Feb 28, 2014

Posted by in Consemnari

Valeriu D. COTEA – Ernest Ungureanu – ambasador al științei biologice românești

            Printre personalităţile distincte ale Iaşului din cea de a doua jumătate a secolului XX se numără şi profesorul universitar doctor Ernest Ungureanu.

            Născut la 5 iulie 1912 în satul Bistricioara, comuna Ceahlău, judeţul Neamţ, îşi petrece cei „şapte ani de acasă“, ca de altfel şi pe următorii trei ca elev la şcoala primară, în satul natal. Clasele a patra şi a cincea, trecute într-un singur an, le urmează la şcoala primară din Văculeşti, judeţul Botoşani, unde părinţii îşi stabiliseră un al doilea domiciliu.

            Primii trei ani de şcoală „mai departe“ îi urmează la (re)cunoscutul liceu „August Treboniu Laurian“ din Botoşani, iar ceilalţi cinci la Liceul „Grigore Ghica-Voievod“ din Dorohoi, unde a obţinut şi bacalaureatul.

            În toamna anului 1932 se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Naturale din Iaşi, pe care o absolvă în 1936, cînd îşi susţine teza de licenţă intitulată „Regenerarea“, apreciată cu calificativul Magna cum Laudae.

            Pe durata celor patru ani de studii s-a bucurat de audierea unor cursuri predate de mari magiştri ai biologiei româneşti, precum Paul Bujor, Ioan Borcea, Constantin Motaş ş.a. Situîndu-se încă de la început în grupul de vîrf al anului de studii şi dovedind reale aptitudini de cercetător, biologul Vasile Radu (pe atunci şef de lucrări la Catedra de Anatomie comparată condusă de Paul Bujor) îl introduce în laboratorul în care îşi desfăşura activitatea, iniţiindu-l în cercetări de histologie şi citologie, domenii în care de altfel au şi publicat împreună cîteva lucrări ştiinţifice. Tot ca student, Ernest Ungureanu are şansa de a lucra cu profesorul Leon Ballif şi Dr. Gheracovici de la Facultatea de Medicină din Iaşi unde, în calitate de colaborator, este antrenat la efectuarea şi publicarea unor studii privind dinamica secretorie a tiroidei, suprarenalelor şi ovarelor sub influenţa hormonului hipofizar.

            În anul 1937 ocupă postul de entomolog la Institutul de Igienă din Iaşi, institut ce coordona şi activitatea laboratorului de Etomologie medicală de la Osoi–Iaşi şi Staţiunea Rockeffeler de la Spitalul Socola. Aici, la institut, a participat activ şi eficient la Programul de Combatere a Malariei al Ligii Naţiunilor, program coordonat de profesorul Mihai Ciucă, secretarul Comisiei Internaţionale de Igienă de la Geneva, care conducea şi campania de eradicare a malariei în România.

            În anul 1938, primind o bursă de studii din partea Comisiei de Malarie a Ligii Naţiunilor, Ernest Ungureanu îşi desfăşoară activitatea cîteva luni la Staţiunea de malarioterapie de la Hoston-Epson de lîngă Londra. Cu acest prilej intră în legătură Ross Institute of Tropical Medicine and Hygiene din Londra (director prof. dr. G. Mac Donald), Cambridge International College in Malta (director Sir Richard Cristofers) ş.a., instituţii la care va mai reveni ulterior.

            Între anii 1942-1946, fiind invitat de Facultatea de Agronomie din Iaşi, desfăşoară o fructuoasă activitate didactică în cadrul catedrei de Morfologie. În 1946 îşi susţine doctoratul în Ştiinţe Naturale cu subiectul „Cercetări asupra anofelismului în raport cu transmiterea malariei în regiunea de nord a României“, obţinînd calificativul Magna cum laude.

            În anul 1948 este numit profesor la catedra de Parazitologie medicală de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi, unde deţine şi funcţia de şef de catedră pînă în 1976, pentru ca apoi, pînă în 2002, să fie profesor consultant şi conducător de doctorat.

            Fără a se desprinde de activitatea didactică şi de cercetare, între anii 1950-1955 devine director adjunct al Institutului de Parazitologie medicală din Bucureşti, iar pînă în 1963 director al Secţiei de malarie şi Parazitologie din cadrul Institutului de Igienă din Iaşi, unde a deţinut şi funcţia de director.

            În anul 1954 i se acordă ce-l de al doilea titlu de doctor în ştiinţe biologice.

            În 1956 primeşte o bursă din partea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), pentru a efectua cercetări în domeniul malariei la Institutul Superior de Sănătate Publică de la Roma. Aici a lucrat şi colaborat cu renumiţii profesori Mesana, Bettini, Mac Donald şi Boswine.

            Între anii 1963 şi 1974 lucrează ca Expert Internaţional al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Divizia de eradicare a Malariei, cu sediul la Geneva. După 1974, pînă în 2002, activează ca expert consultant al Organizaţiei Mondiale a sănătăţii, membru al Grupului de Experţi, membru al Comisiei de Malarie a OMS, participant la cercetările de teren ale OMS.

            Străbătînd ţări şi continente, a întîlnit numeroşi oameni de ştiinţă, din care parte i-au devenit mentori, colaboratori şi chiar prieteni. Ernest Ungureanu n-a uitat însă nicicînd să sublinieze că la formarea lui profesională o mare contribuţie au avut-o savantul Mihai Ciucă şi prof. dr. Dumitru Cornelson.

            În calitate de cadru didactic a slujit învăţămîntul universitar (medical şi agronomic) ieşean cu multă dăruire, competenţă şi devotament. Prelegerile sale, bazate pe o susţinută muncă de documentare coroborată cu date din cercetări proprii, au lăsat urme frumoase în conştiinţa numeroaselor serii de studenţi. Avea darul de a se prezenta în faţa acestora atît ca pedagog cît şi ca om de ştiinţă. Ştia să trezească în rîndul lor acea curiozitate atît de necesară în procesul asimilării cunoştinţelor predate.

            Preţuit pentru calităţile sale didactice şi pentru înaltul nivel al cursurilor i se atribuie mai multe distincţii printre care şi titlul de „Profesor universitar emerit“ acordat de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“, Iaşi.

            Fiind unul dintre cei mai reprezentativi şi valoroşi entomologi din Europa şi cel mai prestigios din România, în cea de a doua jumătate a secolului XX, profesorul Ernest Ungureanu a fost invitat de OMS să organizeze, în Asia, Africa şi America, cursuri şi seminarii pentru numeroase serii de malariologi, epidemiologi şi ingineri sanitari. I s-a încredinţat, de asemenea, verificarea programelor de învăţămînt în domeniile amintite, el însuşi predînd cursuri la Manila, Bangkok, Kuala-Lumpur, Alexandria, Cairo, Addis Abeba, Lome, Lagos, Tunis, Alger.

            Recunoscut ca una dintre cele mai puternice voci în domeniul depistării, premenirii şi combaterii bolilor parazitare, i s-a încredinţat înfiinţarea, organizarea şi conducerea primei Şcoli de malariologie din România.

            A militat şi a reuşit ca Parazitologia să ocupe locul ce i se cuvine în învăţămîntul medical, recomandînd ca studiul ei să se facă interdisciplinar, insistînd ca în curricula universitară să i se acorde un număr suficient de ore, pentru a putea realiza o pregătire temeinică a viitorilor medici.

            Pentru eficientizarea activităţii de învăţămînt şi cercetare profesorul Ernest Ungureanu propune ca vizitele de lucru individuale să fie înlocuite cu vizitele de studiu ghidate.

            O imagine şi mai completă a profesorului Ernest Ungureanu se poate avea cînd i se evaluează şi activitatea ştiinţifică. Din dorinţa de a nu merge pe căi bătătorite şi interesat a se afla într-un continuu proces de clasificări, el a iniţiat şi organizat, pe principiul interdisciplinarităţii, mai multe cercetări ce îl va ajuta să vină în contact direct cu marile realizări universale din domeniu.

            De o recunoaştere extinsă în spaţiul european s-au bucurat cercetările privind sistematica anofelilor transmiţători ai malariei în Europa. Datorită priceperii şi dăruirii sale profesionale, Ernest Ungureanu reuşeşte chiar să descopere şi să definească caracterul morfologic al femelelor de Anopheles maculipennis.

            Autentic şi personal este Ernest Ungureanu şi în cercetările privind Anopheles gambiae, socotit ca cel mai important vector al malariei din Africa.

            Prioritare pentru OMS sînt şi noile metode de prelucrare a insectelor conservate prin frig, fixare şi uscare, preconizate tot de Ernest Ungureanu.

            Conducînd şi adîncind cercetările iniţiate de profesorul său Gh. Zotta, Ernest Ungureanu acordă o deosebită atenţie şi cercetărilor în domeniul entomologiei medicale, descoperind noi specii de ţînţari pentru România şi o specie nouă pentru ştiinţă, pe care a numit-o Theobaldia glaphiloroptera var. Zottai.

            Multe din lucrările sale ştiinţifice, prezentate sub formă de studii, referate, comunicări, articole, au fost publicate în periodice de prestigiu ca de exemplu Analele Academiei Române, Archives de Microbiologie et Parasitologie, Transation of the Imperial Society of Entomology ş.a. Pentru contribuţia sa la progresul ştiinţei a primit numeroase premii şi distincţii. Dintre acestea e bine de amintit Premiul Victor Babeş al Academiei Române.

            Nu este pentru nimeni o noutate că profesorul Ernest Ungureanu şi-a probat competenţa şi în combaterea raţională a vectorilor malariei prin folosirea unor insecticide administrate cu ajutorul unei aparaturi concepută de el însuşi. Aplicate în practică, rezultatele acestor cercetări au contribuit decisiv la eradicarea malariei în România.

            Cercetările cu privire la epidemiologia şi combaterea helmintiazelor în Moldova şi în Delta Dunării, i-au permis să facă o apreciere corectă în problema parazitozelor în raport cu mediul ambiant. Relevă cu prudenţă mărimea influenţei factorilor de mediu în epidemiologia parazitozelor intestinale în funcţie de zonă (stepă, deal, munte). Interesante şi eficiente sînt şi cercetările asupra epidemiologiei botriocefalozei în Delta Dunării, însoţite de prescrieri de tratamente şi recomandări de educaţie sanitară în vederea evitării diseminării în ţară a acestei epidemii.

            O plăcută impresie şi de un real folos pentru ştiinţă este şi descoperirea a trei maladii parazitare noi pentru România şi anume: opistorcoza, gongilonemoza şi ancilostamia cutanată cu Ancylostoma caninum.

            Meritorii, fără îndoială şi mai mult decît meritorii, sînt şi cercetările privind activitatea antihelmitică a unor substanţe naturale şi de sinteză în prezenţa bilei, pe care Ernest Ungureanu le grupează în trei categorii: medicamente activate de către bilă, medicamente inactivate de către bilă şi medicamente a căror acţiune nu este influenţată de bilă. Observaţiile clinice, efectuate în special în cazul infecţiilor cu Bothriocephalus, au pus în evidenţă crearea de reflexe condiţionate în prezenţa paraziţilor, fapt ce explică apariţia unor manifestări atît de diverse, produse de aceeaşi specie de parazit.

            Cele peste 20 de invenţii şi inovaţii constituie tot atîtea dovezi de recunoaştere şi preţuire a meritelor profesorului Ernest Ungureanu. Prepararea, de exemplu, a unui colorant folosit în depistarea malariei şi febrei recurente a înlesnit ameliorarea activităţii laboratoarelor de hematologie.

            Pentru activitatea depusă şi ca o recunoaştere a multiplelor sale disponibilităţi, profesorul Ernest Ungureanu a fost ales membru al unor academii de ramură, societăţi şi organisme ştiinţifice naţionale şi internaţionale dintre care se pot aminti: Academia de Ştiinţe Medicale şi Farmaceutice, Academia Oamenilor de ştiinţă din România, Academia de Ştiinţe din New York, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Uniunea Medicală Balcanică, Federaţia Mondială a Parazitologilor ş.a.

            Prin funcţiile administrative ce i s-au încredinţat în decursul anilor şi prin modul în care le-a îndeplinit (şef de catedră la UMF Iaşi, director al Institutului de Igienă Iaşi, director adjunct al Institutului de Parazitologie Bucureşti etc.) profesorul Ernest Ungureanu a dat dovadă şi de o mare capacitate managerială. Ştia să creeze condiţii favorabile pentru bunul mers al lucrurilor, reuşind să-şi îndeplinească obligaţiile ce îi reveneau chiar şi atunci cînd era în criză de timp; avea puterea de a asculta şi a înţelege pe oricine; stăpînea măiestria aplanării celor mai dificile situaţii care, eventual, apăreau.

            Perseverent, cu admirabilă abnegaţie profesională şi cunoscător de limbi de largă circulaţie, profesorul Ernest Ungureanu – strălucit ambasador al ştiinţei biologice româneşti – a dovedit că merită să facă parte din elita oamenilor de ştiinţă, de mare succes atît în exteriorul ţării cît şi între graniţele ei.

Revista indexata EBSCO