Apr 30, 2014

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

Ketaki KUSHARI DYSON

S-a născut în Calcutta, în 1940.  A studiat literatura engleză la  Calcutta and Oxford, şi şi-a încheiat studiile universitare cu un doctorat susţinut la Oxford. S-a stabilit în Marea Britanie în urma căsătoriei cu un  englez. A continuat să scrie în limba  maternă şi să păstreze vii legăturile cu viaţa literară din Bengal, ţinutul natal. Poetă, romancieră, dramaturg, eseist, traducătoare, critic, Ketaki Dyson a publicat peste treizeci de titluri într-o diversitate de genuri,  în engleză şi bengaleză. Este traducătoarea poemelor lui Rabindranath Tagore, cuprinse în volumul I Won’t Let You Go: Selected Poems, care a fost  publicat în 1991 de Editura Bloodaxe,  şi reeditat în 2010, într-o  ediţie extinsă.

 

DESPRE IUBIRE : POEM CU VEDERE

(După lectura  Camera  cu vedere de E.M. Foster)

 

E vorba despre trup – nu trupul în sine, despre el –

de-a lungul secolelor poeţii au susţinut-o  destul de iscusit însă mesajul a rămas neclar –

de înţeles. După cum spune un poet rus,

într-o lume creştină poeţii sînt evrei. Şi e greu

să decidem în privinţa trupurilor: ne putem încrede în ele?

 

Pasiunea ca sănătatea psihică : saltul unui pod între puncte,

hanorac pe iarba jilavă, urme de paşi umede pe nisip,

zarva şofranului în martie, ce mai fierbe trupul

pînă cînd spiritul îl face să clocotească, iar ibricul cîntă

neîncetat, pînă cînd rămîne fără apă

sau pînă cînd cineva opreşte gazul sub el.

 

Iată şi moda de ultimă oră: să laşi baltă spiritul

să trăieşti doar în lichenii şi mîlul trupului.

Dar eu aş lua ce-i mai bun în cele două lumi – dualităţile –

corpul şi psihicul; escaladarea stîncii şi plimbarea cu sania trasă de cîini;

conştiinţa veselă ca o mazurcă, dar şi subconştientul,

cu şovăiala-i primejdioasă, cu liniştea-i întunecată.

 

Un lucru mi-e limpede: mintea, nu graba trupului,

cinează cu răul, binele nu e niciodată bine

cît timp trupul se află în el, bălăcindu-se în noroiul de neatins –

un lac azi, mîine o baltă.

Dacă ne ţinem de muzica venind din tot ce cîntă împreună,

am putea atinge vîrful,  stelele acelea care se risipesc acolo sus.

 

 

PENTRU CĂPRIORUL DE AUR

Nu există nici cea mai mică îndoială

că Marich, sub înfăţişarea unui căprior fermecat,

nu ar fi actor priceput şi versat în arta flirtului.

Rajshekhar Basu povesteşte

în traducerea lui din ediţia prescurtată a Ramayanei,

cum  încîntătorul  căprior,

împodobit cu sute de pete argintii,

înainta cu paşi mărunţi,  gîndind să o vrăjească pe Sita,

din dumbrava cu bananieri pînă la păduricea cu arbori şi flori galbene,

mîncînd iarbă şi frunze.

Mergea cînd pe o cale, cînd pe alta;

uneori alerga, alteori rămînea nemişcat,

uneori se juca, alteori se odihnea.

Era mare cunoscător în ale etalării.

 

Şi iată ce vă spun eu vouă:

de înclinaţia nemiloasă a doamnei  Sita, din casta aleasă a regilor,

nu auzisem niciodată.

Fără să clipească, aceasta i-a spus lui Ram:

„Bărbate, căpriorul acela încîntător mă vrăjeşte.

Te rog să mi-l aduci aici, să ne jucăm cu el.

Cel mai bine ar fi să îl prinzi viu:

cînd şederea ni se va încheia, am putea să îl ducem în capitală –

rudele mele prin alianţă ar fi nespus de emoţionate!

Iar dacă nu e posibil, nu-i nimic – am putem să

îi întindem blana aurie pe iarbă,

să ne întindem în tihnă pe ea!”

 

Şi Ram, vînătorul, de-ndată

s-a supus dorinţei ei.

A ascultat-o.

‘Vaidehi şi-a exprimat dorinţa

să stea lîngă mine pe blana aurie a acestui căprior.

Nu cred să existe un alt animal

cu  blană mult mai moale.”

 

Parcă îşi închipuia cum, fericiţi,

şedeau pe blana aurie,

înfigîndu-şi dinţii

în chebapul  gătit pe grătar

din carnea  căpriorului,

sorbind vinul ales.

 

Căpriorul, căpriorul deodată s-a ivit înaintea ochilor mei,

îţi promit

că nu încerc nicidecum  gînduri sălbatice.

Fiindcă negreşit m-ai cucerit cu felul tău,

te vreau viu,

doar viu.

Dorinţa minţii mele

e să mă joc cu tine viu.

Nu am de gînd

să te jupoi,

să întind pe iarbă

blana ta aurie cu puncte argintii,

să stăm pe ea, eu şi bărbatul meu,

să savurăm vînatul la grătar  cu vin roşu.

 

Căpriorule, căpriorul meu,

vreau să îmi plimb faţa

pe blana ta aurie, fermecătoare,

răcoritoare, minunată,

să aflu

dacă eşti aevea,

sau eşti simplă închipuire a ochilor

apărută prin şiretlicul unui scamator;

vreau să îţi cuprind gîtul cu braţele

să mă asigur

că înţelegi cînd îţi vorbesc;

vreu să ştiu dacă în taină

sub acea blană frumoasă

în piepul tău

bate

o inima neliniştită

ca a mea.

 

[Poemul îşi are sursa în vestita întîmplare despre căpriorul imaginar din Ramayana, în care Ravana, ca să o despartă pe Sita de soţul ei şi să o răpească, îl sfătuieşte pe Maricha să ia forma unui căprior fermecat. Şiretlicul  reuşeşte, într-adevăr,  dar numai  cu preţul vieţii lui  Maricha. Titlul poemului epic precum şi numele masculine au fost ortografiate după  cum se pronunţă în bengaleză – compact, fără vocală finală.

Vaidehi, un alt nume  pentru Sita, arată că aceasta este fiica regelui din Videha.

Versiunile în proză, în limba bengaleză, ediţia  prescurtată a lui Rajshekhar Basu, după scrierile epice în sanscrită,  oferă cititorilor  puternică savoare textelor originale.]

 

 

MĂRUL LUI ADAM

 

Mi-ar plăcea să iau cîţiva băieţi,

băieţi copţi doar pe jumătate, cu piepurile acoperite de firele groase de păr –

Aş lua un băiat, l-aş răvăşi zdravăn,

apoi i-aş lovi puternic mingile încreţite şi aş spune: Pleacă !

 

Taslima Nasrin* ,”Joc invers”, din Poeme Alese

 

 

O bucată de măr neînghiţită

îţi stă în gît

ca o faptă dintr-o altă viaţă,

 

nici nu coboară, nici nu urcă,

se mişcă

doar atunci cînd vorbeşti.

 

Mi-e teamă că bucata

de măr invizibilă,

te sufocă.

 

Atunci cînd mă despart de tine

îmi vine, parcă,   să te sărut uşor în  locul acela.

Dar nu îmi îngădui asta. Dorinţa îmi stă în gît.

 

Dacă Taslima Nasrin

ar fi văzut mişcarea bucăţii de măr,

ar mai fi dorit

 

să ia băieţi copţi doar pe jumătate, să îi răvăşească zdravăn,

apoi să îi lovească tare în mingile încreţite şi să spună –

Plecaţi?

 

Nu uita, nu am cunoscut-o  pe Taslina,

dar am decis să nu îţi fac cunoştinţă cu ea

dacă am să o întîlnesc vreodată.

 

[ Notă: Taslima Nasrin ( născută în 1962),  scriitoare feministă din Bangladeshi, a fost expulzată din Bangladeshi,  şi trăieşte în exil.]

 

Traduceri: Olimpia IACOB 

Revista indexata EBSCO