Feb 28, 2014

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Sătulă de boscorodelile noastre cum că ar fi un soi de plachie călduţă, nici de mîncat nici de aruncat, iarna ne-a urechit niţel – numai atît cît să ne arate cine-i stăpînă din ianuar’ şi pînă cînd va voi. Şi, dacă altele nu merg unse, revistele literare nu ne lasă nicicum să lenevim în căldura biroului. Avem drum lung de făcut, de la nord la sud, de la Secolul 21 de pildă, la Piteştiul cel harnic, ori la provocarea unei tinere şi vizibile reviste literare din diabeticul tîrg al Ieşilor. Aşadar, să deschidem nu unul, ci două numere ale Secolului 21 (pentru că aşa ne-au parvenit). Primul ne invită la o dublă comemorare a lui Ştefan Augustin Doinaş, cum titrează provocarea la lectură de pe prima copertă. Este prezentată în detaliu masa rotundă da la Academia Română cu cîţiva ani în urmă – dar nu prea mulţi – care a avut ca temă Opera lui Ştefan Aug. Doinaş în secolul XXI. Moderată de Virgil Nemoianu, întîlnirea cu pricina i-a primit ca protagonişti pe Mihai Şora, Solomon Marcus, Gabriel Dimisianu, Andrei Ionescu, Alina Ledeanu, Carmen Muşat, Ion Pop. Spicuim şi noi din intervenţiile distinşilor invitaţi: „Nu e suficient ca vocea proprie să articuleze sensul dialogului numai prin celălalt. Ea trebuie să se manifeste pentru celălalt. E o deschidere suplimentară pe care o oferă în privinţa dialogului acest pentru celălalt. Pe care Doinaş îl pune în italice în cartea lui, deci e un lucru care trebuie să-ţi sară în ochi, şi cred că e o trăsătură caracteristică a lui” (Mihai Şora) „Tot ce s-a spus aici converge în sensul că poezia lui Doinaş este în liniile ei mari o poezie finita – cum spunea, de fapt şi Mihai Şora – care are gradul ei de solemnitate, de gravitate; o solemnitate foarte bine justificată de o atitudine interioară, de un statut cultural foarte solid (…) (Ion Pop). Al doilea număr al revistei ni-l propune spre lectură pe poetul Petru Cârdu, un poet al Europei, cum se precizează pe copertă. Sînt prezentate note biobibliografice generoase, studii şi impresii despre poet şi opera sa, scrisori nepublicate. Dar şi grupaje de poezii, dintre care cîteva inedite. Iată una dintre ele: „În jurnal e garantat/ îmi ciulesc urechile/ la experienţa erotică/ mă grăbesc spre tării/ alerg de-a lungul şirii spinării/ ocup poziţia defunctului/ care se răsuceşte în pat dovadă că sînt eu/ în acest straşnic autoportret” (Acest straşnic autoportret). Am zăbovit cam mult la cele două numere ale reviste, aşa că ne grăbim spre Focşani, la o întîlnire cu primul număr pe 2014 al revistei Oglinda literară. Cum este firesc, ianuarie stă sub semnul lui Eminescu, la aniversară. Dar şi a altor stihuitori de mare talent precum Radu Cîrneci, sărbătorit şi el de revista directorată de Gheorghe Neagu. Continuă ciclul spicuirilor din presa vremii legate de Procesul Caragiale – ciclu cu atît mai nimerit, cu cît februarie începe cu sărbătoarea lui Nenea Iancu! Se pare că Focşaniul este izvor nesecat de poeţi, pentru că de la număr la număr apar alte şi alte nume. Bunăoară Mara Voinas: „zilele ţipă muşcate de nopţi/ toamna presară nuanţe frumoase/ peste frunze/ să pară moartea mai uşoară/ cântec de greieri molipsitor/ se aude departe/ bucuria înserării/ lumina clipeşte rar/ spre asfinţit/ umbre adânci cresc pînă la cer” (octombrie pe sfârşite) Interesant şi fragmentul de proză Prima praşilă semnat de Liviu Gogu. Nu rataţi nici dialogul lui Alexandru Briciu cu academicianul Dan Berindei despre anul unirii. Sau omagiul pe care Mircea Coloşenco i-l aduce doamnei Arethia Tătărescu, cea căreia îi datorăm minunile de la Târgu Jiu ale lui Brâncuşi. O carte document, despre dramele războiului, scrisă cu sensibilitate de discreta parteneră de viaţă a lui Theodor Codreanu, doamna Lina Codreanu, Viaţa ca o poveste, lagărul – un coşmar, apărută la Editura Axis Libri nu trebuie ocolită, ne asigură Gheorghe Andrei Neagu. Coborîm cu aceeaşi plăcere pe Argeş în jos, la întîlnirea cu Dumitru Augustin Doman şi cu ultimul număr al revistei pe anul care a trecut. Număr care debutează cu un interviu deschis şi dinamic cu scriitorul, dar mai ales criticul literar Gheorghe Grigurcu, dezarmant de sincer: „Dar n-aş vrea să ne despărţim luna aceasta fără să vă fac o mărturisire care e posibil să vă surprindă. Scrisul critic a început să mă obosească. După aproape cinci decenii de cronică literară neîntreruptă, încerc senzaţia unui preaplin. Nu ştiu dacă vreun critic român a avut o mai îndelungată prezenţă în calitate de cronicar. Sînt aidoma unui vas umplut cu un lichid care stă să se reverse de pe buza sa”. Liviu Ioan Stoiciu ne lămureşte Cum a rămas poezia de căruţă, referindu-se la avantajul de imagine europeană al prozei în faţa mai urgisitei surori de gen literar. Ne bucură întîlnirea la pagina de poezie cu Florin Costinescu, dar, mai ales cu Nicolae Turtureanu, din grupajul căruia vă oferim o mostră: „Tu nici nu ştii cum e, în faptul serii,/ să ţi se spună: „Bună dimineaţa!”/ cum, ca-n suprema clipă-a Învierii,/ toate îşi scot, din înveliş, dulceaţa…/ / Şi nici nu ştii cum e, în miez de noapte,/ tot „Bună dimineaţa!” să îţi spună/ buzele moi, ca de cireşe coapte,/ şi de nesomn amirosind a lună” (Tu tot nu ştii…) Bucovineanul strămutat la Piteşti, Ion Popescu-Sireteanu, ne invită să redescoperim, la fel de meticuloşi ca domnia sa – cel puţin în lectură – etimologia ţinutului Olteniei. Leo Butnaru, un împătimit călător prin spaţiile culturale, ne dă întîlnire în acest număr la Erevan, continuînd un lung şi interesant Jurnal de Armenia. De data aceasta face un popas la Catedrala Sfântul Grigore, prilej pentru o doctă şi spumoasă istorie a relaţiilor cu imperiul vecin, dar şi a monumentelor din capitala Armeniei. Revenim la Iaşi pentru o întîlnire cu Zon@ Literară, o revistă care se impune din ce în ce mai vizibil, directorată şi realizată de un val de tineri autori şi critici literari care nu rup însă punţile cu generaţiile mai vechi, dovadă chiar editorialul, semnat de Nicolae Dabija. Subiectele eseurilor şi cronicilor literare nu sînt nici ele blocate şi confiscate de o anume generaţie, aşa se face că stau alături şi cronica semnată de Maria Pilchim la cartea lui Grigore Chiper, Cărări înapoi şi glosele critice ale lui Dan-Liviu Boeriu la cartea Anei Blandiana, Fals tratat de manipulare. Invitatul numărului, care se răsfaţă într-un interviu pe vreo zece pagini, este Emilian Galaicu-Păun, supus tirului întrebărilor lui Paul Gorban. Evident că interviul pleacă de la debutul poetului, trece prin experienţa de la Editura Cartier şi se opreşte la proaspătul său roman: Ţesut viu. 10×10. Multă literatură tînără, de la proza lui Nicolae Sirius, Amintirile unui însingurat sau cele ale lui Alexandru Potcoavă ori Constantin Andrei la paginile de poezie semnate de Manon Piţu, Emanuel Guralivu, Bogdan Federeac, Vlad A. Gheorghiu, Nicoleta Popa, Arion Movilă, Mădălina Ionela Grosu, Silvia Caloianu – nume cunoscute sau despre care se va mai scrie cu siguranţă. Şi, ca să nu rămînem nici noi datori invitaţilor „seniori”, vă oferim o mostră din poemele lui Matei Vişniec: „Regele îmi arăta visător instrumentele/ sale de tortură vai ce frumos vai/ ce pasionant trebuie să fie spuneam eu/ ciorapii însă îmi alunecau din nou peste/ pantofi în timp ce mă aplecam/ regele spunea iată o sferă perfectă/ în ea nu încap mai mult de două buburuze” (mai mult de două buburuze) Apostrof ne propune cîteva puncte de reper sub semnătura lui Cristian Vasile, care scrie despre Anii 1960. A.E. Baconsky şi depolitizarea literaturii. Perioada vizată este una în care se produce desprinderea de literatura stalinistă şi se creează o breşă „pentru traducerea autorilor de diferite orientări”, cum notează autorul. Sigur că permisivitatea avea şi „limite”, precizate în chiar documentele oficiale ale vremii. Şi aceste limite, se pare că au pregătit terenul pentru nefastele Teze din iulie. Mai multe veţi afla domniile voastre în articolul cu pricina. Noi ne răsfăţăm cu cîteva versuri semnate de Mariana Bojan şi, altruişti, vă facem părtaşi la lectură: „A trecut tinereţea/ prin parcul oraşului/ fără să mă cunoască./ Mama stă cu coatele pe gard/ urmărind o înmormîntare./ În nisipurile mişcătoare/ ale rubedeniilor/ mi s-a scufundat satul” (O iubire în vis). Ovidiu Pecican ne atrage atenţia asupra unei interesante şi documentate cărţi despre teatru: Efectul de culise:Teatralitatea ambiguităţii şi ambiguitatea teatralităţii, semnată de o reputată specialistă în domeniu, o artistă a scenei clujene, Miriam Cuibus. Printre invitaţii numărului îi întîlnim pe Leo Butnaru, Viorel Mureşan, Ioan Muşlea, iar Dosarul numărului îl prezintă pe Alexandru Vona şi sanctuarul său de creaţie de pe Boulevard Bineau. Ne întoarcem la Piteşti pentru a lua o ceaşcă la Cafeneaua literară. Virgil Diaconu ne „ameninţă” cu încă un volum de critică literară, Canonul poetic, revenind la obsesia sa mai veche, cea legată de literatura postmodernă. De data aceasta insinuează dubiul: Literatura postmodernă, o literatură controversată. Scrie domnia sa: „O altă problemă pe care o ridică literatura postmodernistă este aceea dacă ea mai poate fi numită „literatura acestor zile”, aşadar „contemporană”. Dacă în anul 1991, la Seminarul Stuttgart, se vorbea deja despre „sfârşitul postmdernismului” şi chiar despre noile direcţii literare ivite după el, înseamnă că literatura postmodernistă a şi dispărut din peisajul literar contemporan…”. Şi, ca să pună capac, Olimpiu Nuşfelean, afirmă pe următoarea pagină cum că: „Nu-i mare fericire să fii post – modern…”. Înţelegeţi domniile voastre ce şi cît puteţi!…Noi ne vedem de drum prin paginile revistei, semnalînd articolul lui Adrian Dinu Rachieru despre Ilie Constantin, ca şi aventura critică a lui Paul Aretzu în proza lui Norman Manea. Clubul „Cafeneaua literară” are în acest număr o idee generoasă, oferind paginile suplimentului copiilor. Mai exact celor care au scris „Cartea îngerilor”, un viitor volum care aşteaptă un sponsor pentru autorii între 9 şi 14 ani şi, din care, vă oferim o mostră în proză, semnată de Ana Maria Dala la „venerabila” vîrstă de 10 ani: „ A fost odată ca niciodată o fetiţă. Ca mai toţi copiii, aştepta sărbătoarea Crăciunului. Bucatele bune erau aşezate pe masă, lumînările se aprindeau în pom, în depărtare se auzea un colind…Moşul venea, lăsa darul, pleca. De multe ori el aducea jucăriile pe care ea şi le dorea. Şi totuşi, fetiţa din poveste nu era fericită. Un loc la masă rămînea gol, chiar şi de Crăciun. De o vreme, mama lua masa cu îngerii, în cer”. De la Tîrgovişte primim un nou număr din Litere, revista editată de Societatea Scriitorilor Târgovişteni. Barbu Cioculescu ne întîmpină cu un fragment din viitorul volum de memorialistică: Amintirile unui uituc – Exerciţii de memorialistică, vol. II. Absolut şarmante episoadele de umor voluntar din perioada comunismului evocate. Iată cum era completată o celebră deviză proletară: „Pe gigantica vitrină de sticlă groasă a magazinului Romarta, de pe Calea Victoriei, într-un colţ, se exhiba universala lozincă „Proletari din toată lumea, uniţi-vă!” Un binevoitor completase cu creta: „ca să cumpăraţi un metru de stofă”. Sau posibilele dar greu aplicabilele jocuri de cuvinte precum formula însoţitoare a lui Stalin, „marele călău” cu continuarea „zitor” în rîndul următor. Ori „visul milionar” în loc de „visul milenar” al poporului chinez. Dar mai multe în articolul şi, cu siguranţă, în cartea care va să vie. Iar noi ne facem datoria să semnalăm încă o aventură în biografia lui Eminescu, datorată lui Dumitru Copilu – Copillin: Eminescu universal 1. Primele manifestări – ultimul deceniu de viaţă a poetului.

Revista indexata EBSCO