Feb 28, 2014

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

* Eugenia Vîrlan din Lunca – Paşcani ne trimite un grupaj de versuri, la care anexează o scurtă scrisoare, din care aflăm că e argeşeancă, licenţiată în Litere la Universitatea „A.C. Cuza” Iaşi şi profesează în învăţământ pe aceste locuri: „Am creat pentru sufletul meu, dar n-am avut curajul să-mi încerc norocul, sau să scap de gândul de a trimite poezii, mai ales unei reviste aşa de prestigioase. M-am mulţumit să aşez versuri de-a lungul anilor, în programele artistice ale elevilor, ori să fi instructorul grupului folcloric „Colindătorii” din Lunca-Paşcani, activitate care mi-a adus, în adevăr, satisfacţie spirituală. Ştiu că ceea ce trimit nu prea este în consens cu acceptul de poezie actuală. Dacă veţi considera că n-avea rost să îndrăznesc, şi tăcerea va fi un răspuns” – Eugenia, tăcerea poate fi un răspuns doar în relaţiile de pretenie sau de iubire. La rubrica noastră nu putem da răspunsuri prin tăcere. Observ din prima citire, că versurile suferă de ceea ce tu ai intuit: „nu sunt în consens cu acceptul de poezie actuală”, ca să te citez. Un exemplu elocvent: „Păcatul strămoşesc prin veacuri l-am purtat,/ raiul să-l prind din ispitire, pentru că-n marea mea iubire/ l-am vrut pe El şi înger şi bărbat.// Divinule, de-a şarpelui încolăcire,/ tu-l crezi pe-Adam de tot nevinovat?/ Vina s-o porţi a fost a ta menire,/ din coasta lui, când cu sfinţenie m-ai creat./ Dar el avrut din mărul meu să muşte/ tânjea, văzându-l gata pârguit,/ căci tot mâncând din pomul nemuririi,/ toţi dinţii, Doamne, i s-au strepezit…”  şi textul continuă în acelaşi ton şi la acelaşi nivel liric mai bine de încă vreo 5-6 strofe. Iar în final autoarea arată cu degetul spre Cel de Sus, cum adică el ar fi vinovatul principal: „Te uiţi ghiduş la noi în jos, prin gene,/ poate-ai să ierţi străvechiul meu păcat,/ ştiind de la-nceput, să din iubire/ l-am vrut pe El şi înger şi bărbat”. Ştii ce nu am înţeles, Eugenia? De ce îţi asumi toată vina: „să ierţi străvechiul meu păcat”. El, îngerul şi bărbatul este absolvit de orice? Cât despre texte, cred că ar trebui „să scapi de gândul de a mai trimite poezii”, cum singură te sugestionezi.

* Se mai întâmplă: din greşeala expeditorului sau poate din alte cauze de-ale noastre, mai tehnice, a ajuns la noi un grupaj de texte fără nici o semnătură, trimise în PDF (foto), acestea (textele) neavând nici o legătură cu poezia. Poate că cel ce le-a expediat le va recunoaşte după titlurile lor: Adevăruri paralele, Înmormântarea, Către dragoste, Evadarea, Timuri, Voi. Dacă trimiţătorul lor ar fi respectat cele câteva reguli elementare de trimitere a corespondenţei, pe care le publicăm la finalul fiecărui curier, ar fi avut şansa să primească şi câteva sfaturi. N-a fost să fie… Concluzia:  înainte de a trimite ceva la noi, este bine să citiţi regulamentul de primirea corespondenţei, fie ea electronică sau clasică.

 

„Mă numesc Sandru Maria Cristina şi sunt o cititoare a Convorbirilor literare. Doresc să vă felicit pentru toată activitatea întreprinsă şi pentru tot ceea ce înseamna prestigiul revistei fondată de societatea Junimea… Având un profund respect pentru literatura şi pentru revista Convorbiri literare aş fi onorată ca o parte din scrierile mele să apara în paginile acesteia, cu această intenţie vă trimit două eseuri şi patru poezii scrise de mine. Ataşez acestui e-mail şi CV-ul meu pentru a va putea forma o părere în privinţa activităţii mele literare. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi vă asigur de tot respectul! Cristina Maria Sandru, Ocna Mureş, judeţ Alba” – Cristina, mulţumim pentru felicitări (deşi unii dintre noi nu prea avem nici un merit pentru ele, de la Junimea până la noi fiind cale luuungă), iar pentru a nu pierde spaţiu şi timp, citez un fragment pentru dragii cititori ai rubricii. Să se bucure şi ei (măcar un picuţ) de eseurile tale: „Această  viaţă  pe  care  o  deţinem  este  şansa  de  a  deveni  mai  buni, de  a evolua  spiritual, de  a  ne  ispăşi  păcatele  din  trecut, de  a  ne  înconjura  de  o karmă  pozitivă  şi  de  a  ne  maturiza  din  punct  de  vedere  sufletesc. Depinde de  gradul  de  evoluţie  al  fiecărui  om  însă  toţi  trebuie  să  aspirăm  la  înălţarea  individuală  pe  piedestalul  gândurilor  pure. Fiecare  gest  şi  alegere pe  care  o  facem  în  viaţă  este  importantă  pentru  conştiinţa  noastră  pasivă, ce  cumulează  toate  ideile  şi  stările  în  interiorul  nostru  şi  ies  la  iveală  sub chipul  reprezentativ  al  caracterului, acesta  ne  defineşte  ca  persoane  şi  la  clădirea  sa,  omul  adaugă  zilnic  noi  caracteristici  bune  sau  rele. Esenţial  pentru  evoluţie  este  ca  fiecare  dintre  noi  să  recolteze  idei  pozitive, să  se  înconjoare  de  iniţiative  bune, să  exercite  compasiunea  şi  empatia faţă  de  cei  din  jur, să  înceteze  să  critice  ceea  ce  îl  nemulţumeşte  şi  să  înceapă  să  ajute  la  îmbunătăţirea   sistemului  care  îi  creează  revoltă, ajungând  la  starea  de  pace; trebuie  ca  individul  să-şi  caute  armonia  pretutindeni, să  nu  se  implice  în  situaţiile  care  i-ar  putea  creea  tensiuni  interioare, rezumându-se  la  viaţa  alături  de  oamenii  care  îi  oferă  calm  şi  fericire; trebuie  evitate  persoanele  răzbunătoare, cele  a  căror  aură  este  întunecată. Pentru  a  evolua  spiritual  e  bine  să  ne  creăm  habitatul  potrivit  nouă, să  ne  bucurăm  de  ceea  ce  avem  punând  în  balanţa  vieţii  lucrurile  bune  pe  care  le  deţinem  şi  le  visăm  nu  doar  pe  cele  rele  care  ne  îngreunează  sufletul  şi  ne  încarcă  cu  energie  negativă”. Cât despre textele care poartă numele de poezii, ele spun cu totul altceva: „Pe un câmp vast/ Se ţes iluzii de cleştar,/ flori de gheaţă îţi răsar pe chip,/ când soarele apune / în cuget./ Printre nămeţii viselor uitate/ apar sclipiri deseară,/ în tăceri chemate – şi cad/ nestemate/ din prea înaltele ceruri,/mereu…”.

* „Bună seara, numele meu este Gabriel Carp şi m-am decis să vă împărtăşesc câteva trăiri de-ale mele concretizate în poezii, înspre studiu, critică şi, dacă îndeplinesc cerinţele dumneavoastră, chiar publicare în revistă. Vă mulţumesc, o seara bună şi lectură plăcută! – Gabriel ne trimite, şi el, cu câteva secole în urmă: „Inima-mi bate pieptul să iasă/ Dorul de tine deloc nu mă lasă/ Gândul mereu către tine aleargă/ Urechea-i secată de vorba ta, dragă!// Palmele-mi cer palmele tale/ Limba se mişcă mult prea agale/ Nasul îmi cere a tale miresme/ Văpaia refuză din piept ca să plece.// Ochii se-mbată de zâmbetul tău/ Pasul se cere la tine mereu/ Muşchii se zbat, cer îmbrăţişare/ Sufletu-ntreg e plin de culoare”. Gabriel, cred că primul drum pe care trebuie să-l faci în această iarnă-primăvară este spre bibliotecă. Vezi că, între timp, poezia română a mai evoluat niţel.

* Cam la acelaşi nivel liric sunt situate şi producţiunile poetice primite în ultimul plic (nu e la prima scrisoare) de la Hotca Marian (din Baia Mare). Iată, în acest sens,  textul „Fugit irreparabile tempus”: „Anii reduşi la tăcere eternă/ Pe axa timpului se zbat în uitare,/ Iar secunda grea ca o cavernă/ Mănâncă din zile cu-nverşunare./ În veacuri răsucite de mângâiere/ Anii se duc departe, departe,

Lăsând în urmă o adiere/ Vise neîmplinite şi cârduri de şoapte.// Secundele pasc pe câmpul visător/ Timpul ascuns sub pietre de titan,/ Şi eu privesc tremurător…/ Cum trece-n faţa mea alt an.// Şi pot să spun c-am fost uimit/ Că anul mi-a ţesut de toate/ Şi-acum că a îmbătrânit…/ S-a dus, s-a dus pe roate”.

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diacritice – TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!), scrise în programul Word şi salvate în RTF sau TXT, şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i cu texte la „Antologia curierului”, cu grupaje de poezii sau la rubrica de „Debut”. Textele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

Revista indexata EBSCO