Mar 30, 2014

Posted by in EDITORIAL

Basarab NICOLESCU – Un cuplu mitic: Petre Sergescu și Marya Kasterska

Petre Sergescu (cunoscut pe plan internaţional sub numele de Pierre Sergesco) şi Marya Kasterska au format un cuplu mitic, din păcate aproape ignorat de cei care se ocupă cu destinul culturii române.

Ei erau uniţi prin marea lor dragoste, prin pasiunea pentru frumos şi căutarea permanentă a adevărului. Personalităţile lor erau însă extrem de diferite.

Prima diferenţă era cultura de care erau impregnaţi: Petre Sergescu (1893-1954) era român, pe cînd Marya Kasterska (1893-1969) era poloneză, avînd şi ascendenţi francezi.

Petre Sergescu a fost un important matematician şi un cunoscut istoric al ştiinţelor. Simpla listă a articolelor şi cărţilor sale ar umple numeroase pagini. Născut la 3 decembrie 1893 la Turnu Severin, el a fost animat întreaga sa viaţă de dorinţa de a ajuta România să devină o ţară europeană avansată. În războiul pentru întregirea României a fost luat ca ostatec de germani fiind internat în mai multe lagăre, ultimul fiind în Bulgaria. A fost implicat în mişcarea politică dirijată de Nicolae Iorga şi a fost ales deputat de Sălaj în 1931. România a rămas pentru totdeauna marea sa iubire, în timpul exilului lui în Franţa depunînd multe eforturi pentru unificarea forţelor  culturale româneşti din afara ţării. A fost profesor, din 1926, de Geometrie Analitică la Universitatea din Cluj, unde a fundat revista Mathematica şi a organizat primul congres al matematicienilor  români[1]. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1937. Respectat în lumea universitară, în 1945 devine Rector al Şcolii Politehnice din Bucureşti[2].  Discursul pe care îl pronunţă în 1930 la Alger, la a 54-a sesiune a Asociaţiei Franceze pentru Progresul Ştiinţelor, surprinde prin tonalitatea lirică şi chiar patetică, neconformă stilului său sobru şi reţinut: „Placés au carrefour des routes entre l’Orient incertain et l’Occident civilisé de l’Europe, les Roumains ont dű lutter durement pendant des sičcles pour garder leur indépendance nationale. Avant le dix-neuvičme sičcle, ils n’ont pas pu, en général, penser aux manifestations plus élevées de l’îme : les sciences, les lettres ct les beaux-arts. Or, ŕ part les influences polonaises en Moldavie, ce sont les Français qui ont ouvert aux Roumains les portes du temple de la science.”[3] Cuvinte premonitorii! Franţa s-a dovedit a fi, după 1946, terţul iubitor şi conciliator între omul de ştiinţă Petre Sergescu şi scriitoarea Marya Kasterska, între România şi Polonia.

Petre Sergescu se exilează la Paris, împreună cu soţia sa, în 1946. A fost Secretar Perpetuu al Academiei Internaţionale de Istoria Ştiinţelor şi Fondator şi Secretar General al Uniunii Internaţionale a Istoriei Ştiinţelor. A fost, de asemenea, director al revistei « Archives Internationales d’Histoire des Sciences ». Conferinţele sale la Palais de la Découverte din Paris, unde a organizat conferinţe lunare asupra istoriei ştiinţei,  erau celebre. Guvernul Francez i-a comandat o monografie « Quelques données importantes dans l’évolution des mathématiques française » pentru Pavilionul Franţei la Expoziţia Universală de la New York din 1939.  Franţa i-a acordat distincţia de Chevalier de la Légion d’Honneur[4]. Petre Sergescu a fost motorul colaborării internaţionale în domeniul istoriei ştiinţelor[5] şi, în  particular, al colaborării franco-române[6].

Reputaţia sa pe plan internaţional şi multiplele sale obligaţii profesionale nu l-au împiedicat să accepte propunerea regelui Mihai de a conduce Fundaţia Regală Universitară Carol I, activităţilor căreia li s-a dedicat cu mare abnegaţie. Este interesant de consemnat că întîlnirea dintre Regele Mihai şi Petre Sergescu a avut loc la Amsterdam, unde Petre Sergescu participa la un congres de istorie a ştiinţelor. O parte dintre documentele acestei fundaţii, atît de necesare pentru scrierea unei veritabile istorii a exilului românesc, s-au pierdut. Cele recuperate au fost publicate de Matei Cazacu în cartea George Ciorănescu şi exilul românesc[7], George Ciorănescu fiind, începînd cu 1957, Secretar General al acestei fundaţii.

Pasiunea pentru România s-a împletit armonios cu respectul şi aprecierea Poloniei, ţara soţiei sale. În 1931, cînd era Preşedintele de Onoare al celui de al doilea congres al matematicienilor polonezi la Wilno, a ţinut conferinţa sa în limba poloneză. Nicolae Iorga avea dreptate cînd scria despre Petre Sergescu: „Un om foarte cult şi care ştie să scrie, un matematic care-şi ştie cumpăni gîndul şi rostul. A fost legat prin inima sa de o ţară pe care cu iubire a căutat s-o cunoască. Fără prejudecăţi a mers acolo, a cercetat şi s-a simţit dator să ne comunice impresiile sale.”[8]

Fundarea revistei Mathematica de la Cluj a fost inspirată de existenţa prestigioasei reviste poloneze de matematică, dirijată de Waclav Sierpinski.  Petre Sergescu a menţinut un contact permanent cu ştiinţa poloneză şi  a ţinut cursuri şi conferinţe la universităţile din Lwow, Wilno, Poznan şi Varşovia. El a fost membru corespondent al societăţii Scientarum Varsoviensis şi membru al Societăţii Istorice şi Literare din Polonia. În semn de recunoaştere a meritelor sale, autorităţile poloneze l-au decorat cu ordinul Polonia Restituta, în gradul de Cruce a Comandorului.

La rîndul său, Marya Kasterska, născută la Varşovia în 5 februarie 1893 într-o familie de boieri scăpătaţi, a militat întreaga sa viaţă pentru a face cunoscute, în România şi în Franţa, istoria Poloniei şi tezaurele culturale ale ţării sale. În tinereţe a fost membră a unui partid politic anti-rus. În 1914 emigrează în Franţa, cu cinci ani înainte ca Petre Sergescu  să sosească la Paris cu o bursă, pentru a obţine o licenţă în matematică. În 1918[9] Marya Kasterska şi-a susţinut teza sa de doctorat Les počtes latins-polonais (jusqu’en 1589)[10] la Facultatea de Litere a Universităţii din Paris, deci cu cinci ani înainte ca Petre Sergescu să îşi susţină, la Bucureşti, propria sa teză[11]. S-a căsătorit la Paris cu Petre Sergescu la 20 iulie 1922, plecînd cu el în  România, unde a avut o intensă activitate culturală, publicînd în multe ziare şi reviste din ţară. În Franţa, a publicat un mare număr de articole în „Nouvelles littéraires”, „Fontaine”, „La vie catholique”, „Revue de France”, „Revue mondiale”, „L’art vivant”, „Historia”, „Les Annales politiques et littéraires”, „La Quinzaine critique”, „La muse française”, „La Pologne” şi cîteva cărţi precum Légendes et contes de Podlachie[12] sau Les Lys d’Anjou en Pologne[13].  „Podlachie” din titlul primei cărţi se referă la regiunea Podlesie din estul Poloniei care i-a fascinat copilăria şi adolescenţa ?i al cărui nume latin este Subsylvania, în tulburătoare consonanţă predestinată cu Transilvania.

În acelaşi timp, Marya Kasterska era animată de o mare dragoste pentru România. La Paris, a militat pentru a face cunoscută literatura română, scriind articole despre Cezar Petrescu[14], Gib Mihăiescu şi Tudor Arghezi şi a publicat, în 1927, un important studiu „Le roman roumain d’aprčs guerre”[15]. Ea a respectat dorinţa soţului ei de a nu cere naţionalitatea franceză,  pentru a rămîne pe deplin român. Marya Kasterska considera România ca fiind propria ei ţară. Într-o scrisoare adresată soţului ei, aflată in Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României, Marya face această simplă dar emoţionantă afirmaţie:  “Quelque part que tu sois, quoi que tu fasses, je suis ta femme et ton pays est mon pays, tu le sais”[16].

În 1968, puţină vreme înainte de a muri, Marya Kasterska reuşeşte să publice la o prestigioasă editură din Olanda o monografie despre soţul ei[17]. În mod simbolic, ea semnează prefaţa cu numele Kasterska-Sergescu, unind astfel numele ei de familie cu numele soţului, scris în limba română. Ultimele sale cuvinte în prefaţă sînt: „Un fiu demn de Patria sa, un mare Român.”[18]

O a doua diferenţă este că Petre Sergescu era un convins creştin ortodox, pe cînd Marya Kasterska era o militantă catolică. Părerea Maryei despre ortodoxie nu era prea bună[19]. Cu durere în suflet, ea nu face totuşi presiuni ca soţul ei să facă trecerea la confesiunea catolică şi acceptă opţiunea sa.

A treia diferenţă constă în faptul că Petre Sergescu era foarte cunoscut, şi în România şi în Franţa, pe cînd Marya Kasterska era mai puţin cunoscută. Cu mare modestie, Marya scrie soţului ei: “Je voudrais ętre la plus belle, la plus célčbre, la plus séduisante des femmes. Je voudrais avoir un grand talent. Pour déposer tout cela ŕ tes pieds et pour te dire: tu vois, cela vaut ton amour. Mais tu es si grand et moi si petite…“[20]

Marya exagerează totuşi: diferenţa între ei nu este atît de mare. Este suficient să menţionăm că ea a primit două premii prestigioase. Dacă Premiul d’Aumale al Academiei Franceze de Ştiinţe, obţinut în1961, raportor fiind Louis de Broglie, îi este acordat pentru prepararea bibliografiei operei matematice şi de istoria ştiinţelor a lui Petre Sergescu, în schimb Premiul Valentine de Wolmar al Academiei Franceze i-a fost acordat în 1967[21] pentru ansamblul propriei sale opere. Marele scriitor Henry de Montherlant (1895-1972), membru al Academiei Franceze, îi era bun prieten. Aveau practic aceeaşi vîrstă. Marya Kasterska a publicat  un important text introductiv, de peste 30 de pagini, la antologia Henry de Montherlant, Pages catholiques, pe care a alcătuit-o la Plon, în 1947[22]. Studiul Maryei Kasterska nu a trecut deloc neobservat. Pretenţia de a pune eticheta de „catolic” pe un scriitor atît de rebel şi neînfeudat ca Montherlant era, în sine, un act de maximă îndrăzneală şi chiar insolent. În scrisoarea pe care Montherlant i-o adresează şi care este publicată în carte, Montherlant afirmă cu eleganţă: „Écrivant pour tous, sinon pour moi seul, j’accepte qu’on présente mon śuvre sous divers éclairages, chacun d’eux en isolant tel aspect ŕ l’intention d’un public particulier. Ŕ condition qu’il me soit permis de rappeler que le projecteur peut toujours ętre incliné de maničre différente, et jusqu’ŕ éclairer la face opposée ŕ la face qu’il éclairait précédemment.” Cartea provoacă reacţii diverse în mediul cultural francez. De exemplu, Manuel de Diéguez scrie în “Paroles françaises” : « En ce moment, j’ai entre les mains le choix de pages catholiques extraites de l’oeuvre de Montherlant. Mme Kasterska, dans sa préface, veut prouver que l’auteur a la foi, toute la foi. « Je plaide non coupable  », écrit-elle […] Montherlant, voyant cet amoncellement, le déplace avec un humour oů une pointe de dédain se męle au sourire […] Tous les personnages de Montherlant se justifient et s’éclairent par une certaine exigence de sainteté. »[23] Iar Louis Barjon se dezlănţuie furios în revista “ Etudes”: “Et que ces « pages catholiques » arrivent donc bien ŕ propos ! De quoi faire oublier tant de bénins blasphčmes  […] Il ne manquera point de bonnes îmes pour affirmer d’autant plus résolument : « Montherlant a toujours eu la foi » que lui-męme le niera davantage. Témoin celle qui, en nous présentant ces pages, n’a d’autres yeux pour son héros que ceux de Thérčse Pantevin pour Costals. « Pitié » pour Marya Kasterska!”[24].

A patra şi ultimă diferenţă pe care doresc să o subliniez constă în faptul că Petre Sergescu venea din domeniul ştiinţelor exacte, pe cînd Marya Kasterska venea din cel al literaturii. Această diferenţă era, de fapt, o puternică punte de legătură şi armonie între ei. Petre Sergescu era violonist şi tenor. Student fiind la Bucureşti, la Facultatea de Matematică, a urmat simultan cursurile Facultăţii de Filosofie şi ale Conservatorului de Muzică. Pasiunea sa pentru Leonardo da Vinci[25] este, în sine, elocventă. Petre Sergescu i-a cerut cunoscutului desenator Janusz Berszten Tlomakowski să conceapă, pentru el, un ex-libris care să reunească pasiunea sa pentru matematică, muzică şi artă[26]. Rezultatul este magnific (a se vedea figura alăturată). Superbul cap de femeie, sprijinit pe o partitură muzicală şi o formulă matematică, pare desprins dintr-o pînză a lui Botticelli.

Petre Sergescu şi Marya Kasterska au animat împreună salonul cultural care avea loc la reşedinţa cuplului din Cartierul Latin, unde se întîlneau, în fiecare sîmbătă seara, cunoscute personalităţi ale vieţii culturale pariziene, precum Henry de Montherlant, Mircea Eliade, matematicienii francezi Paul Montel şi Emile Borel, dar, de asemenea, tineri refugiaţi români şi polonezi.

Trebuie remarcat că Mircea Eliade era prieten cu Petre Sergescu şi îi împărtăşea îngrijorarea privind comunitatea română din exil. Într-o scrisoare din 25 octombrie 1951, Mircea Eliade îi spune: „ […] aş vrea să vă mărturisesc, stimate D-le Sergescu, marea mea tristeţe şi deznădejdea mea de a asista ne putincios la fărîmiţarea energiilor noastre creatoare pentru motive care nu izbutesc să le  înţeleg. Apreciez cu atît mai mult sforţările D-voastră pentru unitatea culturală cu cît, pe măsura puterilor mele, am încercat să contribui şi eu la această unitate.”[27] Mircea Eliade venea des în apartamentul din 7 rue Daubenton la Paris, unde locuiau Petre Sergescu şi Marya Kasterska şi care a devenit, cu timpul, un loc central al exilului românesc.

Pe faţada apartamentului poate fi astăzi contemplată o placă de marmoră, pusă la 2 februarie 1978 din iniţiativa lui Petre Mircea Cîrjeu[28], cu inscripţia: Pierre Sergesco / mathématicien, historien des sciences / 1893-1954 / Marya Kasterska Sergesco / femme des lettres / 1894-1969 / ont habité cette maison/. Cum plăcile puse pe clădirile Parisului, în onoarea românilor sau polonezilor, sînt foarte puţine, acest fapt nu trebuie ignorat şi merită a fi apreciat la justa sa valoare.

În 1961 Marya Kasterska a fundat Biblioteca Română avînd sediul chiar în apartamentul său, iar  la 7 decembrie 1969, la decesul Maryei Kasterska, ea a luat numele de „Bibliothèque  Roumaine Pierre Sergesco-Marya Kasterska”. Ulterior, biblioteca a fost transferată la 39 rue Lhomond, directorul fiind Petre Mircea Cîrjeu, care, in colaborare cu documentarista Eugenia Nussbaum,  a  făcut mult pentru a păstra memoria operei celor doi soţi şi pentru a spori fondurile acestei biblioteci[29].  De altfel, Petre Mircea Cîrjeu a semnat, în colaborare cu Marya Kasterska, un studiu asupra familiei Haşdeu, studiu publicat la doi ani după moartea Maryei Kasterska[30]

Actualmente, această bibliotecă a dispărut dar ea este încă vie în memoria celor care au vizitat-o[31]. Fondurile bibliotecii au fost transferate la Bibliothčque de Documentation Internationale Contemporaine (BDIC), care a luat în posesie fondurile constituite de Nicolae Iorga, Cezar Petrescu, Elena Văcărescu, Nicolae Herescu, Petre Sergescu şi Maria Kasterska, precum şi arhiva lui Léon Thévenin, corespondentul ziarului francez „Le Temps” în România. În particular, colecţia Maryei Kasterska este extrem de bogată.  Ea conţine publicaţiile  sale în România, Polonia şi Franţa, însumînd 1430 studii şi articole. De mare importanţă pe planul istoriei literare sînt cele 253 de scrisori adresate Maryei Kasterska de către Henry de Montherlant[32]. Tot acest tezaur se află acum la BDIC dar, pînă la această dată, el nu fost explorat şi făcut cunoscut publicului[33]. Urgia istoriei…

Un alt tezaur se află în România, la Biblioteca Naţională: 239 de scrisori adresate de Maria Kasterska lui Petre Sergescu, în perioada 1921-1934[34]. Nici acest fond nu a fost încă explorat.

Institutul Cultural Român ar putea face un act cultural de mare impact pentru şi pentru cultura română şi pentru relaţiile franco – româno – poloneze, editînd corespondenţa Maryei Kasterska cu Henry de Montherlant şi Petre Sergescu, totalizînd 492 de scrisori. Vom fi oare auziţi? Recenta publicare a culegerii de texte ale Maryei Kasterska la Editura Aius din Craiova[35], precum şi organizarea, în  mai – iulie 2013, a  expoziţiei « Marya Kasterska – Petre Sergescu : interferenţe intelectuale polono-române » la Muzeul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca[36], sînt un bun început de drum.

Maria Kasterska a înscris pe piatra mormîntului lui Petre Sergescu de la cimitirul polonez din Montmorency (în nordul Parisului) una dintre frazele lui favorite : « J’ai ce que j’ai donné ». Ea ar fi putut spune despre ea însăşi aceeaşi frază : « Am ceea ce am dat ». Maria Kasterska a dat mult şi Poloniei şi României şi Franţei. Rămîne ca noi să recunoaştem acest nobil dar.

 

 

Basarab Nicolescu



* Conferinţă la Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR), Bucureşti, 3 octombrie 2013.
[1] Nicolae Both şi Crăciun Iancu, Momente din istoria matematicii clujene, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 1998. Extrase pot fi găsite la pagina Internethttp://www.cs.ubbcluj.ro/despre-facultate/istoric/momente-din-istoria-facultatii-de-matematica/A se vedea şi Horia Colan, « Petre Sergescu, historien des sciences ou la fascination de la générosité à travers quelqus souvenirs », Noesis, nr. 15, 2005-2006, p. 30-31 ; Eufrosina Otlăcan, « Le cinquantenaire de la mort du premier historien roumain des mathématiques – Pierre Sergescu (1893-1954) », Noesis, nr. 14, 2004, p. 1-6.
[2] George Şt. Andone, Istoria matematicii în România, vol. II, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p. 378-386.
[3] Pierre Sergesco, « Sur les relations scientifiques franco-roumaines »,  discurs la şedinţa de deschidere, 54e session de l’Association Française pour l’Avancement des Sciences, ŕ Alger, édité par l’Association Française pour l’Avancement des Sciences, Librairie Masson et Cie, Paris, 1930, p. 14-15.
[4] Pierre Sergescu (1893-1954), Leiden, E. J. Brill, 1968, prefaţă de Marya Kasterska-Sergescu.
[5] René Taton, « Pierre Sergescu, Artisan de la collaboration  internationale en histoire des sciences », in Pierre Sergescu (1893-1954), op. cit. , p. 20-29; Alexandre Herlea, « Petre (Pierre) Sergescu  (1893-1954), un artisan de la collaboration  internationale en histoire des sciences », Bulletin de la Société Française d’Histoire des Sciences et des Techniques, Paris, nr.35, februarie 1994, p. 14-19.

[6] Magda Stavinschi, « René Taton et Pierre Sergescu, une collaboration au  bénéfice de l’histoire des sciences »,  conférence au  « Colloque en hommage ŕ René Taton (1915-2004) – Pour une histoire professionnelle des sciences», Paris, 8-10 Juin 2006, Archives internationales d’histoire des sciences, vol. 57, nr.159, 2007, p. 553-562.

[7] George Ciorănescu şi exilul românesc – Documente din arhiva Fundaţiei REgale Universitare Carol I, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007, introducere de Matei Cazacu, ediţie de Matei Cazacu şi Chrisula Ştefănescu.  9 scrisori ale lui Petre Sergescu şi 6 scrisori ale Maryei Kasterska au fost publicate în această carte, capitolul „Corespondenţă George Ciorănescu – Petre şi Marya Kasterska Sergescu (1949-1964)”, p. 235-250. În scrisoarea din 31 ianuarie 1963 (p. 246) adresată lui George Ciorănescu, Marya Kasterska evocă vacanţa sa în Elveţia, în timpul căreia Regele Mihai şi Regina Anna  au invitat-o să îi viziteze: „La Reine Anne reste toujours ausii charmante et vaillante, le Roi n’a pas changé non plus.” Numele lui Petre Sergescu este menţionat în multe dintre scrisorile lui George Ciorănescu şi în documentele publicate în carte.
[8] Petre Sergescu, Scrisori din Varşovia,  Editura Ramuri, Craiova, 1925, prefaţă de Nicolae Iorga.
[9] Deci cu cinci ani înainte ca Petre Sergescu să îşi susţină, tot la Paris, propria sa teză.
[10] Marya Kasterska, Les počtes latins-polonais (jusqu’en 1589), thčse de Doctorat d’Université, Librairie Roysseau, 1918.
[11] Petre Sergescu, Sur les noyaux symétrisables, teză de doctorat în ştiinţe matematice  la Facultatea de Ştiinţe, Universitatea din Bucureşti, 28 noiembrie 1923, Imprimeria de Stat, Bucureşti, 1924 ; Bul. şt. mat. Soc. rom. şt. VVVII, ianuarie-iulie 1924, p. 31-54 şi august-decembrie 1924, p. 3-21. Din comisie au făcut parte Gheorghe Ţiţeica, Traian Lalescu şi David Emmanuel.
[12] Marya Kasterska, Légendes et contes de Podlachie, Librairie Ernest Leroux, Paris, 1928, préface de Louis Artus.
[13] Marya Kasterska, Les Lys d’Anjou en Pologne, Maison de la Bonne Presse,  1948.
[14] Marya Kasterska, «  Cezar Petrescu », La Revue mondiale, Paris, 1 martie 1930.
[15] Marya Kasterska, «Le roman roumain d’aprčs guerre», Revue mondiale, Paris, 15 august 1927.
[16] Cristina Marinescu, « Marya Kasterska: un exemplu de intelectualitate feminină », Revista Bibliotecii Naţionale a României, Bucureşti, anul XIV, nr. 1, 2008, p. 58.
[17] Pierre Sergescu (1893-1954), op. cit.
[18] M. Kasterska-Sergescu, « Paroles caractéristiques de Pierre Sergescu », prefaţă la Pierre Sergescu (1893-1954), op. cit., p. 2.
[19] Cristina Marinescu, op. cit., p. 58.
[20] Idem.
[21] http://www.academie-francaise.fr/prix-valentine-de-wolmar
[22] Henry de Montherlant, Pages catholiques, Plon, Paris, 1947, alegere de texte prezentate  de Marya Kasterska, cu o scrisoare a autorului. A se vedea şi M. Kasterska, „Pétrone, Sienkiewicz et Montherlant”, Revue générale belge nr. 2, 1963, p. 67-89.
[23] Manuel de Diéguez, « Visages de Montherlant », Paroles françaises, Paris, 6 martie 1948.
[24] Louis Barjon, «  Henry de Montherlant – Pages catholiques », Etudes, Paris, janvier 1948, p. 271-272. Pierre Costals, un scriitor libertin, este personajul central din romanul Les jeunes filles de Henry Montherlant (Grasset, Paris, 1936). În acelaşi roman, Thérèse Poitevin (care îşi semnează scrisorile către Costals sub numele « Marie Paradis »), fiică de ţărani bogaţi, este o adolescentă mistică, ezitînd de a deveni călugăriţă, care este animată simultan de pasiunea pentru Costals şi dragostea sa pentru Iisus. Cuvintele “« Pitié » pour Marya Kasterska!” fac aluzie la al doilea volum din seria Les jeunes filles : Pitié pour les femmes (Grasset, 1936).  Într-o  secţiune din Pages catholiques, Marya Kastreska include scrisorile lui Piere Costals adresate Thérèsei Poitevin. Louis Barjon sugerează deci că Thérèse Poitevin (Marie Paradis) este, de fapt, Marya Kasterska, ceea ce constituie o ipoteză plauzibilă.
[25] Pierre Sergesco, « Léonard de Vinci et la science », Cahiers du Sud, Marseille, nr. 313, p. 361-369.
[26] Jacques Tony, « Janusz Berszten Tlomakowski – Dessinateur polonais d’ex-libris, timbres et vignettes », L’Ex-libris, Paris, 2e trimestre 1930, p. 74-75.
[27] Mircea Eliade,  Europa, Asia, America… Corespondenţă R-Z, Humanitas, Bucureşti, 2004, îngrijirea ediţiei şi indice de Mircea Handoca, p. 143.
[28] Dan Simonescu, « Bibliothèque roumaine Pierre Sergesco-Marya Kasterska », Biblioteca şi cercetarea, Bucureşti, vol. 6, 1982, p. 343-353.
[29] Idem.
[30] P. M. Carjeu et Marya Kasterska, « Une étrange famille littéraire : les Haşdeu », Etudes Slaves et Est-Européennes, vol. XVI, 1971, p. 90-104, Presses de l’Université de Laval.
[31] Solomon Marcus, Academica, Bucureşti,  nr. 5(41), 1994, p. 14.
[32] Dan Simonescu, op. cit., p. 344.
[33] Rodica Paléologue, «  La place et le rôle du livre roumain dans les bibliothčques françaises », in Lucrările simpozionului internaţional « Cartea, România, Europa », ediţia I – 500 de ani de la prima carte tipărită pe teritoriul României, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2009, p. 76-89.
[34] Colecţiile speciale BNR, secţia manuscrise, ms. 33759-34000. A vedea Cristina Marinescu, op. cit., p. 58.
[35] Marya Kasterska, Confluenţe spirituale româno-franco-poloneze, Aius, Craiova, 2010, culegere alcătuită de Marin Diaconu şi Virginia Marinescu.
[36] « Marya Kasterska – Petre Sergescu : interferenţe intelectuale polono-române », Expoziţie organizată de Ana-Maria Stan la Muzeul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 20 mai – 31 iulie 2013.
Revista indexata EBSCO