Jan 31, 2014

Posted by in ARTE

Bogdan ULMU – Călin Ciobotari – regizoul, acest…

BOGDAN_ULMUO edi?ie frumoasă, scoasă de o editură (Opera Magna) cu care ?i eu am vechi rela?ii. Volumul adună interviuri pe care teatrologul le-a realizat, în ultimii ani, ?i vorbe?te, implicit, despre cîteva din montările teatrelor ie?ene ale perioadei 2010-2013.

C.C. mizează pe un titlu incitant, deschis: chiar el propune posibile continuări ale defini?iei; măgulitoare, ori nu; serioase sau ironice: „…UN ILUZIONIST, UN MAGICIAN, UN FARSEOR, un lup singuratic, un charismatic, un nebun, un echilibrist” etc. Dar o parte din defini?ii nu s-ar potrivi ?i actorilor? Mă tem că da. Dar asta-i o temă pentru altă carte…

Cum zice autorul, în fond, regizorul = omul deschis spre dialog; omul care are ce spune ?i ?tie să spună. Dar ?i Călin ?tie să-ntrebe ?i să scoată chiar gînduri …de nespus ale intervieva?ilor…

Interviul este un gen dificil ?i subapreciat; din păcate. Autorul ?tie să selecteze ?i să provoace; voi da cîteva citate din carte, exemple de confesiuni interesante, ori doar teme de meditat ?i reflectat, emise de regizori diferi?i ca vîrstă, orientare estetică, valoare, experien?ă (unii au trei, al?ii o sută cincizeci de spectacole). În paranteză fie spus, bănuiesc că intervievatorul va avea de tras multe pentru că i-a ales tocmai pe ace?ti directori de scenă ?i nu pe al?ii; dar e obi?nuit cu ripostele oamenilor din teatre.

A?adar, cîteva citate importante propuse de Regizorul, acest...: „trăim încă într-un sistem comunist, în care actorii sunt plăti?i în func?ie de vechime”; „nu m-am angajat niciodată într-un teatru, asumîndu-mi riscul libertă?ii; am vrut să pot să spun NU! cînd ceva nu-mi convine”; „în teatru, compromisurile se răzbună” (Felix Alexa); „un artist trebuie să aibă parte de nelini?ti”; „Trebuie mereu să dublezi pe mă joc, cu joc”; „cu critica am o rela?ie foarte bună, în sensul că toată via?a am fost criticat”(Ion Ciubotaru); „oricît de conservator ar fi un public, poate fi cucerit dacă spectacolul este bun: publicul conservator nu trebuie privit ca un public prost, ci ca unul care crede în anumite valori”; „unor actori le pot acorda credit total, altora le închid gura repede, pentru că nu cred în ei”; „o via?ă u?oară te poate împinge spre blazare, plictis ?i superficialitate; „nu cred că po?i aplica un caiet de regie unui organism viu care este teatrul.”;„un timp ideal pentru artă înseamnă moartea ei ” (Claudiu Goga); „a lucra cu actori-feti? la noi este confundat cu ideea de ga?că”; „simplitatea e o pasăre rară în lumea artei” (Octavian Jighirgiu); „Există spectacole briante care-?i dau aripi, cum sunt cele ale lui Purcărete – asta fiindcă Purcărete e un geniu relaxat (minunată sintagmă & defini?ie! – n.m.); „problemele omului din trecut = acelea?i ca ?i azi; tehnologia ne diferen?iază”; „actorii sunt publicul meu” (Vlad Massaci); „în general, nu revin decît în teatrele unde simt că sunt iubit”; „actorul nu poate avea altă viziune decît cea cuprinsă în scenariul meu”; „eu cred că tragedia elină este destul de actuală, nu-i nevoie s-o actualizezi” (ca ?i pe Caragiale – n.m.); „a? vrea ca actorii să aibă mai multă cultură: astfel ar în?elege mai bine ce li se cere, s-ar în?elege pe ei în?i?i”(M. Măniu?iu) ?.a.m.d.

Cartea lui Călin Ciobotari poate fi un model pentru tinerii autori de interviuri ?i chiar un jalon în gîndirea teatrală na?ională contemporană.

Revista indexata EBSCO