Jun 30, 2014

Posted by in ARTE

Ioana COSTA – K 2111

Iordan Datcu, Adrian Fochi. Receptarea critică a operei şi bibliografie, Bucureşti, RCR Editorial, 2014.

Au trecut mai bine de treizeci de ani de cînd a apărut o carte cu un titlu incitant: Femeia lui Putiphar. Autorul ei, Adrian Fochi, îşi începuse impresionanta operă de folclorist cu volumul masiv, avînd încărcătura unei cercetări exhaustive, Mioriţa. Tipologie, circulaţie, geneză, texte (1964), care a fost urmat ritmic de studii, lucrări, editări semnificative în planul folcloristicii româneşti: Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc (în două volume, acoperind perioadele 1800-1892 şi 1892-1904, apărute în 1968 şi, postum, sub îngrijirea lui Iordan Datcu, în 2002), Ioan Urban Jarnik, Andrei Bârsanu, „Doine şi strigături din Ardeal”, ediţie definitivă (1968), George Coşbuc şi creaţia populară (1971), Recherches comparées de folklore sud-est européen (1972), Coordonate sud-est europene ale baladei populare româneşti (1976), Datini şi eresuri populare de la sfîrşitul secolului la XIX-lea. Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densuşianu (1976), Estetica oralităţii (1980), Paralele folclorice. Coordonatele culturii carpatice (1984), Cîntecul epic tradiţional al românilor (1985) şi Valori ale culturii populare româneşti (apărute de asemenea postum, în 1987 şi 1988, sub îngrijirea Rodicăi Fochi şi a lui Iordan Datcu). Aceluiaşi editor i se datorează o lucrare pentru care specialiştii, dar şi publicul „amator” (în cel mai larg şi bun sens al termenului) îi vor fi recunoscători: Adrian Fochi. Receptarea critică a operei şi bibliografie. Titlul oglindeşte cu precizie conţinutul, sugerînd doar cu discreţie imensul efort de documentare pe care îl implică un asemenea demers.

Revenind la Femeia lui Putiphar, avem nevoie de o precizare: subtitlul Cercetare comparată de folclor şi literatură este precedat de o inserţie tehnică: K 2111. Codificarea trimite direct la Indexul Aarne-Thompson (datînd, în calibrări succesive, din 1910, 1928 şi 1961), în care tiparele structurilor narative din poveştile populare sînt înseriate şi numerotate amănunţit. Segmentul K include înşelăciunile, amăgelile, fie că este vorba despre cîştigarea prin viclenie a unei întreceri sau despre tîlhării, rămăşaguri, deghizări, adulter, impostură e.a. Ultima sută de motive folclorice (2100-2199) înregistrează acuzaţiile false. Trimiţînd explicit la tiparul narativ larg cunoscut din Geneză, Adrian Fochi cercetează o piesă a folclorului românesc, căreia i se recunoaşte ca bază un fapt istoric real: uciderea hatmanului Petru Vartic, în aprilie 1548. Pătrunzînd în spaţiul mitic sub forma unui model narativ de lungă tradiţie şi largă răspîndire, episodul devine nu doar literatură, ci şi punct de articulaţie a folclorului românesc la literatura universală. Particularităţile Cîntecului lui Vartici, urmărite cu acribie de Adrian Fochi, îi conferă un loc precis într-o serie glorioasă. Volumul din 1982 conţine două abordări comparative: Versiunile străine ale subiectului (urmărite în Orientul antic, Grecia antică, Orientul Îndepărtat, Occidentul romanic) şi un Excurs literar: cele cinci mari Phaidre (dintre care amintim aici doar piesele lui Euripide, Sofocle şi Seneca). Motivul este – după cum demonstrează detaliat autorul – perfect integrat în spaţiul cultural românesc.

Cercetarea laborioasă întreprinsă de cel care şi-a asumat, de decenii, rolul de editor al lui Adrian Fochi are darul de a ne aminti în date precise figura unei personalităţi a folcloristicii româneşti şi, nu mai puţin, ecourile imediate ale lucrărilor lui din anii ’60-’80. Limitîndu-ne la Femeia lui Putiphar, nu ne putem abţine să preluăm cîteva fraze care încheie încîntătorul (şi foarte didacticul) dialog imaginat de Şerban Cioculescu (în revista Ramuri din 15 octombrie 1982) între Învăţăcel şi Eudoxiu: „…citeşte ispititoarea carte, pasionantă ca un roman, cu toată erudiţia ei […]. Mie mi-a procurat cîteva ceasuri de intensă plăcere. Sper că n-ai să mă contrazici. […] Deocamdată nu sta locului!” Am relua îndemnul, transferîndu-l asupra volumului semnat acum de Iordan Datcu.

Revista indexata EBSCO