Apr 28, 2014

Posted by in Poezii

Florentin PALAGHIA

Tămăduire

 

Umbra mea

mare cît o stea,

licăresc în ea.

 

Dorul meu

mare ca un zeu,

la bine şi rău.

 

Golul meu

pentru Dumnezeu,

fii iubitul meu.

 

 

Ea mă roagă

 

Ea mă roagă cîntece de iubire din secolul trecut

să-i amintesc şi să-i recit îmbrăcat în ienicer

pe cîmpul unde fluturii bezmetici cu un sărut

acoperă ameţiţi de lumină spaţiul nostru din cer.

 

Ea îmi dă sînul ei cu lapte dimineaţa şi mac

geana ei împlinită să o sărut cu noroc

călător în lumea nesfîrşită a marelui vîrcolac

veşnic şi ameţit de existenţa acestui loc.

 

 

Pe muntele Athos

 

Uneori gonesc ca un cavaler învins

pe cîmpul victoriei propăvăduind nimicul,

marmură mi-e trupul alungit şi desprins

din existenţa nimicului, mi-apropii inamicul.

 

Mă culc pe aripa dreaptă, inima ca un imens

turn de piatră prinde culoare şi patos

împingundu-mă printre zei în spaţiul dens

bulgăre de foc pe muntele Athos.

 

Marii şi Isuşi desprinşi de pe cruci mă rotesc,

aripa stîngă în cadenţă loveşte cerul cu muguri,

lumina ameţită mă pogoară în aerul domnesc

îndrăgostită de toamnă pe ponorul cu struguri.

 

 

Soldaţi iluzii

 

Bat zi şi noapte clopote barbare

lumea separă cerul şi dispare,

greşesc soldaţii care azi separă

pămîntul de iluzia barbară.

 

Nu ştiu soldaţii unde e sfîrşitul

şi nici nu înţeleg că infinitul

poate să-i amăgească cu trecutul

din care-şi încropiră începutul.

 

Armele lor sunt încărcate poate

dar viaţa terminată jumătate

şi de vor număra mîine  nepoţi

pe cîmpul de bătaie iarăşi morţi

 

vor construi pămîntului o arcă

în care îi vor strînge laolaltă

pe morţi şi veşnici şi ostatici poate

care s-au dăruit pe jumătate.

 

 

Spaţiu divin

 

Cînd călătoream murind

spaţiile înverzind

şi pămîntul încol?ind

te iubeam ca pe-un colind.

 

Lăuză pe-un cîmp de rai

călărind pe zece cai

născătoare de olimpi

şi de îngeri printre ghimpi

 

te aşteptă să mă doreşti

pe cîmpiile cereşti

să mă naşti de zece ori

în regatul tău cu flori

 

cu beteală de măslini

prin feerice grădini

învelit pe-un pat de crini

cu dumnezeeşti lumini

 

unde îngerii albesc

cînd coboară din ceresc

şi de dor m-ademenesc

pe pămîntul românesc.

 

Revista indexata EBSCO