Feb 27, 2014

Posted by in EDITORIAL

Basarab NICOLESCU – Annus mirabilis 1968

1968 a fost, în existenqta mea, annus mirabilis. El debuteazqx, în memoria mea afectivqx, cu publicarea cqxrqtii mele Ion Barbu – Cosmologia „Jocului secund”[1] qsi se încheie cu plecarea mea din qtarqx în 24 noiembrie 1968.

În acest scurt studiu, voi încerca sqx depun mqxrturie, pentru istoria literarqx, asupra reacqtiilor din presqx la publicarea cqxrqtii despre Ion Barbu, grefate pe atmosfera de relativqx liberalizare a regimului totalitar din România.

Primele mele note asupra lui Ion Barbu dateazqx din decembrie 1964. Aveam 22 de ani. Terminasem studiile de fizicqx la Universitatea din Bucureqsti, dar nu îmi prezentasem încqx lucrarea de diplomqx (susqtinutqx în 1965). În timpul peregrinqxrilor mele prin anticariatele din Bucureqsti, am descoperit poemele Jocului Secund qsi o pasiune mistuitoare qsi devastatoare s-a nqxscut instantaneu în mine, pasiune care nu s-a stins nici pînqx astqxzi.

În 1965, are loc miraculoasa întîlnire cu Profesorul Alexandru Rosetti, care avea sqx joace un rol central în destinul meu. Prin lingvistul Boris Cazacu, Profesorul Alexandru Rosetti aflase despre preocupqxrile mele barbiene qsi a qtinut sqx mqx cunoascqx[2].

Aqsteptam cu încordare aceastqx întîlnire. Eram, bineînqteles, intimidat de erudiqtia qsi renumele sqxu de lingvist qsi editor. Diferenqta noastrqx de vîrstqx îmi accentua tulburarea. Abia ieqsit din adolescenqtqx, mi se pqxrea ciudat sqx am privilegiul sa îl întîlnesc pe cel ce editase cu 35 de ani în urmqx Jocul secund. Din prima clipqx a întîlnirii noastre, încordarea mi-a dispqxrut. Aveam în faqta mea un om de o extremqx simplicitate în vorbe qsi gesturi, marcqx a supremei eleganqte. Rîsul sqxu legendar qsi mimica sa, aluziile sale la viaqta intelectualitqxqtii bucureqstene îmi produceau impresia unui boier ieqsit din lumea Crailor de Curtea-Veche. În acelaqsi timp, într-o stranie alchimie a contradictoriului, comportamentul sqxu îmi evoca prezenqta unui prinqt florentin. Un boier al spiritului – mi-am spus imediat, qsi aceastqx primqx impresie a persistat qsi s-a adîncit cu trecerea timpului.

Alexandru Rosetti m-a îndemnat sqx pun în scris ideile mele qsi sqx-i trimit articolele respective lui Eugen Barbu, care dirija „Luceafqxrul”. Astfel, a avut loc debutul meu editorial printr-o serie de trei articole în 1966-1967[3].

 

Anul 1966 este marcat de reeditarea Jocului secund de cqxtre Profesorul Rosetti qsi Liviu Cqxlin[4]. La sfîrqsitul cuvîntului-înainte, Alexandru Rosetti qsi Liviu Cqxlin scriu: „Opera lui, deqsi restrînsqx, ne apare cu semnificaqtie monumentalqx, un templu în care pqxqseqsti vrqxjit, cu sentimentul cqx deasupra ta sînt arcuite bolqtile eternitqxqtii”[5].

Nemqxsurata mea pasiune pentru Ion Barbu m-a fqxcut sqx cheltuiesc, în iunie 1967, echivalentul a cîtorva luni de salariul meu de asistent la Facultatea de Fizicqx a Universitqxqtii din Bucureqsti (unde fusesem numit pe 1 decembrie 1965) pentru a achiziqtiona, de la un domn care pleca definitiv în Israel, unul dintre cele 26 de exemplare semnate de autor qsi nepuse în comerqt, numerotate de la A la Z, din ediqtia originalqx a Jocului secund[6]. Imediat m-am dus acasqx la Alexandru Rosetti qsi l-am rugat sqx-mi scrie cîteva cuvinte pe pagina albqx nr. 66 din faqta poemului Nastratin Hogea la Isarlîk (dedicat „Lui Al. R”.)[7]. Scriind prezentul text, îmi spun cqx gestul meu de atunci depqxqsea cu mult o pasiune de bibliofil. Oare Nastratin Hogea nu era qsi el un boier al spiritului?

Procesul se accelereazqx. Profesorul Alexandru Rosetti îmi cere sqx scriu neapqxrat o carte despre Ion Barbu qsi m-a introdus la Editura pentru Literaturqx în vederea stabilirii unui contract pentru publicarea cqxrqtii. Un alt semn al destinului: editura mi l-a desemnat ca „redactor de carte” pe Mircea Sandu, care am aflat dupqx aceea cqx era cunoscut ca poet sub numele de Mircea Ciobanu. El avea 27 de ani, iar eu 25. Mircea Ciobanu a devenit cel mai bun prieten al meu, un adevqxrat frate spiritual[8]. Prin el i-am cunoscut pe puqtinii lui prieteni, majoritatea poeqti, ca Leonid Dimov, Miron Kiropol qsi Dan Laurenqtiu.

Desigur, aveam multe note despre Ion Barbu, dar doar trei articole redactate. M-am decis sqx mqx retrag la Mqxnqxstirea Vqxratic, unde, timp de o lunqx, izolat de toate qsi de toqti, am reuqsit sqx scriu cartea, sub protecqtia mqxicuqtelor care mqx dispensau de orice grijqx de fiecare zi. A fost o perioadqx de o extremqx intensitate, marcatqx de visuri în care mi-au apqxrut ideile esenqtiale ale cqxrqtii: tripticul de ternare structurante – al miturilor fondatoare (Oglinda, Soarele qsi Nunta), al culorilor (albastrul, galbenul qsi verdele) qsi al etapelor de autocunoaqstere (Venus, Mercur qsi Soare). Inutil de spus, ediqtia Rosetti-Cqxlin a Jocului secund, aflatqx încqx în posesia mea, a fost literalmente masacratqx cu notele mele de la Vqxratec qsi apoi de la Paris.

Cartea a fost terminatqx în iulie 1967, a fost datqx la cules în 16 decembrie 1967, iar bunul de tipar a fost dat în 29 martie 1968. A fost tipqxritqx în 5 180 exemplare (4 090 broqsate qsi 1 090 legate). Exemplarele cartonate au o frumoasqx culoare maronie, coperta (conceputqx de Andrei Olsufiev) avînd incrustat în argintiu celebrul heptagon care încheie Jocul secund.

Sînt propulsat, fqxrqx voia mea, în centrul lumii literare, înconjurat de elogii, dar qsi de acide polemici. Nu trebuie uitat cqx autoritqxqtile politice lansaserqx moda „reconsiderqxrilor”. Ovid S. Crohmqxlniceanu era un fel de „reconsiderator qsef”. În 1963, îi apqxruse – eveniment aparent considerabil – monografia Lucian Blaga[9]. În realitate, era vorba de a doua moarte a lui Blaga. Crohmqxlniceanu vorbeqste de exploatarea magicului, de fondul reacqtionar al construcqtiilor sale filosofice care traduc orientarea spre fascism a ideologiei burgheze. Nu este mai puqtin adevqxrat cqx un rqxstimp de 33 de ani desparte prima monografie, aceea a lui Tudor Vianu[10], de cea semnatqx de mine. Aceastqx gaurqx neagrqx a percepqtiei poetice, simptomaticqx pentru întreaga culturqx românqx a rqxstimpului, nu a fqxcut decît sqx potenqteze amploarea exploziei critice privind eseul meu. Era exact ceea ce spera Profesorul Alexandru Rosetti.

În aprilie 1968, la puqtine zile dupqx apariqtia cqxrqtii mele despre Ion Barbu, Profesorul Alexandru Rosetti, mentorul meu spiritual, îmi cere sqx scriu o dedicaqtie pentru Mircea Eliade qsi expediazqx el însuqsi exemplarul la Chicago[11]. Vqxd în acest nobil gest un semn al destinului. În tainicele noastre convorbiri din apartamentul sqxu din strada Dionisie Lupu, Profesorul Rosetti îmi povestise cum a reuqsit sqx îl scoatqx pe Eliade din qtarqx în 1940, obqtinîndu-i un post de secretar cultural la Ambasada românqx din Londra. Intrarea în diplomaqtie a salvat cu siguranqtqx viaqta lui Eliade. Eu însumi eram deja decis sqx aleg calea exilului. În iulie 1968, am aflat cu bucurie cqx Eliade confirmqx primirea cqxrqtii[12]. La aproape un an dupqx aceea, Mircea Eliade îmi spunea, la Paris, cît de recunoscqxtor era Profesorului Rosetti cqx i-a trimis eseul meu despre Ion Barbu.

Profesorul Rosetti mi-a pregqxtit o listqx de adrese ale unor personalitqxqti din strqxinqxtate qsi chiar m-a ajutat la pregqxtirea pachetelor de expediere. Pqxstrez în arhivele mele o scrisoare de mulqtumiri de la Raymond Queneau din 9 iulie 1968, cu en-tête-ul de la Gallimard.

Pentru a celebra publicarea Cosmologiei „Jocului secund”, Profesorul Rosetti m-a lqxsat sqx privesc qsi sqx rqxsfoiesc, la el în casqx, manuscrisul volumului de poeme ale lui Ion Barbu. A fost ca un ritual religios, în care amîndoi ne-am simqtit deodatqx traversaqti de dimensiunea sacrului.

Marian Popa deschide seria criticilor cu un magnific articol apqxrut în „Luceafqxrul” din 11 mai 1968[13], în care el afirmqx: „O gîndire axiomaticqx, aqsa cum era aceea a lui Ion Barbu qsi-a gqxsit în sfîrqsit o gîndire axiomaticqx capabilqx de a-l cuprinde. Aceastqx exegezqx barbianqx, cea mai bunqx din cîte are poetul, este, sqx sperqxm un început, qsi matematicianul Nicolescu Basarab va continua studiul literaturii”. În aceeaqsi zi, eseul meu este semnalat favorabil în Scînteia tineretului[14].

La cîteva zile dupqx aceea, în 17 mai, Nicolae Manolescu nu întîrzie sqx reacqtioneze în Contemporanul: „Meritul, poate, cel mai mare al cqxrqtii este consecvenqta faqtqx de principiul iniqtial, supunerea pqxrqtilor la întreg”[15]. De altfel, Nicolae Manolescu mqx menqtioneazqx qsi în Metamorfozele poeziei[16]. O profundqx analizqx apare în Luceafqxrul, o zi dupqx articolul lui Nicolae Manolescu, sub semnqxtura lui Alexandru Piru, în rubrica sa „Controverse”[17]: „Interesantqx în studiul lui Basarab Nicolescu este delimitarea celor trei mituri ale poeziei lui Ion Barbu (mitul oglinzii, al nunqtii qsi al soarelui) care sînt echivalente cu treptele cunoaqsterii poetice, constînd dintr-o comuniune de spirit cu obiectul reflectat, o comuniune a omului cu misterul existenqtial qsi o comuniune cu absolutul”.

Sîmbqxtqx, 18 mai, asist în Aula Universitqxqtii, la invitaqtia Rectorului Gheorghe Mihoc, la memorabilul discurs al lui Charles de Gaulle. Traducqxtoarea Generalului de Gaulle era Sanda Stolojan. La tinereqte, Ion Barbu s-a îndrqxgostit de ea, comparîndu-i trupul ce cel al femeilor din picturile lui Botticelli (în poemul Sandro, dedicat Sandei Stolojan)[18]. Astfel se explicqx de ce ea a fost printre primele persoane pe care le-am întîlnit la Paris, la sfîrqsitul anului 1968, la îndemnul lui Alexandru Rosetti.

Pe 22 mai, Cezar Tabarcea scrie în „Viaqta studenqteascqx”: „…calitatea cea mai evidentqx a cqxrqtii lui Basarab Nicolescu este o unitate qsi cizelare apropiatqx de perfecqtiunea sferei, faptul neînsemnînd altceva decît cqx pentru prima datqx în critica noastrqx literarqx, la capitolul Ion Barbu, a apqxrut reflexul exact al operei celui care a fost unul dintre cei mai mari poeqti români”.[19]

Pe 13 iunie, am bucuria sqx descopqxr în „Gazeta literarqx” un articol al exigentului qsi atît de cultivatului Leonid Dimov: „Cartea lui Basarab Nicolescu reduce la limitqx distanqta dintre cititor qsi poezia barbianqx, ermetismul acesteia tinzînd cu acest prilej, vertiginos, spre zero”.[20]

De altfel, Leonid Dimov revine asupra eseului meu într-un articol din 7 septembrie din „Luceafqxrul”[21].

În 7 iulie, prahovenii mei nu omit sqx discute qsi ei cartea[22]. În 11 iulie, este rîndul lui Laurenqtiu Ulici sqx se exprime cu fineqte în „Scînteia tineretului”: „În Cosmologia „Jocului secund”, cu sau fqxrqx voia autorului, învinge viziunea clqxditqx pe intuiqtie în faqta celei ieqsite din confruntarea spiritului matematic cu poezia. Este esenqtialul”.[23]

În numqxrul din iulie al revistei „Tomis”, Marin Mincu scrie, cu orgoliul lui atît de caracteristic: „Prin abordqxrile parqtiale întreprinse de Alex. Paleologu, Basarab Nicolescu qsi C. Dumitru, s-au fqxcut deja paqsi considerabili în mersul exegezei barbiene. Ceea ce rqxmîne de acum înainte este cuprinderea sinteticqx, printr-o abordare de ansamblu exhaustivqx. Întîlnirea tuturor drumurilor pentru o imagine unicqx”.[24] Nu cred cqx în numeroasele sale studii barbiene Marin Mincu ar fi ajuns la „o imagine unicqx”.

M-am bucurat cînd am citit, pe 13 iulie, în „Cronica”, articolul lui Constantin Ciopraga: „Cu eseul lui Basarab Nicolescu, exegeza barbianqx cîqstigqx teritorii noi, deosebit de preqtioase. Carte gînditqx profund, scrisqx cu seriozitate, Cosmologia „Jocului secund”, poliedru cu feqte egale, invitqx la meditaqtie”[25]. Citind articolul, tatqxl meu, Anton Nicolescu, prizonier în Uniunea Sovieticqx între 1942 qsi 1948, mi-a mqxrturisit cqx s-a împrietenit cu Constantin Ciopraga în lagqxrul din Oranki. Constantin Ciopraga, prizonier între 1942 qsi 1946, a scris romanul Nisipul, care este inspirat de viaqta din lagqxr[26]. L-am întîlnit pe Domnul Profesor Ciopraga în repetate rînduri dupqx 1993.

În 21 august, are loc invazia Republicii Socialiste Cehoslovace de cqxtre trupele Pactului de la Varqsovia. Atmosfera în qtarqx devine tensionatqx. Euforia alterna cu angoasa. Zvîrcolirile istoriei, de la revoluqtia studenqtilor francezi din mai 1968[27] pînqx la ocuparea Cehoslovaciei în august 1968, erau semnele schimbqxrilor care aveau sqx vinqx.

Cu puqtinqx vreme înainte, în 8 august, am surpriza sqx descopqxr, în „Gazeta literarqx” un atac violent al lui Ovid S. Crohmqxlniceanu împotriva mea. El mqx acuzqx nici mai mult, nici mai puqtin decît de „mistificaqtie”: „Desigur cqx gîndirea poeticqx a lui Ion Barbu a trqxit într-o permanentqx osmozqx cu preocupqxrile geometrului din el. Dar aceasta nu exclude tangenqtele qsi cu o anumitqx misticitate în care se complace, tinzînd cqxtre ultimele atitudini sufleteqsti prin lirica sa […] Ajutîndu-ne sqx înqtelegem cît datoreazqx poezia lui Barbu sugestiilor spaqtiului infinitezimal, lumilor de restrînse perfecqtiuni poliedrale, unificqxrii axiomatice, Basarab Nicolescu ar fi adus o contribuqtie preqtioasqx dacqx nu o altera printr-o abuzivqx qsi sistematicqx mistificaqtie, pornitqx sqx ascundqx ceea ce sare în ochi. Aqsa, nu ne rqxmîne decît sqx spunem ca sqx ne pqxstrqxm în temqx: „O, select/ intelect,/ Nunta n-am sqxrbqxtorit..”[28].De o inteligenqtqx perversqx, Ovid S. Crohmqxlniceanu ar fi vrut sqx dea impresia unui adept al liberalizqxrii, dar rqxmînînd cu totul în linia Partidului. Poziqtie, desigur, imposibilqx. În septembrie, înverqsunat probabil de reacqtiile atît de favorabile la cartea mea, Ovid S. Crohmqxlniceanu face un pas înainte în violenqta sa, în „Viaqta româneascqx” din septembrie, acuzîndu-mqx de a fi un prestidigitator: „Sqx fim serioqsi, ceea ce ne oferqx Basarab Nicolescu e un spectacol de prestidigitaqtie; operatorului i se vqxd cqxrqtile din mînecqx qsi urechile iepurilor din buzunar. El înlocuieqste peste tot revelaqtia religioasqx, iluminarea misticqx pe care o presupune credinqta cu cunoaqsterea «superioarqx», «deplinqx» intelectualqx qsi afectivqx deopotrivqx, «nunta» între raqtiune qsi sensibilitate, rqxstqxlmqxcind astfel sistematic simbolurile poeziei barbiene, în dispreqtul naturii lor specifice”[29].În acelaqsi numqxr din „Viaqta româneascqx” qsi pe acelaqsi ton, M. Niqtescu mqx acuzqx de a dirija exegeza barbianqx „pe o cale care poate duce oriunde”: „Nu înqtelegem, fqxrqx umbrqx de ipocrizie, de ce unii comentatori, qtin sqx demonstreze indiferenqta religioasqx a poetului […] A încerca sqx descoperi universul poetic al lui Ion Barbu pe cale analiticqx, prin construirea de scheme, prin «axiome» sau interpretqxri matematice, înseamnqx a dirija exegeza acestei poezii pe o cale care poate duce oriunde”[30]. Deranjam oare interese atît de mari?

Într-o tonalitate nu foarte diferitqx de cea a lui Ovid S. Crohmqxlniceanu qsi M. Niqtescu, Mihai Ungheanu scrie în „Luceafqxrul” din 17 august: „Ceea ce poate sqx supere, pe drept cuvînt, este cqx misterul va fi sfîqsiat în permanenqtqx. Autorul explicqx nemilos toate simbolurile care îi ies în cale. Participqxm la o operaqtie de divulgare, de desfqxqsurare a unei indiscreqtii mîndrqx de a arunca pe piaqtqx secretele descoperite”[31].

Oarecum mai ponderat, Ov. Ghidirmic preferqx sqx insiste, într-un articol publicat în Ramuri la 15 septembrie, pe aspectele legate de matematicqx: „Meritul fundamental al lucrqxrii lui B. Nicolescu este, în primul rînd, acela de a ne releva, în toate meandrele, reflexele gîndirii matematice asupra celei poetice, la Ion Barbu”[32].

La celqxlalt pol, N. Creqtu scrie în „Iaqsul literar” din aceeaqsi lunqx: „Printre contribuqtiile, mai vechi sau mai noi, aduse la explorarea poeziei atît de singulare a lui Ion Barbu, eseul – recent apqxrut – al lui Basarab Nicolescu îqsi va cîqstiga, credem, o recunoaqstere pe care timpul va întqxri-o”[33]. Iar Mircea Tomuqs scrie în „Steaua”: „Cartea lui Basarab Nicolescu rqxmîne un moment de bazqx în evoluqtia exegezei barbiene, iar calitatea sa fundamentalqx, qtinuta profund intelectualqx. Nu o qtinutqx stilisticqx în primul rînd, aqsa cum s-ar crede, ci una de conqtinut: este o carte de qsi cu probleme, avînd meritul de a incita la gîndire qsi discuqtie, la efort intelectual, qsi un autor pe care în mod sincer am dori sqx-l mai citim”[34].

Aprecierea cea mai clarqx vine de la Solomon Marcus, într-un text scris în august, dar publicat mai tîrziu în Studii qsi cercetqxri literare: „Personalitate complexqx, de fizician teoretician familiarizat cu matematica superioarqx, om de o vastqx culturqx umanistqx qsi cititor de poezie de o mare sensibilitate, toate aceste ipostaze au fuzionat pentru a da naqstere celui mai competent, mai profund qsi mai complet studiu întreprins pînqx astqxzi asupra poeziei lui Ion Barbu”[35].

Cartea mea intrqx, în 1968, în bibliografia manualului de Literaturqx Românqx pentru clasa a XII-a de liceu qsi anul al IV-lea al liceelor de specialitate[36].

Mircea Ciobanu s-a bucurat enorm de nesperatul succes al cqxrqtii mele despre Ion Barbu. La fiecare articol apqxrut qsi la fiecare emisiune radiofonicqx dedicatqx cqxrqtii, ne întîlneam sqx savurqxm dulcele farmec al Isarlîkului. Cartea mea a apqxrut în acelaqsi an ca Patimile, minunatul sqxu volum de poeme. Am fost emoqtionat qsi derutat cînd mi-a cerut ca eu sqx fac prezentarea volumului sqxu la Librqxria Eminescu din Bucureqsti[37]. Cu generozitatea lui bine-cunoscutqx, Mircea a vrut sqx mqx aducqx acasqx dupqx 1989, prin cqxrqtile mele. Astfel, mi-a editat în 1992, la Editura Eminescu, cartea mea despre Jakob Böhme qsi am avut surpriza sqx descopqxr, pe coperta a patra, un minunat text al lui Mircea în care face un comentariu important la cartea mea despre Ion Barbu: „Crezusem, o vreme, cqx numai datoritqx îndeletnicirii sale pozitive Basarab Nicolescu s-a apropiat de poezia lui Ion Barbu. Uitam, pesemne, cqx fqxrqx componenta sa misticqx Barbu rqxmîne de neînqteles qsi cqx doar prin mijlocirea cifrei, fqxrqx adicqx înzestrarea privirii prin desimile întunericului, e cu neputinqtqx sqx qti se rqxspundqx la dorinqta de a-l cunoaqste. Dacqx eseul despre Ion Barbu, apqxrut la finele deceniului qsapte, poate sqx concureze qsi acum orice exegezqx, e tocmai pentru cqx foarte tînqxrul Basarab Nicolescu, strqxlucitor fizician, era – cu sau fqxrqx qstiinqta lui – înzestrat cu acea privire fqxrqx nume a umbletului printre tenebre. Python a dat lui Apollo nu numai supranumele, ci qsi, odatqx cu el, însuqsirea profeticqx. Acum, dupqx mai bine de douqxzeci de ani, Basarab Nicolescu se întoarce în qtara sa cu o carte despre Jakob Böhme. Despre unul din puqtinii oameni ai credinqtei care au îndrqxznit sqx arunce o privire în adîncimile dumnezeirii, unde este tot atîta beznqx cît qsi în interiorul oricqxrei flqxcqxri – qsi s-o facqx de înqteles pentru priceperea noastrqx cea de toate zilele”[38].

La începutul scurtei perioade de destindere din qtarqx, mi s-a propus o micqx, dar nepreqtuitqx bursqx a Guvernului Francez. Am acceptat qsi Profesorul Rosetti a fost extrem de bucuros. Bucuria noastrqx a scqxzut treptat cînd am vqxzut cqx nu vine nici un fel de aprobare a bursei de la organele „competente”. Dupqx aproape doi ani de aqsteptare, Alexandru Rosetti s-a decis sqx intervinqx personal pentru a debloca situaqtia. Puqtinqx vreme dupqx aceea, la sfîrqsitul anului de graqtie 1968, cînd mai multe vîrfuri intelectuale au decis sqx aleagqx calea exilului, am pqxqsit pe pqxmîntul Franqtei. Profesorul Rosetti, prin intervenqtia sa energicqx, s-a purtat garant al reîntoarcerii mele în qtarqx.

Am intrat în Uniunea Scriitorilor, cqxlduroase scrisori de recomandare fiind scrise în aprilie 1968 de Alexandru Rosetti, Eugen Barbu, Gheorghe Achiqtei qsi Niculae Stoian[39]. De altfel, Eugen Barbu a scris dupqx plecarea mea în Franqta: „Astqxzi am pe masqx primul volum al lui Marian Popa, intitulat Homo fictus. Cred cqx alqxturi de cartea lui Basarab Nicolescu despre Ion Barbu qsi Fragmente despre cuvinte a lui Toma Pavel avem una dintre cele mai interesante apariqtii în materie de literaturqx in jurul literaturii”[40]. Legitimaqtia nr. 888 de membru al Uniunii Scriitorilor mi-a fost înmînatqx doar în 1996 de cqxtre Laurenqtiu Ulici. Am participat la Adunarea Generalqx a Scriitorilor din 14-16 noiembrie 1968, unde au participat în jur de 600 de scriitori qsi l-am auzit pe Miron Radu Paraschivescu cerînd – divinqx surprizqx! – desfiinqtarea cenzurii. „Dezgheqtul” în România a avut aspecte paradoxale, pe care am avut qsansa sqx le trqxiesc[41].

În 24 noiembrie, am reuqsit, în sfîrqsit, sqx plec în Franqta. Decisesem cu mult înainte plecarea definitivqx, ca sqx îmi salvez sufletul. Nu voiam sqx mint. Simqteam înlqxuntrul meu cqx perioada de liberalizare a regimului nu poate dura. Eram decis sqx rqxmîn în Franqta, chiar dacqx dormeam sub podurile Parisului. Deci am rqxmas qsi n-am dormit sub podurile Parisului.

 

* Din volumul colectiv Ion Barbu – În timp qsi dincolo de timp, în curs de apariqtie la Editura Curtea Veche.

 

 



 

[1] Basarab Nicolescu, Ion Barbu – Cosmologia „Jocului secund”, Editura pentru Literaturqx, Bucureqsti, 1968, redactorul cqxrqtii fiind Mircea Ciobanu; a doua ediqtie: Universul Enciclopedic, Bucureqsti, 2004, prefaqtqx de Eugen Simion, postfaqtqx de Pompiliu Crqxciunescu.

[2] Boris Cazacu era fiul bonei unchiului meu Foti Fotiadis, bogat armator grec. Remarcînd inteligenqta copilului, Foti Fotiadis l-a ajutat financiar pentru a ajunge la studii liceale si universitare. Alexandru Rosetti a fost naqs de cununie la cqxsqxtoria lui Boris Cazacu din 22 decembrie 1949.

[3] Basarab Nicolescu, „Ion Barbu – Contribuqtia spiritului geometric la structurarea universului afectiv barbian, „Luceafqxrul”, Bucureqsti, nr. 48, 1966; „Rolul termenilor qstiinqtifici în poezia lui Ion Barbu”, „Luceafqxrul”, Bucureqsti, nr. 3, 1967; Distincqtii necesare între «joc» qsi «joc secund», „Luceafqxrul”, Bucureqsti, nr. 31, 1967.

[4] Ion Barbu, Joc secund, ediqtie îngrijitqx qsi cuvînt-înainte de Al. Rosetti qsi Liviu Cqxlin, Editura pentru Literaturqx, Bucureqsti, 1966.

[5] Idem, p. XXII.

[6] Ion Barbu, Joc secund, versuri, cu portretul desenat qsi gravat în lemn de Marcel Iancu, Editura „Cultura Naqtionalqx”, Bucureqsti, 1930. Cartea a fost tipqxritqx în douqx formate. Un format mare, în 70 de exemplare, sub copertqx specialqx, trasqx pe hîrtie velinqx vqxrgatqx, dintre care 26 de exemplare semnate de autor qsi nepuse în comerqt, numerotate de la A la Z, qsi 44 de exemplare subscrise, numerotate de la 1 la 44. Exemplarul W se aflqx în arhiva mea. Aceste exemplare cuprind un portret al autorului, desenat qsi gravat în lemn de Marcel Iancu. Toate exemplarele poartqx semnqxtura artistului. De asemenea, s-au publicat 1100 de exemplare în format mic. Din aceste exemplare, s-au tras pe hîrtie semivelinqx vqxrgatqx 50 de exemplare nepuse în comerqt, numerotate de la I la L. Toate exemplarele cuprind portretul autorului, desenat qsi gravat în lemn de Marcel Iancu.

[7] Dedicaqtia lui Alexandru Rosetti este urmqxtoarea: „Cu emoqtie aduc aici tributul meu de admiraqtie poetului qsi prietenului neuitat, Ion Barbu, iun. 67”.

[8] Basarab Nicolescu, Martorul: Mircea Ciobanu (1940-l996), „Viaqta Româneascqx”, Bucureqsti, nr. 10, octombrie 2009.

[9] Ovid S. Crohmqxlniceanu, Lucian Blaga, Editura pentru Literaturqx, Bucureqsti, 1963.

[10] Tudor Vianu, Ion Barbu, Editura Cultura Naqtionalqx, Bucureqsti, 1935.

[11] Basarab Nicolescu, Un boier al spiritului, in Al. Rosetti în evocqxri, Editura Minerva, Bucureqsti, 1995, ediqtie îngrijitqx de Andriana Fianu, p. 167-l71.

[12] Mircea Eliade, scrisoare cqxtre Alexandru Rosetti, Chicago, 15 iulie 1968, publicatqx în „România liberqx”, 15 decembrie 1990; republicatqx în Mircea Handoca, Mircea Eliade – Europa, Asia, America… Corespondenqtqx R-Z, Humanitas, Bucureqsti, 2004, p. 100.

[13] Marian Popa, Ion Barbu – Cosmologia Jocului secund, „Luceafqxrul”, Bucureqsti, nr. 19, 1968.

[14] N. Udroiu, Smulgîndu-ne din cercul puterilor latente, „Scînteia tineretului”, Bucureqsti, nr. 5900, 1968.

[15] Nicolae Manolescu, Ion Barbu – Cosmologia Jocului secund, „Contemporanul”, Bucureqsti, nr. 20, 1968.

[16] Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei, Editura pentru Literaturqx, Bucureqsti, 1968, p. 102.

[17]Alexandru Piru, O exegezqx a poeziei lui I. Barbu, „Luceafqxrul”, Bucureqsti, nr. 20, 1968. Articolul este acompaniat de o fotografie a mea. Studiul a fost republicat în Al. Piru, Varia – Studii qsi observaqtii critice, Editura Eminescu, Bucureqsti, p. 329-332.

[18] Sanda Stolojan, Magia unei prezenqte, „România literarqx”, nr. 51-52, 27 decembrie 1995 – 9 ianuarie 1996.

[19] Cezar Tabarcea, Prin matematicqx la poezie, „Viaqta studenqteascqx”, Bucureqsti, nr. 21, 1968.

[20] Leonid Dimov, Ermetism qsi ignoranqtqx, „Gazeta literarqx”, Bucureqsti, nr. 24, 1968.

[21] Leonid Dimov, Selim, „Luceafqxrul”, Bucureqsti, nr. 36, 1968.

[22] Cristian Bqxlan, Ion Barbu – Cosmologia Jocului secund, „Flamura Prahovei”, nr. 5096, 1968.

[23] Laurenqtiu Ulici, Ion Barbu – Cosmologia Jocului secund, „Scînteia tineretului”, Bucureqsti, nr. 5952, 1968.

[24] Marin Mincu, Poezia lui Ion Barbu qsi exegeza recentqx, „Tomis”, Constanqta, nr. 7, 1968.

[25] Const. Ciopraga, Exegezqx barbianqx, „Cronica”, Iaqsi, nr. 28, 1968.

[26] Constantin Ciopraga, Nisipul, roman, Cartea Româneascqx, 1989.

[27] La sosirea mea la Paris, am vqxzut o cqxrqxmidqx cu care studenqtii construiau barajele contra poliqtiqstilor qsi pe care era scris un vers din René Daumal „revélation, révolution“. René Daumal (1908-l944) a fost un mare poet francez, fundator al revistei Le Grand Jeu (Marele Joc). Romanul sqxu iniqtiatic Muntele analog a fost tradus în limba românqx de Marius Ene (Editura Niculescu, Bucureqsti, 2009).

[28] Ovid S. Crohmqxlniceanu, Basarab Nicolescu: Ion Barbu – Cosmologia Jocului secund, „Gazeta literarqx”, nr. 32, 1968.

[29] Ovid S. Crohmqxlniceanu, O boalqx veche în forme noi, „Viaqta româneascqx”, Iaqsi, nr. 9, 1968.

 

[30] M. Niqtescu, Ambiqtiile criticii «cosmologice», „Viaqta româneascqx”, Iaqsi, nr. 9, 1968.

[31] Mihai Ungheanu, „Ion Barbu – Cosmologia „Jocului secund” de Basarab Nicolescu”, „Luceafqxrul”, Bucureqsti, nr. 39, 1968.

[32] Ov. Ghidirmic, „Repere la înqtelegerea lui Ion Barbu – Basarab Nicolescu: Cosmologia «Jocului secund»”, Ramuri, Craiova, nr. 9, 1968.

[33] N. Creqtu, Ion Barbu – Cosmologia Jocului secund, „Iaqsul literar”, Iaqsi, nr. 9, 1968.

[34] Mircea Tomuqs, Basarab Nicolescu: Ion Barbu – Cosmologia Jocului secund, „Steaua”, Cluj, nr. 224, septembrie 1968.

[35] Solomon Marcus, Explicaqtie qsi sugestie, ambiguitate qsi deschidere – Pe marginea cqxrqtii Ion Barbu – Cosmologia „Jocului secund” de Basarab Nicolescu”, Studii qsi cercetqxri lingvistice, an XIX, nr. 6, 1968.

[36] George Ivaqscu (coordonator), Literatura Românqx – Manual experimental – Clasa a XII-a liceu qsi anul al IV-lea licee de specialitate, Editura didacticqx qsi pedagogicqx, Bucureqsti, 1968, p. 62. Autorii diferitelor capitole: Const. Ciopraga, Ion Dumitrescu, George Ivaqscu, Dumitru Micu, Ion Rotaru qsi Eugen Simion. Referinqta la cartea mea a dispqxrut în ediqtiile anilor urmqxtori. Ediqtia din 1968 a fost datqx la topit, toate exemplarele fiind retrase din biblioteci. Toqti profesorii de liceu au fost obligaqti sqx restituie exemplarele lor. Propriul meu exemplar, pe care îl aveam la Bucureqsti, a dispqxrut. Îi sînt recunoscqxtor Doamnei Mirela Mureqsan care a reuqsit sqx îmi gqxseascqx un exemplar la o profesoarqx din Arad, care nu s-a supus în 1968 ordinului dat.

[37] Basarab Nicolescu, Tentaqtia qsi imposibilitatea dogmei, „Cronica”, Iaqsi, nr. 43, 1968. Text republicat în Convorbiri literare, Iaqsi, nr. 11, 2010.

[38] Mircea Ciobanu, text pe coperta a patra a cqxrqtii Basarab Nicolescu, QStiinqta, sensul qsi evoluqtia – Eseu asupra lui Jakob Böhme, Editura Eminescu, Bucureqsti, 1992, traducere din limba francezqx de Aurelia Batali, prefaqtqx de Antoine Faivre.

[39] Aceste scrisori de recomandare se aflqx în arhivele mele. Toate arhivele mele sînt donate Arhivelor Naqtionale ale Judeqtului Prahova. Corespondenqta mea cu Mircea Eliade, Alexandru Rosetti, Mircea Ciobanu, Leonid Mqxmqxligqx (L.M. Arcade), Horia Stamatu, Victor Roman, Ioan Petru Culianu, Eugène Ionesco, Vintilqx Horia qsi Pamfil QSeicaru a fost deja depusqx.

[40] Eugen Barbu, Homo fictus, „Viaqta studenqteascqx”, Bucureqsti, 14 decembrie 1968.

[41] Cqxtqxlina Mariana Creqtu, Cultura în perioada lui N. Ceauqsescu 1965-l974. Instituqtii culturale Uniunea Scriitorilor din R.S.R., tezqx de doctorat la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureqsti, 2013.

Revista indexata EBSCO