Mar 31, 2014

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

De la domnul Stejărel Ionescu primim un CV impresionant şi un grupaj de versuri nepublicabile, CV din care transcriu doar parţial: „Stejărel Ionescu s-a născut în Ardeal, în lunca Mureşului, la poalele Cuşmei Dacilor, sub Măgura Uroiului aproape de Simeria în 05.11.1955. Copilăria  şi-a petrecut-o în satul său natal de pe malul Mureşului. Clasele primare le-a făcut în satul său, Uroi, iar cele gimnaziale şi primele clase de liceu în Simeria. La vîrsta de 17 ani s-a mutat cu întreaga familie la Deva, unde a terminat şi ultimele doua clase de liceu, la Colegiul Naţional Decebal. De scris s-a apucat destul de tîrziu, la aproape 22 ani pe cînd îşi satisfăcea stagiul militar. Aşa se face că prima poezie ce a scris-o întitulată „Dor de ţară”, i-a apărut la gazeta de perete a unităţii militare unde îşi satisfăcea stagiul militar, şi într-una din revistele de profil ale armatei, din Bucureşti. Din 1976 şi-a început şi „meseria” de ziarist (corespondent), colaborînd  cu ziarul local al acelei vremi „Drumul Socialismului” şi cu săptămînalul” Lupta CFR”. (…). Multe dintre poezii i-au fost traduse în limbile germană, greacă, ebraică, italiană, latină, maghiară şi franceză. (…) Prima carte ce a publicat-o editorial a fost doar în anul 2000, debutînd cu tableta de versuri „Trandafirii de rouă”. În prezent se află la cea dea unsprezecea carte personală plus o antologie.  Între 1990-1997, cît a fost editor, a reuşit să îşi încerce într-ale scrisului şi proza şi cronicile literare, ceea ce face ca în unele cărţi să apară alături de poezie şi proză scurtă. Între 1999-2004 a urmat Universitatea de Tehnoeconomie Europeană, Bucureşti, secţia drept. Are în pregătire un alt  volum de poezii în ediţie bilingvă  româno-italiană, întitulat: „izvorul de lut”, ce va apărea în 2014 şi o altă ediţie tot româno-italiană „poemul neterminat”. Este membru al  Ligii Scriitorilor din România  şi al Uniunii Ziariştilor din Banatul Istoric” – Toate bune şi frumoase, dar textele sale nu m-au convins . Ele îmi amintesc de duioasele versuri ale lui Vasile Militaru despre mama, dar nu se ridică la valoarea acestora. Citez un text, „unde eşti măicuţă dragă”, celelalte fiind de aceeaşi factură, nişte elegii vetuste:  „la casa părăsită, numai vîntul bate în poartă/ latră un cîine din grădină, spre fereastra care-i spartă,/ lacătul a ruginit, uşa casei stă închisă/ însă casa e un mit şi de stafii e cuprinsă,/ pe un geam de ochi neşters , se vede o icoană/ stau în curte şi privesc, unde eşti iubită mamă,/ parcă nu-i mai nimeni în sat, ca să-mi spună unde eşti/ nu te aflu, ai plecat spre o lume de poveşti,/ n-am mai fost demult pe acasă, însă nici tu nu mi-ai scris/ au trecut anii măicuţă, parcă totul e un vis,/ m-am mutat de două ori, şi acum stau în altă parte/ am uitat să-ţi dau adresa, cînd ţi-am scris ultima carte,/ au trecut ani peste ani, am fost tare ocupat/ de multe ori n-aveam bani, nici servici nu mi-am aflat,/ te caut mamă în icoana, ce se vede în odaie/ poate că eşti sus în vie, sau să culegi vreo păstaie,/ ţi-a venit copilul drag, vrea ca să te ia cu el/ şi te caută neîncetat, nu te află fel de fel,/ am venit măicuţă dragă, să te duc cu mine acasă/ ai să-mi poveşti atîtea, cînd vom sta cu toţi la masă,/ nimenea nu îmi răspunde, maica poate că a plecat/ a închis uşa la casă, şi-n alt loc s-a strămutat”.

 

„Adrian Rentea e numele meu, sînt un colaborator al revistei LitArt, Adrian Giurgea mi-a recomandat să vă scriu pentru a va cere o părere asupra unor texte. E vorba de cîteva poezii, creaţii proprii, parte din ele au apărut şi în revistă. Vă pot trimite cîteva şi cînd aveţi timp să aruncaţi o privire pe ele”- Am aruncat. Deocamdată, nu!  Cred că ceva talent ar fi, dar nu treceţi de un anumit diletantism supărător: „Cînd sufletul ţi-e sfîşiat de colţi de fiare/ Şi noaptea îţi presară peste rană sare;/ Cînd colţii muşcă adînc din inimă şi fiere/ Şi nici în zori sarea din sînge nu piere.// Cînd demoni în poartă cu pumnii izbesc;/ Seară de seară din ferestre îţi rînjesc;/ Cînd se prea poate nici să se mai poată/ Să zăvoreşti a iadului şubredă poartă:// Să nu te înspăimînţi, ci, fără de sfială,/ Cutezător să te avînţi în noaptea abisală./ Din străfundurile întunecatului ocean/ Cohortele de demoni să le scoţi la liman.// Iar în locul rînjetelor hidoase de pe chipuri/ Să le croieşti cu migală angelice nimburi,/ Pe foile unui caiet sau pe o partitură/ Să le însemni strigătele scuipate cu ură.// În rănile din care mai picură încă pelin/ Să îţi înmoi peniţa încărcată de venin./ Astfel rănile singur ţi le vei cauteriza/ Pe măsură ce foile din caiet le vei epuiza”. Cred că vă trebuie mai mult exerciţiu pe text.

 

„Buna Ziua! Ceea ce nu te distruge – te întăreşte. Mulţumesc pentru lecturarea poeziilor mele, pentru mine este un stimul să muncesc mai mult, dar totuşi aş vrea şi nişte sfaturi, sugestii. Tocmai de aceea transmit un colaj întreg de poezii. Unele dintre ele sînt pentru copii, altele pentru aldolescenţi, dar nu lipsesc nici poeziile pentru cei mai maturi. Continui să mai cred cu fermitate că izvorul poeziei este sufletul. Asa cum el îmi dictează eu si scriu. Poezia se modifică în permanenţă, te urmăreşte, cere aşternută pe foaie. Uneori ia forma unui joc, alteori… poate evolua pînă dincolo de imaginaţia cotidiană. La fel, fiecare poezie îşi are cititorul său. Vă transmit poeziile mele, dar aş dori în schimb o listă de sfaturi. Astept cu nerăbdare răspunsul Dumneavoastră. Vlad Badrajan” – Vlad, dacă ai singurul care ne scrie, poate ai beneficia de mai multe liste cu sfaturi. Ceea ce –ai trimit în noul mail e la fel de simplist precum şi celelalte texte. Ai nevoie de mai multă lectură (din poeţii clasici şi contemporani), mai multă putere de organizare a discursului poetic, mai mult exerciţiu pe text. Iată un text în care cel puţin jumătate dintre versuri sînt în plus: „Cartea e lumină,/ Cartea e căldură,/ Cartea e izvorul/ Mereu curgător.// Ea te-ademeneşte/ Şi te cucereşte/ Cu ale ei taine/ Pline de mister.// Timpul a cruţat-o,/ Neamul a păstrat-o/ Ca să fie astăzi / Tezaur nemuritor.// Ani trecut-au şiruri,/ Multe s-au schimbat,// Cartea, însă, pururi/ Valoarea şi-a păstrat.// Computerul modern,/ Nu-nlocuieşte-o carte!/ Odă! Cîntăm doar cărţii./ Ea e comoară aparte”. Ultimele două strofe  sînt în plus, iar ultimul vers din a treia strofă e mai lung decît celelalte.

 

“Mă numesc Andi Mitrache, am 17 ani şi sînt elev pe clasa a 11-a la Liceul Teoretic „Ion Barbu” din Piteşti. Vă scriu aceste rînduri deoarece eu din anul 2012 m-am apucat de scris poezii şi proză în limba engleză şi aş dori, dacă se poate, să vă uitaţi peste ele. În poeziile mele veţi putea găsi trăirile unui adolescent începînd de la frageda vîrstă de 16 ani pînă la „vîrsta maturităţii”, cea de 18 ani. Singurii mei „cititori” sînt colegi/colege de liceu şi alţi tineri de vîrsta mea. Fiind extrem de sever cu mine însumi nu îmi pot da seama dacă ce scriu este considerat de vreo calitate superioară, dar prin simplul fapt că am reuşit să ating inimile unor oameni cu scrierile mele simt că nu sînt un oarecare poet/scriitor jalnic. Am ales cele mai „decente” poezii pe care le-am scris şi le-am pus în documentul Word ataşat în acest e-mail. Din punct de vedere cronologic sînt aranjate de la cea mai recentă la cea mai veche. Vă mulţumesc pentru timpul acordat. Cu stimă” – Andi, ce să-ţi răspund? În primul rînd, revista noastră publică, de regulă, poezii în limba română. Pentru a percepe mai uşor dacă ai talent sau nu, nouă să ne trimiţi poezii în limba aceasta. Traducînd cîteva texte din ceea ce mi-ai trimis îţi pot răspunde că ele par a fi nişte elegii de dragoste reuşite. Dacă, într-adevăr, le-ai scris tu, înseamnă că ai talent, idei şi sentimente ce pot produce poezie. Aştept, însă, de la tine cîteva texte în limba română.

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diactritice – TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!), scrise în programul Word şi salvate în RTF sau TXT, şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i cu texte la „Antologia curierului”, cu grupaje de poezii sau la rubrica de „Debut”. Textele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

Revista indexata EBSCO