May 28, 2014

Posted by in Stilul marilor profeti biblici

Nicolae SCURTU – Însemnări despre tînărul Constantin Noica

Bibliografia poetului, eseistului, filosofului şi traducătorului Constantin Noica (1909–1987) se întregeşte, de cîtva timp, cu noi şi extrem de preţioase articole, comentarii, analize estetice, precum şi cu piese, revelatorii, aparţinînd paraliteraturii.

Încă din timpul studiilor universitare este fascinat de lumea filosofiei, de cărţile fundamentale ale acestei discipline, deloc comode şi, desigur, de unii dintre cei mai reprezentativi înţelepţi, care i-au suscitat curiozitatea, interesul şi pasiunea de a-i citi, traduce şi comenta cu fervoare.

E cazul singularilor René Descartes, Gottfried Wilhelm Leibniz şi Immanuel Kant, pe care i-a avut ca modele, în tinereţe, şi pe care i-a interpretat cu o reală voluptate, făcînd, adesea, trimiteri la opera şi itinerariul lor spiritual şi cultural.

Epistolele ce se transcriu, aici, sînt trimise profesorului şi filosofului Nicolae Bagdasar (1896–1971), unul dintre cei mai informaţi şi mai instruiţi cărturari români în domeniul filosofiei universale şi, evident, naţionale.

Lectura acestor epistole, inedite pînă în acest moment, ne oferă imaginea unui tînăr ce posedă lecturi bogate, înzestrat şi convingător în arta comunicării şi, fireşte, în cea a persuasiunii.

Tînărul, foarte tînărul Constantin Noica se impune celor din generaţia sa printr-o extraordinară capacitate de a se instrui, de a citi şi reciti operele esenţiale ale omenirii şi de a fi prezent în peisajul literar şi cultural din anii 1930, cînd a irupt din mediul universitar direct în presa vremii.

A scris, a publicat neîncetat şi, încă de la început, a convins pe toţi cei interesaţi de problemele filosofiei, eseului filosofic şi receptării ideilor majore ale secolului trecut.

Literatura sa epistolară, parţial cunoscută, adunată, adnotată şi publicată în cîteva mari tomuri, poate oferi biografului imagini şi surprize din cele mai nebănuite.

*

Sinaia, 20 februarie 1931

Vila Wendy

 

Stimate domnule profesor,

 

Vă trimit, cu o apreciabilă întîrziere, recenzia asupra lucrării d[omnu]lui Vianu1. Întîrzierea, care nădăjduiesc să nu vă incomodeze cîtuşi de puţin, se datoreşte rigorilor serviciului militar, pe care l-am început de cîteva săptămîni.

Cum am reuşit să fiu mutat la Sinaia, unde am un serviciu mai uşor şi timp destul pentru citit, vă reînnoiesc rugămintea de a-mi trimite pentru recenzare orice lucrare ce vă va face trebuinţă.

De altfel, voi veni destul de des în Bucureşti şi voi avea grijă să vă întîlnesc.

Mulţumindu-vă, încă o dată, că-mi daţi ocaziunea să nu mă rătăcesc de filosofie odată licenţiat, rămîn respectuos al d[omniei] voastre,

Constantin Noica

 

*

Chiriac, 4 aprilie [1]935

Jud[eţul] Vlaşca

 

Stimate domnule profesor,

 

Conform înţelegerii luate la Bucureşti, vă scriu suma de care dispun pentru publicarea Regulelor2. Am reuşit să găsesc 5000 lei, din cei 10.000 care trebuiesc pentru a da manuscrisul la tipar, la Torouţiu (restul de 10.000, plătibili cîte 1000 lunar, fiind uşor de acoperit).

În caz că Societatea de Filosofie mă poate ajuta cu cîteva mii de lei, apariţia lucrării e asigurată. În caz contrar, voi reflecta ce e de făcut.

Am reflectat şi asupra propunerii d[umnea]voastră de a amîna publicarea lucrării, şi trebuie să vă mărturisesc că nu mă împac cu gîndul acesta.

Nu sînt grăbit, căci nu sper nimic de la apariţia traducerii mele şi nici nu văd ce aş putea spera.

Dar nu înţeleg de ce aş păstra în sertar manuscrisul, cînd sînt încredinţat că textul lui poate interesa pe cîţiva cititori şi cînd, în acelaşi sertar, se mai găseşte nepublicată Disertaţia lui Kant, căreia în curînd i se va adăuga un studiu filosofic mai dezvoltat, precum şi o teză de doctorat.

În aceste condiţii mă folosesc de cel dintîi prilej spre a da la tipar aceea ce am de dat.

Poate veţi avea bunăvoinţa să-mi răspundeţi în ce măsură îmi poate oferi Societatea de Filosofie un astfel de prilej.

În orice caz, însă, şi oricare ar fi răspunsul, vă rămîn personal îndatorat pentru a mă fi îndrumat pe calea traducerilor şi a mă ajuta la publicarea lor.

Primiţi, vă rog, domnule profesor, asigurarea desăvîrşitului meu respect,

Constantin Noica

[P.S.]

Noua mea adresă este: Gara Chiriac, jud[eţul] Vlaşca.

 

*

Chiriac–Vlaşca, 19 aprilie [1]935

 

Stimate domnule profesor,

 

Primesc scrisoarea d[umnea]voastră din 16 aprilie şi desprind din ea, cum am desprins din întreaga d[umnea]voastră atitudine, dorinţa sinceră de a mă ajuta în tipărirea manuscrisului.

Faptul însă că, deocamdată, nu aveţi mijloacele necesare nu constituie o surpriză pentru mine ~ ştiu de mult greutăţile pe care le întîmpină Societatea de Filosofie şi sacrificiile pe care le faceţi d[umnea]voastră personal.

Aşa stînd lucrurile şi viitorul fiind destul de nesigur, am luat hotărîrea să tipăresc pe cont propriu lucrarea, deşi fac lucrul acesta cu reale sacrificii. Nădăjduiesc, numai, că preţul tiparului nu s-a scumpit între timp.

Vă cer, totuşi, avizul în două privinţe. Mai întîi, aş vroi să ştiu dacă nu aveţi vreo rezervă ştiinţifică de făcut în privinţa manuscrisului meu. Într-al doilea rînd, vă transmit intenţiunea mea de a pune pe coperta lucrării: Editura Soc[ietăţii] Rom[îne] de Filosofie. Credeţi că lucrul ar putea indispune pe cineva?

Înţeleg să fac acest din urmă gest ca un omagiu adus acestei Societăţi, care, deşi lipsită de mijloace şi, desigur, nu perfectă, reprezintă totuşi unica manifestare filosofică de oarecare preţ, într-o ţară, unde filosofia se reduce la cîteva Facultăţi şi cîţiva profesori.

Răspunsul la toate acestea voi veni să-l iau la începutul lunii mai, cînd mă voi prezenta a vă cere manuscrisul.

Pînă atunci o singură rugăminte: dacă cumva plecaţi din Bucureşti, lăsaţi dispoziţii ca manuscrisul să-mi fie înapoiat la cerere.

Cu respectuoase mulţumiri, al d[umnea]voastră,

Constantin Noica

 

*

Bucureşti, II, 9 iunie [1]935

Str[ada] Aviator Protopopescu, nr. 6

 

Stimate domnule profesor,

 

Sînt de o lună în Bucureşti, însă nu pentru a tipări manuscrisul Regulelor, cum vă scriam de la ţară, ci pentru a suferi o operaţie.

Actualmente fiind în convalescenţă, mă pot gîndi puţin şi la ale filosofiei. Ca atare vă rog, dacă sînteţi aşa de bun să-mi înapoiaţi manuscrisul Regulelor, în cazul cînd nu vă mai trebuie sau nu l-aţi trecut cuiva.

Soţia mea v-a căutat în cîteva rînduri, fără a vă putea găsi. M-aţi îndatora mult dacă aţi lăsa manuscrisul la servitoare, în cazul, o repet, cînd nu vă e de nici un folos. Nădăjduiesc să-l pot publica în toamnă, cu sau fără ajutorul cuiva.

Poate pentru Disertaţia lui Kant să apelez la d[umnea]voastră, în sensul ca să-mi publicaţi o parte, sau introducerea, în Rev[ista] de Fil[osofie] şi să păstrez zaţul. Dar despre aceasta altădată.

Primiţi, vă rog, domnule profesor, asigurarea respectului ce vă poartă,

Constantin Noica

 

[Domnului profesor Nicolae Bagdasar, Strada Episcopiei, nr. 3, Ateneu – Loco I].

 

*

Sinaia, 6 martie 1936

Vila Wendy

 

Mult stimate domnule Bagdasar,

 

V-am căutat telefonic în tot cursul zilei de ieri, la Bucureşti, însă nu v-am putut găsi acasă. Am fost apoi silit să plec, aşa încît nu-mi rămîne decît să vă scriu.

Vreau să vă comunic că am luat hotărîrea să nu mai fac apel la d[umnea]voastră pentru tipărirea manuscrisului meu. Deşi am fost miercuri la tipografie şi oamenii d[umnea]voastră mi-au arătat toată solicitudinea, făgăduindu-mi, în cazul că las manuscrisul la tipar, să-mi scoată lucrarea înainte de Paşti, ulterior am găsit o soluţiune care să se acorde mai bine cu slabele mele posibilităţi materiale.

Nădăjduiesc că nu vă creez nici un fel de încurcătură refuzînd, astfel, oferta d[omniei]voastre atît de amabilă.

Ştiu bine că aveţi de lucru luna aceasta cu Revista de Filosofie şi cea de Sociologie, aşa încît un client ca mine, care abia îşi plătea hîrtia, nu va fi creat decît încurcături, de astă dată.

Am reţinut, însă, din toate acestea bunăvoinţa d[omniei]voastre faţă de mine, şi nu este exclus ca peste două luni, cînd intenţionez să strîng în volum două studii mai vechi şi unul nou, să fac din nou apel la ea.

Cerîndu-vă scuze, pentru cazul cînd v-am prilejuit vreo plictiseală, şi mulţumindu-vă pentru amabilitatea d[umnea]voastră, vă rog, domnule profesor, să primiţi asigurarea desăvîrşitei mele stime.

Constantin Noica

 

*

Sinaia, 25 decembrie 1936

 

Mult stimate domnule profesor,

 

Am primit rîndurile d[omniei]voastre şi nici vorbă că voi da zor să termin cît mai repede lucrul.3 În ziua cînd îmi scriaţi, eram în Bucureşti, unde tocmai predam pentru Biblioteca pentru toţi un mic Descartes4, scris împotriva voinţei mele, aproape, deoarece nu cred că la vîrsta mea se pot face bune lucrări de popularizare, totuşi scris pentru că aveam nevoie de bani.

Vă spun toate acestea pentru a vă arăta că m-am ocupat cu Descartes în ultimul timp, lărgindu-mi şi precizîndu-mi cunoştinţele, aşa încît nădăjduiesc că nu-mi va fi prea greu să pun la punct paginile ce mi-aţi cerut.

Vă pot asigura, dacă nu mă înşel în socotelile mele, că în cursul lunii ianuarie veţi primi manuscrisul meu.

Vi l-aş fi dat chiar dinainte de sărbători, ceea ce, recunosc, însă, că m‑ar fi stînjenit niţel, dacă nu m-aş fi bizuit pe păsuirea acordată binevoitor de către d[umnea]voastră.

Mulţumindu-vă călduros pentru urările ce-mi trimiteţi, vă rog la rîndul meu să primiţi, odată cu viile mele urări cu prilejul sărbătorilor şi al Anului Nou, asigurarea că vă păstrez acelaşi vechi şi devotat respect.

Al d[omniei]voastre,

Constantin Noica

 

*

Sinaia, 22 martie 1937

 

Mult stimate domnule profesor,

 

Am primit atît corecturile cît şi rîndurile d[omniei]voastre şi mă voi conforma celor ce-mi scrieţi. Sper să pot expedia corecturile mîine, prin poştă.

În ce priveşte ultimele pagini, privitoare la cartesieni, îngăduiţi-mi să le pun la punct abia la sfîrşitul acestei săptămîni, cînd vin în Bucureşti.

Aci nu am cărţile necesare şi nici nu le-am putut scoate de pe la biblioteci.

Pe curînd, aşadar, al d[omniei] voastre sincer respectuos,

Constantin Noica

 

[Domnului profesor Nicolae Bagdasar, Strada Episcopiei, nr. 3 bis – Ateneu, Bucureşti].

 

*

Sinaia, 5 aprilie 1937

 

Mult stimate domnule profesor,

Neputînd să vă găsesc acasă, am lăsat la tipografie manuscrisul despre cartesieni. Regret mult că lipsa lucrărilor de specialitate m-a împiedicat să fac ceva mai bun.

Nădăjduiesc, totuşi, să nu fiu prea mult în urma celorlalţi colaboratori.

Vă doresc să scoateţi cu bine la capăt greaua sarcină ce v-aţi impus şi să vă reînnoiesc cu acest prilej simţămintele mele de admiraţie şi devotament.

Al d[omniei]voastre,

Constantin Noica

 

[Domnului profesor Nicolae Bagdasar, Strada Episcopiei, nr. 3bis, Ateneu, Bucureşti].

 

*

Paris, IVe, 21 decembrie 1938

Hotel S[ain]t Thomas d’Aquin

3 rue du Pré aux cleres

 

Mult stimate d[omnu]le profesor,

 

Vă trimit de la Paris, potrivit înţelegerii, adresa mea. Folosesc apropierea sărbătorilor şi-a Anului Nou pentru a vă transmite cele mai calde urări.

Despre Parisul filosofic nădăjduiesc să vă pot spune mai multe după o şedere mai lungă.

Al d[omniei]voastre, cu acelaşi vechi devotament,

Constantin Noica

 

[Monsieur Nicolae Bagdasar, Strada Episcopiei, nr. 3 bis, Ateneu, Bucureşti, I, Roumanie].

 

*

Sinaia, 9 noiembrie 1939

 

Mult stimate domnule profesor,

 

Am primit adresa semnată de d[omnu]l prof[esor] Motru, în legătură cu Istoria fil[osofiei] moderne. Mă voi conforma întocmai celor ce mi se cer.

Îmi voi lua totdeodată îngăduinţa să trimit d[omnu]lui prof[esor] Motru cîteva aprecieri privitoare la proiectul traducerii.

În legătură cu aceasta, mă bucur de prilejul pe care-l voi avea de-a vă revedea. Sînt întors în ţară de două luni, şi concentrat.

Între timp mi-am pus sub tipar teza5, pe care voi avea plăcerea să v-o ofer în curînd.

Tot cu prilejul întrevederii noastre voi încerca să aflu dacă păstraţi intenţia republicării Regulelor cartesiene.

Sînt, cu acelaşi respectuos devotament, al d[umnea]v[oastră],

C. Noica

 

[Domnului profesor N. Bagdasar, Strada Episcopiei, nr. 3 bis, Bucureşti, I, Constantin Noica, Vila Wendy, Sinaia].

 

*

Bucureşti, 28 decembrie 1941

 

Mult stimate domnule profesor,

 

Vă trimit un scurt bilanţ de activitate al Asociaţiei „Nae Ionescu“6, în nădejdea că acţiunea noastră filosofică vă va interesa.

Îngăduiţi-mi, cu acest prilej, să vă fac cele mai calde urări pentru anul ce vine.

Cu respectuos devotament,

Constantin Noica

[Domniei sale domnului profesor Nicolae Bagdasar, Strada Episcopiei, nr. 3 bis, Bucureşti].

 

Note

  • · Originalele acestor epistole, necunoscute pînă acum, se află la Arhivele Naţionale ale României. Bucureşti, Fondul Nicolae Bagdasar, Dosarul nr. 326, filele 1–16.

1. Constantin Noica ~ Tudor Vianu ~ „Arta şi frumosul“ în Revista de filosofie, volumul 16, nr. 3–4, iulie–decembrie 1931, p. 347–348.

2. După discuţiile care nu ofereau nici o perspectivă, Constantin Noica se decide să publice traducerea lucrării lui René Descartes ~ Regulae ad directionem ingenii la Braşov, în 1935, 111 pagini.

3. Constantin Noica publică un capitol esenţial privitor la René Descartes în Istoria filosofiei moderne, carte închinată lui Ion Petrovici.

4. Constantin Noica ~ Viaţa şi filosofia lui René Descartes. Bucureşti, 1937, 199 pagini (Biblioteca pentru toţi, nr. 1495-1497).

5. Constantin Noica ~ Schiţă pentru istoria lui „cum e cu putinţă ceva nou“. Bucureşti, 1940, XIX + 322 pagini.

6. Se referă la Asociaţia Filosofică „Prietenii lui Nae Ionescu“, sub egida căreia s-au publicat anuarul Izvoare de filosofie şi patru cursuri universitare pe care le-a predat Nae Ionescu la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti.

 

Revista indexata EBSCO