Jun 28, 2013

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Lună bogată, darnică în evenimente, de la celebrarea lui Eminescu la cea a contemporanilor nostri scriitori, văleat 2012, prezenti în păr la Casa Monteoru pentru patalamaua de cel mai vînos auctore pre anul defunct! Iar vor fi laude, nemultumiri, gîlceve la vedere au prin colturi, dar si bucuria sinceră – cîtă mai este – pentru un confrate care a binemeritat de la talent si nu a călcat strîmb în fata decidentilor! Noi nu prea avem treabă cu premiile, ocupati fiind mai tot timpul să cercetăm, cu patimă ori fără, teancurile de reviste care ne bucură ochiul si neuronul si să o mărturisim în scris. Începem asadar cu revista Societătii Scriitorilor Târgovisteni, Litere pre numele său, din care vă sugerăm să începeti lectura cu un fragment din viitoarea carte a lui Barbu Cioculescu, Radiografii politice, fragment dedicat lui Vladimir Streinu în agora. Nu substantiala contributie critică este analizată ci, implicarea politică a celui care a optat pentru apartenenta la un partid politic în 1928, devenind cel mai tînăr deputat din Cameră. „Articolele publicate de Vladimir Streinu în „Gazeta” anilor ’36 – ’37 umplu în chip substantial un mare gol, prin contributia unui spirit elevat în posesia unui savant-jucător în toate registrele, între maxima finete si extrema concretete, aplecat asupra cititorului, dar numai spre a-l înălta.” – scrie autorul. Mihai Cimpoi ne propune o întoarcere la Întemeierile teoretice cu un prim popas la poetii Văcăresti, unde găsim semnele unei ars poetica după un aprig chestionar aplicat Muzei de Ienăchită. Iată si un sfat imposibil de conceput în variantă contemporană, prin care frumoasele sunt sfătuite să arunce miraza păguboasă si mincinoasă: „Ochii în ea cînd ti-i arunci/Dă tot să-ntunecă atunci/Si dă te si arată/ Iar nu adevărată”. Numeroase studii si traduceri, pagini de proză interesantă, semnate de Vladimir Besleagă, Serban Tomsa, Constantin D. Popescu, Corin Bianu, Victor Davidoiu vă asteaptă. De la Pancevo, din Serbia, a ajuns si un număr din revista Lumina, pe care ne grăbim să-l deschidem, provocati de subtitlul colocviului initiat de revistă: „Colocviul Lumina – împotriva uitării”. Aflăm că evenimentul a avut loc în Sala cu portrete din Pancevo si a reunit personalităti ale lumii ecleziastice si diplomatice, de la P.S. Lucian, episcop al Cararansebesului, P.S. Daniil, administrator al Episcopiei „Dacia Felix”din Vârset, Raul Trutescu, atasat cultural al Ambasadei României la Belgrad, Ionel Lazăr, membru în Consiliul Minoritătilor Nationale din Republica Serbia. La care s-au alăturat participanti din toată zona Banatului sîrbesc, salutînd in corpore înfiintarea Centrului ICR la Belgrad. În miezul dezbaterilor s-a aflat interventia cercetătorului Gheorghe Novac despre „jubileul de 230 de ani de scriere românească în zona Vârsetului.” De altfel, majoritatea textelor sunt dedicate în varii ipostaze, evenimentului. Noi trecem si la paginile de literatură, de unde spicuim cîteva nume si cîteva fragmente, cum ar fi cel al P.S. Daniil: „Avalansă de lumini de Înviere;/Avalansă de nori;/Avalansă de rouă;/Avalansă de flori de primăvară;/Avalansă de cruci purtătoare;/Avalansă de cununi de spini;/Avalansă de glasuri de clopote;/Avalansă de prescuri de Liturghie;/Avalansă de cuvinte în limba română;/Avalansă de litere în scris românesc;/Avalansă de stele în noapte de Pasti.” (Avalansă pe Dealul Vârsetului). La Galati, din colaborarea a două reviste literare: Axis libri si Antares a rezultat o nouă revistă trimestrială de teorie, istorie si critică literară, singulară în peisaj, revistă care promite să crească frumos, cu garantia oferită în acest număr de cîtiva colaboratori de prestigiu: Viorel Coman, Radu Voinescu, Adrian Dinu Rachieru, Theodor Codreanu, Vasile Spiridon, Daniel Cristea-Enache, Alex Stefănescu, Ionel Necula, Marius Chelaru et alii. Dar ce-i mînă pe ei în luptă? Adică pe Zanfir Ilie si Corneliu Antoniu: „Numeric, institutional,valoric, reprezentantii contemporani ai scrisului românesc din această zonă au toate conditiile de a se impune cu mult mai mult si mai convingător decât au făcut-o deja, iar dacă acestui cadru ar trebui să i se adauge ceva, poate că prioritatea absolută ar fi, în conditiile acestei veritabile emulatii literare, aducerea în scenă a „judecătorului”, a profesionistului în decantarea valorii de non-valoare si a excelentului de surplus, adică, Măria sa, Criticul Literar…Si ce altceva ar putea să-l atragă mai mult pe critic si să-l determine să-si înmultească osârdia mai bine decât o revistă de specialitate, adică tocmai această publicatie de teorie, critică si istorie literară, pe care Filiala Sud – Est a Uniuniii Scriitorilor din România si Biblioteca „V.A.Urechia” Galati au gândit că este momentul în care s-o lanseze, aici, la Dunărea de Jos.” Revista are adresă, are e-mail, asa că, domnilor critici de pretutindeni, sperăm ca paginile albe să se coloreze cît mai repede si mai cu folos! De la Galati la Pascani, pentru o scurtă lectură din ambitiosul si dinamicul Spirit Critic directorat si scris în bună parte de neobositul si lucidul Leonard Gavriliu. Revista nu păcătuieste prin exces de cromatică, hîrtie de lux, format xxl ori alte asemene, dar este o revistă vie, cu puncte de vedere absolut pertinente, incomodă de multe ori si fără dependentă tutelară. Asa că, destinsi, ne cufundăm în articolul de fond despre Caragiale – „amputat, mutilat, forfecat, semnat de Vladimir Udrescu. Comentariul cu pricina este declansat nu de o madlenă proustiană ci, de un articol al lui Candid Stoica în care sunt puse sub lupă spectacolele regizate de Alexandru Dabija si Horatiu Mălăele după Două loturi si O scrisoare pierdută. Dacă primul spectacol trece examenul, cel asumat de Horatiu Mălăele este desfiintat complet: „Mai întîi, conform unui obicei personal, din care si-a făcut un „stil”, piesa nu se mai numeste asa cum a vrut autorul (O scrisoare pierdută), ci doar Scrisoarea. Semnele vitejiei regizorale trebuie să se arate – nu-i asa? – de la bun început. Cât or fi ei de clasici, se pare că marii scriitori nu prea se pricepeau să dea titluri propriilor capodopere. Asa că nitică reparatie, o tîră de cîrpăceală la piesele celebre e necesară în postmodernismul prizat anapoda. Si ce decurge din acest gest memorabil? Un fleac: „Spectatorii nu văd la Teatrul National piesa originală, ci variatiuni pe o temă dată din Oscrisoare pierdută! Mălăele, ca regizor de modă nouă, care nu se împiedică de normele consacrate, a spulberat berbeceste, pur si simplu, textul de bază. Astfel, „actul III este extirpat complet.” Încheiem aici citatul acesta execesiv, lăsîndu-vă pe domniile voastre să- l continuati, în intimitatea dialogului personal cu Caragiale! Întrucît ne-am oprit mai mult la această secventă nu vom mai adăuga decît invitatia de a citi acest interesant si provocator număr. Iar noi coborîm spre capitală pentru Contemporanul. Un număr deschis cu un antrenant serial al lui Nicolae Breban: Oportunistii culturali. Cu referintă la tocmai încheiatul tîrg de carte din capitala Frantei. Tîrg important, prilej de pohfală si etalare a valorilor noastre literare proaspete – prospetele. Bine ar fi fost, scrie autorul, „Dar… nu ne-am bucurat cu totii, scriitori si creatori ai limbii si literaturii române; au fost unii care au profitat de această unică ocazie pentru a aduce aici, în capitala Frantei si în una din capitalele culturii universale, certurile si ranchiunele mărunt provinciale de acasă, penibilele lupte pentru putere si „arginti”, transferând aici, în Apusul cultural mândru si creator de modele si valori, ecourile joase si rareori mizerabile ale luptelor si hărtuirilor noastre politice.” Aferim, valahi dumneavoastră! Si nu stim unde să vă conducem mai întîi cu lectura! Spre comentariul lui Adrian Dinu Rachieru privindu-l pe G.Călinescu sau cinismul estetic, spre aprecierile generoase al Magdei Ursache la poezia lui Ion Lazu? Oricum ne oprim, adăugînd sincera noastră reverentă în fata staturii culturale senioriale a lui Eugen Simion la ceas aniversar! Si vă invităm si pe domniile voastre să treceti cu mintea si sufletul prin grupajul dedicat domniei sale: articolul semnat de Bogdan Cretu si interviul acordat de maestru Danielei Lungu. Sub egida Centrului Cultural Român de la Dublin apare de ceva timp revista Onyx. O revistă care ar părea cît se poate de autohtonă privind sumarul si lista de colaboratori dacă nu ar exista avertismentul cu pricina de pe pagina de gardă. Una dintre temele predilecte ale revistelor din alte zone locuite de români si nu numai este cea a alteritătii, a comunicării cu celălalt, a „relatiilor interumane”. Cam asa sună mesajul lui Atila Racz din editorialul Celălalt. Înaintăm curiosi prin paginile revistei, descoperindu-i , rînd pe rînd, pe Lucian Gruia, prolific si foarte vizibil, de data aceasta cu o secventă narativă biografică, pe Mariana Zavati Gardner cu un fragment de proză, ori Mariana Pândaru cu un grupaj de poeme. Dacă nu ne mai întîlnim cu fostul prim edil al Iasului, Constantin Simirad în ipostază de prozator în paginile ziarelor iesene, iată-l prezent în paginile revistei de peste Atlantic! Nume mai noi, precum Camelia Constantin, Adrian Botez, Horia Crios, Violeta Deminescu stau comod lîngă Daniel Corbu, Gheorghe Neagu, Theodor Codreanu, Petru Solonaru. Revenim în Bucurestiul nostru editorial pentru o lectură din România literară. Nicolae Manolescu se regăseste într-o ipostază francofonă, descoperindu-se într-o antologie de eseuri dedicate literaturii franceze, prilej nimerit pentru a arunca o scurtă ochire în biografia sa frîncă. Si, ca să rămînem pe aceeasi paralelă si acelasi meridian, Dinu Flămând ne avertizează că a apărut o excelentă traducere franceză a versurilor lui Tudor Arghezi, cu argumentele de rigoare ale unui vorbitor si traducător recunoscut al graiului lui Rimbaud. Invitatul paginii de poezie este Traian Stef. Iar noi ne grăbim să vă oferim o mostră: „Sărac sînt/Si duhul meu este sărac/Dacă nu s-a îndepărtat/Dacă mai este în pielea mea/Dar nu-mi place ideea de a fi/Sărac cu duhul/Nici cuvîntul acesta duh/Nu- mi place/Si mai ales că se dă/Că ti-l dai/Despre spirit nu se spun atîtea/Lucruri rele” (Fericirea de a fi sărac cu duhul) Aurel Pantea se descătusează pe două pagini de proză: „Sînt un resentimentar – scrie el -. Ca toti fratii mei, resentimentarii, trăiesc euforii produse de gîndul vendettei. Imaginez mult. Imaginatia e fericirea mea.” Continuati domniile voastre, timp în care noi ne oprim la articolul lui Al. Cistelecan, Renasterea unei specii pe cale de disparitie, cu care începe o serie de evocări ale debuturilor în poezie, văleat 2012, cum deducem din titlu. În fine, ne oprim la ultima revistă literară a rubricii, Semn, editată de prietenii nostri din Bălti. Despre calitatea revistei nu mai este cazul să insist – respectată, admirată, pretuită, asa că mă voi opri la materialele care fac o lucidă radiografie a Basarabiei contemporane, cum ar fi cele semnate de Nicolae Leahu, Ghenadie Nicu ori Mircea Ciobanu. Primul pune indexul pe o zonă sensibilă, cea a învătămîntului; „Reformarea reformei”, notează domnia sa: „Învătămîntul, în biata Republică Moldovă, nu este sublim, precum la Caragiale, si nici nu lipseste cu desăvîrsire ca în tara pinguinilor, dar, oricît (nu) l-ai întoarce pe-o fată si pe alta (pentru a deruta fiscul mioritic în sacra lui dorintă statalistă de a scoate sapte piei de pe-un teuton si nici una de pe „Gazprom”), este extrem de dificil să-i probezi existenta.” Ghenadie Nicu se „multumeste” să facă o retrospectivă a eternelor dispute între vechea si noua conducere a U.S. din Republica Moldova iar Mircea Ciobanu se încăpătînează să pună la punct, metodic si argumentat, chestia cu Impostura literară. Si iar ajungem la motorul cel tecucean al lui Mihai Urscahi! Din poemul fluviu al lui Emilian Galaicu – Păun vă oferim, cu ochii la spatiul rămas, o fărîmă: „(…) o sirenă-n călduri, din februarie pînă-n aprilie, Sena – /cine-o vede asa unduindu-se, (îi) creste/din Adam, Amsterdam!-, nu atît rea de muscă,/cît iesindu-si din matcă ori de cîte ori/bateux – mouches trag la mort.”. (Apa. 3D)

Revista indexata EBSCO