Jan 31, 2014

Posted by in Consemnari

Valeriu D. COTEA – Nicolae A. Boți

tn_Cotea ValeriuCu o carieră universitară de excepţie, prof. univ. dr. ing Nicolae A. Boţi este, incontestabil, o figură proeminentă printre inginerii constructori ieşeni şi nu numai. Aici, unde şi-a propus, probabil, încă de la început să ajungă, este o recunoscută autoritate în profesie, o prezenţă luminoasă, tonică, plină de vigoare, un confrate pentru colegi, un autentic prieten al meu, chiar dacă e mai tînăr decît mine cu destui ani.

Venit pe lume la 1 decembrie 1931 în oraşul Brăila, Nicolae Boţi se mîndreşte cu miticul său oraş dunărean, evocînd frumoasele sale bulevarde dispuse în evantai, ce pornesc din Dunăre şi ajung tot în Dunăre. Socotindu-se şi dunărean, rămînînd profund ataşat locurilor, nu e greu de înţeles de ce în fiecare vară resimte nevoia, după propria-i mărturisire, să revadă albastrele valuri ale bătrînului fluviu, să-şi poarte paşii pe malurile lui. Îi place, de asemenea, să amintească, cu nedisimulată mîndrie, de marii oameni ai Brăilei, care s-au ilustrat cu strălucire în diverse domenii, în ţară şi peste fruntarii, în literatură, în muzică şi alte arte, în ştiinţă etc.

Provine dintr-o familie modestă, cu rădăcini adînci în pămîntul ţării. Tatăl, Atanasie I. Boţi era recunoscut în urbe ca un meşter zidar de primă mînă. Mama, Alexandrina Boţi (înainte de căsătorie Zisu), o gospodină desăvîrşită. Împreună s-au străduit ca cele trei vlăstare ale familiei: Costel, Nicolae şi Elisabeta (Ivăşcan, după căsătorie) să depăşească condiţia părinţilor, să fie „oameni de carte“, „oameni cu carte“. Le repeta zilnic că ei nu ştiu în ce măsură vor izbuti să le lase avere şi ca atare trebuie să se pregătească cît mai bine, pentru a-şi asigura singuri viaţa şi a-şi croi drumul printr-însa. La nivelul cunoştinţelor lor le mai sugerau să urmeze politehnica, fiindcă vedeau în ea apoteoza împlinirii pentru orice om „cu scaun la cap“.

Nicolae Boţi, căruia îi sînt destinate aceste rînduri, a urmat şcoala primară, clasele I-IV, în oraşul natal în perioada 1939-1943, avînd ca dascăl pe Domnul Martin, un învăţător de tip haretian, de aleasă ţinută intelectuală şi morală, care a lăsat o adîncă amprentă în memoria discipolilor.

Şcoala de „mai departe“, clasele I-VIII, le-a urmat tot în Brăila la (re)cunoscutul liceu „Nicolae Bălcescu“, pe care l-a absolvit în 1951. Ca şi alţi colegi ai săi precum ca şi mulţi absolvenţi ai acestui renumit liceu, Nicolae Boţi aduce constant un cald omagiu unor reputaţi profesori ca: Dianescu (limba română), Carp (limba latină), Robescu (istorie), Panaitescu (matematică) ş.a., al căror nume sînt înscrise cu majuscule în memoria lui afectivă. O caldă aducere aminte păstrează Nicolae Boţi majorităţii colegilor săi de clasă de la „N. Bălcescu“. Dintre ei, aminteşte pe Marian Bălteanu, Ioan Oprişenescu, Miltiade Alamano, Nicolae Baltă, Constantin Ene, Pavel Gheorghiu, Nicolae Boboc ş.a., care au ajuns valoroşi universitari, cercetători de mare elită, cadre militare cu grade superioare.

Un alt moment, întregitor al biografiei lui Nicolae Boţi îl reprezintă Iaşul. Dacă anii copilăriei, unde şcoala primară şi cei de liceu constituie secvenţe ce aparţin Brăilei, anii studiilor universitare precum şi cei consacraţi exercitării profesiei s-au derulat la Iaşi. Drept urmare, se poate spune, în mod firesc, că Nicolae Boţi este brăilean prin naştere şi ieşean prin adopţie.

Dînd curs aspiraţiei sale, care concorda cu dorinţa părinţilor, Nicolae Boţi se înscrie şi urmează, în perioada 1951-1956, cursurile Facultăţii de Construcţii de la Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi“ din Iaşi. Evocaţi cu delectare şi nostalgie, anii studenţiei
i-au prilejuit lui Nicolae Boţi nu numai posibilitatea acumulărilor de cunoştinţe necesare viitorului specialist, ci şi asimilarea unor formule de viaţă, a unor imperative necesare devenirii ca om; a înţeles că şi în domeniul construcţiilor, ca în orice meserie, nu-i de ajuns să excelezi ca specialist ci este la fel de important să fii OM, că omenia susţine specialistul; iar în lipsa acesteia se poate degrada talentul cel mai puternic.

Anii studenţiei i-au oferit de asemenea posibilitatea întîlnirii cu cîţiva mari profesori, unii din ei devenindu-i adevărate modele. Printre aceştia, de o reală exemplaritate, personalităţi care i-au jalonat drumul formării profesionale şi nu numai, sprijinindu-i reuşitele, Nicolae Boţi îşi aminteşte constant, cu recunoştinţă de Aurel Cernătescu şi Gheorghe Dima, ale căror cursuri de geotehnică şi fundaţii le asculta cu viu interes; de Dimitrie Atanasiu care, intuind fără greş talentele, a ştiut să-şi aleagă bine urmaşii şi, abil, să-şi păstreze independenţa; de Virgil Focşa care, dotat cu un plus de luciditate, reuşea sa fie printre cei mai utili din facultate; de Tudor Silion, invidiat oarecum de colegi, deşi el nu invidia pe nimeni; de Chimon Capatu, un „boier“ care orice ar fi făcut nu-şi pierdea ştaiful.

Cînd vine vorba despre înaintaşii cei mai importanţi ai Iaşului, profesorul Nicolae Boţi se opreşte asupra lui Haralamb Vasiliu şi Cristofor Simionescu. Are argumentele sale.

Familial, Nicolae Boţi s-a realizat; aşa cum şi-a dorit. Soţia sa, Maria Mioara Boţi (înainte de căsătorie Lunganu) medic O.R.L., o apreciată profesionistă şi de mare distincţie comportamentală, s-a dovedit o minunată parteneră de viaţă. Stimez la distinsa Doamnă preţuirea pe care o acordă familiei şi îndeosebi grija de a întreţine soţului ideea de a fi factorul decisiv. Unicul lor fecior, Ioan (Ionuţ) Nicolae Boţi, s-a străduit şi a izbutit să se realizeze la înălţimea dorinţei părinţilor, este şef de lucrări dr. ing. la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti. Cel din a treia generaţie, Vlad (Vlăduţ), în vîrstă de doi ani, nu s-a decis încă pe cine să iubească mai mult. Dacă bunica ocroteşte cu o rară duioşie şi blîndeţe pe toţi, cei trei bărbaţi ai casei (soţ, fiu, nepot) şi pe nora Oana (inginer constructor), nepotul Vlăduţ, prin distanţarea mînuţelor sale, arată cît de mult îi iubeşte pe fiecare.

După absolvire, în 1956, Nicolae Boţi este angajat la Primăria Municipiului Iaşi unde lucrează pînă la 1 martie 1967. Aici desfăşoară o bogată activitate de proiectare, de efectuare a unor lucrări de construcţii, rutiere (străzi) şi edilitare, asigurînd asistenţă tehnică celor şase întreprinderi coordonate de primărie. Este bine cunoscut, de asemenea, aportul său substanţial la amenajarea lacului Ciric, la realizarea pasajului superior Socola-Bucium, consolidarea versantului Păcurari-Copou ş.a.

Transferat, în interes de serviciu, în 1967, la Direcţia de Sistematizare, Arhitectură şi Proiectare a Construcţiilor (DSAPC) Iaşi ca inginer proiectant principal la Atelierul de geotehnică, i se încredinţează conducerea lucrărilor experimentale pe terasa Şorogari în vederea stabilirii soluţiilor optime de fundare a pămînturilor macroporice sensibile la umezire. În paralel şi cam în aceeaşi perioadă, martie 1967-octombrie 1968, a elaborat peste 80 de studii geotehnice la obiectivele de investiţii din judeţele Iaşi, Bacău, Vaslui, Neamţ ş.a.

Începînd din anul 1963, ing. Nicolae Boţi funcţionează în cumul, timp de şapte ani, ca asistent universitar suplinitor, la Facultatea de Construcţii, Catedra de Geotehnică şi Fundaţii, din cadrul Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi“ Iaşi. În 1969 este titularizat pe post, pentru ca în 1973 să fie avansat, pe bază de concurs, şef de lucrări. În această perioadă îşi completează pregătirea profesională prin doctoratură, avînd ca îndrumător ştiinţific pe renumitul profesor universitar Aurel Cernătescu. După trecerea acestuia în nefiinţă finalizează, sub îndrumarea profesorului Tudor Silion, teza de doctorat intitulată „Contribuţii la studiul pămînturilor contractile ale straturilor de fundare din zona oraşului Iaşi“, pe care o susţine public în 1975.

În anul 1980, este promovat prin concurs în funcţia de conferenţiar universitar. În anul 1991, la 35 de ani de la terminarea facultăţii şi încadrarea în producţie, după 28 de ani de activitate didactică, din care 10 ani în funcţia de conferenţiar, Nicolae Boţi este promovat, prin concurs, profesor universitar titular, post pe care îl onorează timp de 11 ani, adică pînă la pensionare, în anul 2002.

Prin Hotărîrea Senatului Universităţii Tehnice din acelaşi an (2002) a fost numit profesor universitar consultant, iar ulterior profesor universitar asociat.

Din anul 1995 a fost nominalizat conducător de doctorat în ramura de Ştiinţă Tehnică, specializarea Căi de Comunicaţii, Poduri şi Tunele.

Consemnez cu gratitudine, cu deplină recunoaştere şi recunoştinţa ce i se cuvin, sprijinul acordat, în 1965-1969, proiectării şi construirii Staţiei Pilot de Oenologie, un obiectiv didactico-ştiinţific cu care Universitatea Agronomică Iaşi se mîndreşte. Subliniez de asemenea, ataşamentul, efortul şi mai ales capacitatea de care a dat dovadă la executarea lucrărilor de consolidare, reamenajare şi repunere în funcţiune a celor două mari pivniţe „Vasile Adamachi“ şi „Mihail Kogălniceanu“ unite în final, la sugestia şi sub directa sa supraveghere, printr-un tunel construit în 1970-1974. Cu ocazia acestor lucrări mi-am dat seama de deplina sa deschidere, de faptul că nu ezită să-şi ofere expertizele. Îi ceri părerea, ţi-o dă pe loc. Eşti ezitant şi-ţi poate sprijini proiectul, are răbdarea să te consilieze. Respectă opiniile celuilalt, chiar dacă nu coincid cu ale sale; are chiar o anumită consideraţie pentru cei cu păreri contrare alor lui, dacă acestea se susţin. Într-un cuvînt, este înzestrat cu ştiinţa şi tactul de a lucra şi colabora cu oamenii, cunoaşte onoarea cuvîntului dat, de unde punctualitatea, solicitudinea, eleganţa comportamentului său.

În activitatea didactică, desfăşurată de-a lungul anilor, Nicolae Boţi a acordat constant importanţa cuvenită pregătirii sale profesionale, printr-o racordare permanentă la înnoirile survenite în profesie. Numai învăţînd tu mereu poţi învăţa pe alţii, e deviza sa de căpătîi. De aici convingerea că seminariile, lucrările practice şi cursurile trebuie să fie exigent pregătite şi efectuate, întrucît acestea constituie de fapt cele trei pîrghii principale cu ajutorul cărora cadrele didactice îşi pot îndeplini dubla lor menire, informativă şi formativă.

În substanţialul său Curriculum vitae, un loc important îl ocupă „cărţi şi cursuri universitare“, unsprezece volume la număr, însumînd 2364 pagini, editate pe plan central sau litografiate pe plan local; apreciate superlativ, acestea sînt preferate de studenţi, masteranzi şi doctoranzi ca şi de cadrele de specialitate dornice a fi la curent cu probleme legate de geotehnică, fundaţii, căi de comunicaţii şi tuneluri. Eforturi pe măsură, încununate de succes, a depus Nicolae Boţi şi pe linia elaborării unor îndrumătoare de specialitate, de certă utilitate pentru studenţi cît şi pentru activitatea de cercetare-proiectare. De remarcat sînt şi statornicele sale preocupări în vederea asigurării unui nivel corespunzător de pregătire a proiectelor de diplomă.

Fiind (re)cunoscut ca un prestigios cadru didactic, Nicolae Boţi este solicitat să participe în diferite comisii de doctorat şi/sau pentru ocuparea unor posturi didactice ş.a.

Pe lîngă o importantă muncă didactică universitară, desfăşurată de-a lungul a peste cincizeci de ani, profesorul Nicolae Boţi s-a implicat şi într-o susţinută activitate de cercetare. Din producţia sa ştiinţifică, ce însumează peste o sută de titluri, 50% sînt publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, iar cealaltă jumătate în volumele sesiunilor ştiinţifice la nivel naţional. Deşi nu sînt un cunoscător al domeniului îmi permit totuşi, preluînd multe din aprecierile colegilor săi de breaslă, să constat solida lui pregătire care îl înscrie printre cei mai rezistenţi ingineri constructori contemporani din Iaşi, fiind în prezent unul dintre specialiştii de prim ordin din România în domeniul geotehnicii, fundaţiilor şi tunelurilor. Subliniez în primul rînd respectul precum şi importanţa pe care profesorul Nicolae Boţi le acordă informaţiilor bibliografice, rigurozitatea cu care sînt prelevate datele din teren, modalităţile de interpretare a rezultatelor, grija şi atenţia pe care le dă în formularea unor constatări şi concluzii ce rezultă din cercetările întreprinse.

Informaţii noi, interpretări cu totul personale, însoţite de concluzii şi recomandări utile, ne întîmpină în grupul de lucrări privind unele soluţii optime de fundare pe loessuri şi terenuri loessoide în Podişul Central Moldovenesc.

Observaţii convingătoare şi judicioase găsim şi în studiile privind folosirea pernelor de balast la fundarea unor construcţii inginereşti pe pămînturi puternic compresibile.

Mai mult decît utile sînt şi cercetările întreprinse cu privire la particularităţile constructive ale pămînturilor contractile.

Autentic şi personal este profesorul Nicolae Boţi şi în activitatea de proiectare. Este pasionat să iniţieze proiecte, să fie nu numai promotorul, „omul cu ideea“ ci şi realizatorul lor. Nu e locul şi nu am căderea să comentez calitatea proiectelor sale; aş reliefa totuşi că tot ceea ce a realizat în această direcţie vădeşte un bogat conţinut ştiinţific.

Merită reliefat că profesorului Nicolae Boţi i s-a încredinţat verificarea proiectelor tunelurilor de importanţă naţională: Homorod în lungime de 5130 m şi Ormeniş de 6913 m, situate pe linia de cale ferată Braşov-Sigişoara-Simeria.

Recunoscut ca un bun pedagog, ingenios cercetător şi în egală măsură iscusit organizator, prof. univ. dr. ing. Nicolae Boţi a fost ales membru şi membru de onoare la mai multe societăţi ştiinţifice din ţară şi străinătate, ca de exemplu: Asociaţia Română de Tuneluri (ART) unde a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte (1993-2003) şi preşedinte (2003-2006); Membru de onoare a Societăţii Române de Geotehnică şi Fundaţii (SRGF); International Tunneling Association (ITA); International for Soil Mechanics and Geotechnical Engineering, ISSMGE (1991) ş.a. Laudabilă este şi alegerea sa ca membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR), precum şi includerea numelui în diferite dicţionare bibliografice dintre care se menţionează Dicţionarul specialiştilor români, un Who’s Who în ştiinţa şi tehnica românească (1996).

În prezent, cînd a păşit în primul an al celui de-al nouălea deceniu de viaţă, doresc să prezint colegului şi prietenului meu prof. univ. dr. ing. Nicolae Boţi cordiale felicitări pentru prodigioasa şi fecunda activitate a Domniei Sale, dorindu-i ca această nouă etapă să fie cît mai lungă, cît mai fructuoasă, cu sănătate deplină, spre binele său, al familiei şi Facultăţii de Construcţii din Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, unde îşi desfăşoară activitatea.

 

Iaşi, 01.12.2012                      acad Valeriu D. Cotea

Revista indexata EBSCO