşi poate părea astfel. Momentul de început al unei conflagraţii de asemenea dimensiuni poate fi, bineînţeles, unul provocat de factori aleatorii, peste care se trece repede în faza iniţială, pentru a se reveni asupra lui în momentul bilanţului final, atunci cînd fiecare detaliu îşi dobîndeşte un loc anume, reconstituindu-se, astfel, cursul unei mutaţii de dimensiuni greu de judecat şi apreciat, în general. În evoluţia dintotdeauna a umanităţii, au fost şi alte războaie care ar putea fi considerate ca „mondiale”, raportate la „dimensiunile” umanităţii, într-un context anume al istoriei universale. Mondialitatea unui moment special, privit ca segment al unei realităţi complexe, este foarte greu de individualizat şi explicat. Războiul din anii 1914-1918 nu a avut aceleaşi semnificaţii pentru întreaga lume a aceluiaşi timp. Nu toţi locuitorii globului pămîntesc au luptat pe acelaşi front, avînd în vedere o victorie comună şi acceptînd, deci, sacrificiul suprem cu aceleaşi speranţe.

La sfîrşitul Marelui Război, mulţi dintre cei care au luptat pe un front, indiferent care, au gîndit că un alt eveniment asemănător nu va mai fi posibil, vreodată. Aşa se explică faptul că el nu a fost considerat a fi, ab initio, Primul Război Mondial, formulă care sugerează o continuitate virtuală, deci o faptă a unui timp anume, care, probabil, va fi repetată, cîndva, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Dimensiunile lumii – nu cele de ordin teritorial – nu au fost aceleaşi, dintotdeauna, şi nici chiar lumea, în întregul ei, nu a fost aceeaşi, din punct de vedere numeric, bunăoară, şi nu numai. Aşadar, nici Primul Război Mondial, în întregul său, nu a rămas la fel de-a lungul anilor, iar evenimentului, în sine, i-au fost identificate şi adăugate, mereu, noi dimensiuni şi sensuri. În prezent, mondialitatea Războiului din anii 1914-1918 nu mai este cea de odinioară, întrucît orizontul în care este ea privită în prezent are alte deschideri şi direcţii, iar ochii care o scrutează văd mai departe şi mai exact ca altădată.

Plecîndu-se de la „universalitatea” Marelui Război, s-a ajuns, treptat, la accceptarea inevitabilităţii principiale a unui asemenea eveniment. Dar, ineluctabilitatea în discuţie nu a avut acelaşi sens pentru toate ţările implicate într-o confruntare nemaiîntîlnită, pînă atunci, în istorie. De aceea, nici implicarea sentimentală nu a fost identică, întru totul. Dar, dincolo de aceste limite şi regrete tîrzii, Războiul din 1914-1918 a schimbat lumea, făcînd-o mai conştientă de sine, de trecutul şi prezentul ei, dar mai ales de viitor. Pacea care a pus capăt Marelui Război a avut semnificaţia unui început de secol, crezîndu-se, un timp, că războiul nu va mai deveni posibil, vreodată. Din nefericire, însă, pacea cu care s-a încheiat o dramă interminabilă a secolului XX nu a soluţionat ori nu a anulat toate cauzele care au provocat declanşarea unei confruntări militare nemaiîntîlnite în trecutul lumii. Orice asemenea eveniment se va încheia, întotdeauna, cu nemulţumiri, îndreptăţite ori pretinse, ajungîndu-se, treptat, la recrudescenţe şi intenţii vindicative, care, în timp, vor deveni capabile a reactiva sentimente revanşarde şi porniri războinice, chiar.

Aşa cum s-a recunoscut la un moment dat, definiţia războiului s-a modificat după anul 191813. Era şi firesc să se întîmple aşa, întrucît evenimentul avut în vedere s-a relevat în timp – privit din direcţii diferite şi judecat în funcţie de evoluţia generală a societăţii umane postbelice – ca unul care a marcat o turnură lesne relevabilă a evoluţiei umanităţii. Şi azi, încă, pot fi învederate judecăţi de ansamblu, întru totul îndreptăţite, plecîndu-se de la aşteptările afişate imediat după încheierea războiului şi comparîndu-le cu realizările dobîndite în cele două decenii de pace. La sfîrşitul anului 1918, convingerea cvasigenerală a momentului era aceea că după suferinţele şi dramele pe care le suportase lumea în timpul Marelui Război, o altă experienţă asemănătoare nu va mai fi posibilă, vreodată. Dar, evoluţia ulterioară societăţii umane a demonstrat că memoria timpului este, adeseori, problematică şi că prezentul este acela care decide, totuşi, verdictul definitiv. Teama şi durerile suportate de o naţie în anii de suferinţă ai războiului sunt uitate, surprinzător de repede, şi înlocuite de dorinţa revanşei, privită ca o victorie implicită. Frapanta febră a războiului nu pote fi, totuşi, decisă numai de psihologia unui moment şi nici de nişte reguli indelebile ale societăţii umane. În evoluţia generală a umanităţii, către o societate care să corespundă spiritului unei vremi anume, omul s-a trezit apăsat, mereu, de dorinţa de a-şi demonstra – sieşi în primul rînd, iar apoi celor din jurul său – că el poate orice, chiar şi să domine lumea, învingîndu-se pe sine.

Confruntaţi cu o dramă de dimensiuni universale, cei întorşi acasă după o incomparabilă suferinţă, numai de ei ştiută, au considerat-o ca fiind Marele Război, formulă care a indus înainte de toate o stare de mîndrie, însoţită, însă, întotdeauna de o nesfîrşită durere şi regret. Incredibilele drame de pe atîtea cîmpuri de luptă au fost însă repede uitate, pentru a se trece apoi la o aducere-aminte compensatorie a unor dureri devenite simboluri.

Definiţia războiului a suportat, în timp, aşa cum era şi de presupus, unele nuanţări, reclamate de realităţile celor două experienţe cu care s-a confruntat umanitatea în prima jumătate a secolului XX. Evenimentul anilor 1914-1918, considerat pînă în 1939 The World War sau The Great War, va deveni, în timp, The First World War. Adeseori, se uită, azi, că un război este, înainte de toate, o dramă imensă a omului de pretutindeni, care se petrece atît pe cîmpurile de luptă, cît şi dincolo de acestea, acolo unde suferinţele nu sunt, în nici un fel, mai puţin dramatice şi mai uşor de suportat. Să ne amintim, pentru o clipă, emoţionantele versuri ale poeziei MCMXIV, a lui Philip A. Larkin: „Never such innocence,/ Never before or since,/ As changed itself to past/ Without a word — the men/ Leaving the gardens tidy,/ The thousands of marriages,/ Lasting a little while longer:/ Never such innocence again”.

Orice război este, înainte de toate, o dramă care nu va fi uitată niciodată, însoţită de dureri nevindecabile, adeseori, şi regrete pe care nu le va face uitate nimeni şi nimic, vreodată. Aureolate, după un timp, aceste trăiri se vor reîntoarce în memoria umanităţii tocmai atunci cînd păreau rămase pentru totdeauna în afara fireştilor rememorări.

După un eveniment ca acela care a intrat în istorie ca Primul Război Mondial, lumea nu a mai redevenit, vreodată, aceea care a fost pînă în vara anului 1914. Judecat, cîteodată, ca un „moment” care „trebuia” să se întîmple, cîndva, Marele Război continuă încă şi azi să-şi păstreze semnificaţia de reper imuabil şi universal, întorcîndu-ne la el fără a uita ce tăinuieşte o sintagmă ce continuă să ne cutremure de fiecare dată cînd ne-o amintim. Am ajuns a periodiza, chiar, istoria lumii plecînd de la Primul Război Mondial. Mai mult decît atît, ţările care nu au fost implicate în drama avută în vedere îşi consemnează şi îşi judecă trecutul în funcţie de ea.

S-a scris aşa de mult despre evenimentul pe care îl numim Marele Război încît am ajuns a-l considera un dat universal. Dacă vom continua să gîndim astfel, ne vom însuşi, probabil, pentru totdeauna, asemenea drame, metamorfozîndu-le, pe nesimţite, în manifestări inerente unei identităţi generalizatoare. Surprinzător şi împotriva aparenţelor, despre Războiul din anii 1914-1918 nu s-a scris, încă, tot ceea ce ar trebui cunoscut şi explicat, în legătură cu un eveniment care continuă a suscita memoria umanităţii, chiar şi după un secol de la declanşarea sa. Cîteva generaţii s-au lăsat dominate şi fascinate, adeseori, de o dramă care a devenit reperul definitoriu al începutului secolului XX. Este adevărat că Marele Război a schimbat radical lumea, din multe puncte de vedere. O metamorfoză ca aceea suportată de cea mai mare parte a globului pămîntesc a influenţat evoluţia ulterioară a tuturor continentelor, inclusiv a celor care nu au fost teatre de război, dar care nu au putut rămîne în afara modificărilor de ordin moral şi a înnoirilor politice postbelice. Şi nu numai atît[23].

Ne întrebăm, cîteodată, cum s-a ajuns la Primul Război Mondial şi ce a însemnat acel eveniment pentru un timp patologic, trecînd prea repede peste semnificaţia vieţilor pierdute de atîţia „anonimi”, de ale căror nume nu-şi mai aminteşte nimeni, niciodată. Înainte de a ne întreba ce s-a întîmplat după încheierea unei drame atît de mari, ar trebui să ne amintim de toţi cei fără a căror jertfă nu ar fi fost posibilă o victorie de care ne bucurăm, azi, şi de care vor beneficia şi cei de mîine. Cu Marele Război, lumea a depăşit o barieră mentală şi nu numai atît. Evenimentul respectiv a devenit, treptat, o componentă particularizantă a istoriei universale, dar şi un capitol distinct al istoriei Romîniei.

Chiar dacă în faţa morţii toţi indivizii unui context temporal sunt egali, sacrificiile consumate pe un cîmp de luptă au fost interpretate, cîteodată, în virtutea unor regii naţionaliste, recurgîndu-se la explicaţii care ţin de sfera unor sentimente părtinitoare şi deformante, adeseori. Şi azi, uneori, jertfa acelora care nu s-au mai întors acasă, vreodată, după încheierea Marelui Război nu este judecată la fel, cu toate că dramele respective au avut aceleaşi semnificaţii şi au fost suscitate de aspiraţii la fel de înalte. Continuă să apară, încă, lucrări monografice dedicate evenimentului pe care îl avem în vedere, în care participarea unor ţări este numai menţionată, aleatoriu, bineînţeles. Oare, dramele petrecute pe un cîmp de luptă pot fi categorisite în virtutea unor calităţi conferite întîmplător unei anumite naţiuni sau unui spaţiu geografic aparte? Nici o victorie dobîndită în anii 1914-1918, oriunde în lume, nu ar fi fost posibilă fără sacrificiile acelora rămaşi pentru totdeauna nişte anonimi, indiferent de naţia căreia îi aparţineau. Sacrificiile învingătorilor şi ale învinşilor au dobîndit, demult, dimensiuni şi sensuri care le apropie, privite din punctul de vedere al prezentului. Timpul a anulat multe dintre diferenţele de altădată, pentru că unele dintre urmările evenimentului la care ne referim s-au repercutat, adeseori, atît asupra învinşilor, cît şi asupra învingătorilor. Consecinţele sacrificiului suprem nu pot fi stabilite în virtutea calculelor temporale şi a judecăţilor simplificatoare sau insidioase chiar. Procedînd astfel, vom deforma semnificaţia unui eveniment care nu suportă simplificări sau deformări, justificate de pretenţii ce ţin de dimensiuni teritoriale sau de criterii naţionaliste de particularizare.

 

 



1 Cf. The Wordsworth Dictionary of Phrase & Fable, London, Wordsworth Editions Ltd., 1993, p. 1166.

2 Roger Scruton, A Dictionary of Political Thought, London, Pan Books Ltd., 1983, p. 489-490.

3 Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary, Merriam-Webster Inc., Publishers, Springfield, Massachusetts, U. S. A., 1983, p. 1360.

4 New York, The MacMillan Company, 1914.

5 Cf. Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary, p. 1360. În 1909, războiul mondial era considerat a fi “a war engaged in by all or most of the principal nations of the world”.

6 Cf. Dictionnaire Hachette Encyclopédique Illustré, Paris, Hachette Livre, 1996, p. 854-857; Duncan Townson, The NewPenguin Dictionary of Modern History, 1789-1945, London, Penguin Books, 1995, p. 270-272. Vezi şi The Oxford English Reference Dictionary, Edited by Judy Pearsall and Bill Trumble, Oxford, New York, Oxford University Press, 1995, p. 524, 1667.

7 Fred R. Shapiro, Joseph Epstein, The Yale Book of Quotations, New Haven, Connecticut, 2006, p. 329.

8 Charles ŕ Court Repington, The First World War, 1914-1918, London, Constable, 1920.

9 Cf. Ducan Townson, op. cit., p. 270-272. Vezi şi The Oxford English Reference Dictionary, Edited by Judy Pearsall and Bill Trumble, Oxford, New York, Oxford University Press, 1995, p. 524, 1667.

10 The Oxford English Reference Dictionary, p. 1667.

11 Cf. Duncan Towson, op. cit., p. 270-272.

12 The Concise Columbia Encyclopedia, Edited by Judith S. Levey and Agnes Greenhall with the Staff of The Columbia Encyclopedia, New York, Columbia Unuversity Press, 1983, p. 930.

13 Cf. The Fontana Dictionary of Modern Thought, Edited by Alan Bullock and Oliver Stallybrass, Glasgow, William Collins Sons & Co. Ltd, 1986, p. 669; Roger Scruton, op. cit., p. 489-490. Vezi şi Alistair Buchan, War in Modern Society: An Introduction, Harper & Row, 1968.

[23] Cf. H. P. Willmott, World War I, New York, Dorling Kindersley, 2003.

Revista indexata EBSCO