Apr 28, 2014

Posted by in Poezii

Ofelia PRODAN

Proteza

Cum se înserează, bătrîna îşi scoate proteza oftînd, o aşază grijulie pe noptieră, se bagă în pat şi doarme dusă. Proteza se dezmorţeşte, se întinde, cască şi se tolăneşte pe noptieră,  picior peste picior, bea o cafea neagră şi fumează. Bătrîna visează cum se face dimineaţă, cum se trezeşte, cască, se întinde şi îşi caută proteza pe noptieră, dar proteza ţopăie, rînjeşte la ea, apoi fuge pe fereastra întredeschisă. Bătrîna se indignează, întinde mîna prin somn şi prinde proteza, îi smulge ţigara şi trage cu sete un fum. Proteza protestează, dar bătrîna mai trage prin somn încă un fum şi încă un fum. Proteza se indignează, sare de pe noptieră şi o strînge ca un cleşte de nas cu dinţii pe bătrînă. Bătrîna strănută şi se trezeşte. Aprinde veioza şi îşi caută proteza pe noptieră. Proteza abia îşi ţine respiraţia şi se chinuie să stea nemişcată pe nasul bătrînei, care n-o găseşte şi se înfurie. Înjură sîsîit. Proteza rîde cu gura pînă la urechi şi cade de pe nasul bătrînei. Bătrîna calcă pe proteză care de durere urlă şi o muşcă de picior. Bătrîna urlă de durere şi ţopăie într-un picior. Se împiedică şi cade. Proteza ţopăie, îşi ia avînt şi sare pe noptieră. Se aşază picior peste picior, bea cafea după cafea şi fumează rînjind.

 

 

 

 

În mintea lui Bruno

Bruno vinde pepeni în piaţă. Nimeni nu vrea să cumpere pepeni de la Bruno care nu mai are bani nici de mîncare şi atunci mănîncă în fiecare zi plîngînd de milă cîte un pepene. Îi mănîncă miezul în aşa fel încît coaja rămîne aproape intactă. Acum Bruno are un munte numai din pepeni goi pe dinăuntru. Se uită trist la un pepene şi i se pare că seamănă perfect cu un cap de om. Bruno îşi deşurubează din două-trei mişcări capul şi în locul capului pune pepenele, iar în locul pepenelui pune capul. Un cumpărător se apropie de Bruno şi îi spune că vrea să cumpere el acest pepene care seamănă cu un cap de om, dar să-i facă un ţanc înainte să vadă dacă e bine copt. Bruno se sperie, dar se şi bucură că în sfîrşit are un cumpărător. Scoate briceagul din buzunar, îşi ţine capul în braţe şi îşi face un ţanc la tîmplă. Cumpărătorul gustă şi-i spune că-l cumpără: un aşa pepene dulce de mult n-a mai mîncat. Îl întreabă pe Bruno cît costă pepenele şi Bruno îi spune suma exactă, niciun leu în plus, niciun leu în minus. Cumpărătorul plăteşte şi pleacă mulţumit cu capul lui Bruno în sacoşă. Pe drum, capul lui Bruno se plictiseşte şi îl întreabă pe cumpărător dacă nu cumva are o ţigară şi un foc. Cumpărătorul aude vocea venind din sacoşă, dar crede că i s-a părut. Capul lui Bruno îl întreabă din nou cu o voce şi mai clară şi mai puternică. De data asta, unicul cumpărător al lui Bruno se sperie, scapă sacoşa din mînă şi o ia nebuneşte la goană spre casă. Capul lui Bruno se rostogoleşte pînă la Bruno care şi-l pune din două-trei mişcări la loc. Numai ţancul din tîmplă lipseşte şi prin ţanc se vede exact ca într-un film 3D tot ce se întîmplă în fiecare secundă în creierul şi-n mintea lui Bruno.

 

 

Mesajul secret

Într-un oraş, într-un tomberon, locuieşte un boschetar care peste noapte sare din tomberon şi se transformă în cîine. Toată noaptea, urlă la lună şi atacă pe oricine îndrăzneşte să se apropie de tomberon. Ziua se face boschetar la loc şi caută prin tomberon o sticlă cu un mesaj secret. Cînd scormoneşte printre gunoaie, tomberonul se clatină în toate părţile, încît boschetarul se simte ca un marinar în largul mării. Noaptea, tomberonul vorbeşte cu glasul căpitanului şi îi transmite boschetarului transformat în cîine cu maximă precizie latitudinea şi longitudinea la care se află sticla cu mesajul secret. Boschetarul transformat în cîine nu pricepe nimic şi a doua zi scormoneşte cu zel, perfect convins că este din ce în ce mai aproape de sticlă. Tomberonul se mînie şi se clatină şi mai tare şi atunci boschetarul este convins că se află chiar în mijlocul unui uragan. Cînd uraganul se potoleşte, se înserează deja şi boschetarul sare din tomberon şi se transformă iar în cîine. Tomberonul se înfurie şi mai tare şi scoate dintre gunoaie un CD nou-nouţ pe care înregistrează vocea căpitanului. Cînd se face dimineaţă, boschetarul se freacă la ochi şi rămîne cu gura căscată cînd vede un CD nou-nouţ care merge singur şi îi transmite cu vocea căpitanului coordonatele la care se află sticla cu mesajul secret. Ascultă atent şi se aruncă în tomberon. Se trezeşte în mijlocul oceanului înotînd departe de corabie şi lîngă el pluteşte un pet de bere cu o hîrtie făcută sul înăuntru. Din cîteva mişcări îndemînatice prinde petul şi cu petul în mînă sare urlînd victorios din tomberon. Se aşază pe jos cu petul de bere în braţe tremurînd şi transpirînd de emoţie. Parcă îi este teamă să desfacă petul şi să citească mesajul. Se uită lung la pet şi petul face doi ochi care se uită în zeflemea la boschetar. Boschetarul scoate limba la pet şi desface capacul cu degete febrile. Petul face o gură mare care rînjeşte batjocoritor la boschetar. Boschetarul înjură petul şi se căzneşte să scoată mesajul. Petul face două picioare iuţi şi o ia la goană printre blocuri cu boschetarul după el. Încet-încet se face iar seară.

Zaraza

Chiuveta mea are robinetul defect. Cînd vreau să mă spăl pe mîini sau pe faţă, deschid timid robinetul şi robinetul începe să se învîrtă ca un patefon şi să emită pe diverse frecvenţe muzică din perioada interbelică. Eu ascult şi robinetul mă absoarbe hulpav în interior. Mă trezesc pe o scenă mică, într-o bodegă veche unde fumul gros pluteşte peste capetele muşteriilor cheflii şi ale damelor cu pălărioare cochete. Părul meu străluceşte de briantină şi costumul negru elegant mă stînjeneşte. Dar eu cînt Zaraza cu patos, încît muşterii cheflii şi damele îşi şterg lacrimile cu dosul palmei sau cu batista brodată. Toţi mă aplaudă în extaz şi strigă bis. Dar robinetul se învîrte din nou şi mă trezesc într-un bordel. Zaraza îmi zîmbeşte seducător şi complice, mă ia de mînă şi mă conduce în camera ei. Îşi scoate cu mişcări lente, lascive rochia verde, elegantă, apoi pielea netedă, cafenie şi mi se arată în carne şi oase. Urlu îngrozit şi atunci robinetul se învîrte în sens invers. Sînt singur în baia mea, din robinet curge apă rece şi eu mă spăl pe faţă şi pe mîini respirînd uşurat. Ridic privirea şi mă privesc în oglindă. Zîmbesc satisfăcut. Reflexia mea se încruntă şi mă priveşte ameninţător. Mă înfurii şi sparg oglinda cu pumnul. În spatele oglinzii e altă oglindă. Privesc ameninţător. Reflexia mea mă priveşte ameninţător. Rîd. Reflexia mea rîde. Plîng. Reflexia mea plînge. Mă întorc mulţumit şi dau să ies din baie. Reflexia mea scoate şişul din buzunar şi mă înjunghie pe la spate. Mă prăbuşesc şi Zaraza mă prinde în braţe, mă strînge la pieptul ei şi mă jeleşte. Robinetul se învîrte singur, cîntă şi ne absoarbe pe amîndoi în bodega veche. Eu sînt pe scenă, cînt cu patos şi Zaraza mă priveşte îndrăgostită cu ochii mari şi buzele cărnoase uşor întredeschise. În pieptul ei dezgolit, şişul străluceşte înfipt pînă la prăsele.

Revista indexata EBSCO