Feb 28, 2014

Posted by in Ex libris

Dan Mircea CIPARIU – „Animalul de doctor m-a omorît!”

Puţine sînt cărţile încadrate sub genericul „non-fiction” care să se folosească de  armele literaturii pentru a renaşte, sub ochii atenţi şi poate că vigilenţi ai cititorului, o lume, o epocă. Gen aparte, venit pe filiera cinematografică, „docudrama” s-a ilustrat în spaţiul nostru cultural fie prin serialul „Memorialul durerii”, fie prin cărţile dedicate fenomenului concentraţionar din România postbelică, printre aceste cărţi remarcîndu-se cea scrisă de regretatul Cicerone Ioniţoiu (Victimele terorii comuniste, în care avem un tablou hiperrealist al detenţiei politice în anii stalinismului de la noi). Noua carte semnată de Nicolae Bacalbaşa, Opriţi dricul, Mortu’ ăsta n-a dat plicul, Editura Princeps Multimedia, Iaşi, 2013, este o „docudrama” care surprinde şi literar (cu o stilistică interstiţială ce se naşte între relatarea factuală şi tensiunea unor poveşti şi a unor destine dramatice!), şi ca document de istorie recentă. Poveştile sînt, multe dintre ele, prilejuri de a sonda lumea necunoscută a unei bresle, cea a lumii medicale româneşti, din ultimii 70 de ani. Relatările au o puternică energie empatică pentru că autorul lor, Nicolae Bacalbaşa, el însuşi doctor, îşi iubeşte „pacienţii”, încearcă să intre în mecanismele lor tainice de gîndire şi de acţiune. Fundamentală, în această carte, este privirea literară asupra personajelor (doctori, asistente, pacienţi, brancardieri) şi a epocii (perioada legionară, carlistă, regală, stalinistă, ceauşistă, postdecembristă).

 

Nicolae Bacalbaşa are intuiţia corectă şi conştiinţa auctorială că evenimentele pe care le relatează au şi impact, şi putere esopică, iar maniera de a le pune în pagină trebuie să fie scrise cît mai aproape de un grad zero al literaturizării. Atunci cînd viaţa cuiva, fie el chiar şi călău, fie el chiar şi dictator, este în mîna unui doctor, cînd moartea este o privire pe gaura cheii, efectele stilistice şi de construcţie nu îşi mai au rostul. Dicţiunea factuală rămîne, în acest context, suportul tehnic cu cele mai bune servicii în arta de a seduce cititorul. Într-un ev al multimedia, al discursurilor interşanjabile, genurile literare au devenit precum bolile: tot mai inteligente, tot mai sofisticate, tot mai de nişă! Nicolae Bacalbaşa ştie că nu mai avem de-a face cu boli pure şi cu genuri literare pure. Modalitatea de a înţelege interiorul (chiar interiorul unei maladii!) este aceea de a înregistra evenimente şi caractere sub o lupă care să nu deformeze realitatea. Cercetarea plurivalentă şi interdisciplinară este cea care ne poate devoala feţele unor personaje şi ale unor istorii secrete. Formula „docudrama” conţine stimuli de cercetare literară şi imagologică a (ne)cunoscutelor din spaţiul medical autohton. „Gheara” scriitorului îşi pune amprenta, prin subtile parafraze şi trimiteri livreşti, prin creionarea unor personaje memorabile, precum străluciţii doctori profesori Theodor Burghele, Sergiu Crivda, Dan Setlacec ori Şerban Milcoveanu, prin poveşti memorabile despre felul în care boala şi moartea definesc destinul unor dictatori cum au fost Hitler şi Brejnev. Relaţia ocultă ori chiar directă între ideologie şi medicină este o temă predilectă în povestirile lui Nicolae Bacalbaşa. Fie că narează întîmplări cu detalii vizuale (unele puternic expresioniste!) sau tehnice, în care sînt implicate personaje celebre (memorabil portretul dedicat scriitorului şi doctorului Vasile Voiculescu) sau umile, autorul îşi pune şi ne pune probleme de etică, de morală, de spiritualitate şi de credinţă, în confruntarea ce se naşte din lupta bolii fizice şi chiar psihice cu sisteme politice şi sociale maladive (fie că e vorba de extrema dreaptă reprezentată de Hitler şi acoliţii săi, fie că e vorba de extrema stîngă a lagărului sovietic, bine reprezentată de Lenin, Stalin sau Brejnev, personaje ale cărţii ce au o endemică legătură cu răul şi cu boala!). Morala fiecărui personaj portretizat conduce la ideea că fiecare dintre noi putem alege între rău sau bine, între conştiinţă şi necesitate, între frustrare şi eliberare. Noi sîntem măsura lucrurilor pe care le trăim şi le împlinim, chiar în cele mai atroce condiţii de existenţă! Personajele rele din cartea scrisă de Nicolae Bacalbaşa sînt pedepsite prin boli necruţătoare şi prin neiertare! Sînt personaje care l-au refuzat pe Dumnezeu şi care s-au crezut Dumnezeu. Cînd răul este vindecat de lumină, existenţa lui Dumnezeu nu mai e o temă de cercetare, ci una de credinţă! Bolile ideologice şi sociale vin, de cele mai multe ori, din absenţa credinţei, lipsa unui ideal şi a nevoii de a-l iubi şi pe Celălalt!

În loc de final de cronică de carte (o carte care stîrneşte certe delicii de lectură şi care îţi oferă informaţii neştiute din istoria secretă a medicinii), am ales o scurtă povestire, „Cet animal de médecin m’a tuée..”: „Cînd omori un pacient, ai grije cu cine ai de-a face! Unii pot să te tragă în tribunal, dar alţii pot fi şi mai duri. Te prind în insectarul oprobiului într-un mod pe care nu îl poţi contesta. Katalina Boschott este celebră prin moarte! Femeie frumoasă, amanta industriaşului George Asan, guvernantă a copiilor acestuia, a rămas în istorie prin statuia pe care a zămislit-o Rafaello Romanelli, statuie în mărime naturală în cimitirul Bellu. Katalina a fost victima unei erori medicale. A înţeles perfect acest lucru. Pe patul de moarte a constatat, în franţuzeşte, în anul 2006: „Animalul de doctor m-a omorît!”. N-ar fi nici prima, nici ultima, să constate acest lucru! Numai că diagnosticul ei a fost afişat cu litere aurite în relief pe granitul roşu al monumentului funerar. Apoi lucrurile s-au desfăşurat curat româneşte: cu timpul, literă cu literă, inscripţia a fost furată. Ca să înţeleagă Katalina pe lumea cealaltă în ce ţară a ajuns!”.

Cea mai recentă carte scrisă de Nicolae Bacalbaşa, Opriţi dricul, Mortu’ ăsta n-a dat plicul, se citeşte pe nerăsuflate şi dovedeşte, a cîta oară, că realitatea este, de multe ori, o problemă medicală!

Revista indexata EBSCO