Jun 28, 2013

Posted by in MOZAIC

Florica BUD – Rãsunet de baladã

„Deschid acuma lada gingasei mele zestre/ Privesc în gol, că-n ladă nimica nu mai este;/ Rămas-am doar cu frunza păstrată în ierbar; în juru-mi clocoteste/ un codru de stejar” sînt cuvintele pe care le dedică poeta Maria Bonea Temerarilor. Mesajul său este transmis prin poemul Stejarii nu mor.

Maria Bonea s-a născut în localitatea Terebesti, judetul Satu Mare, într-o familie de tărani. Copilăria petrecută la Gerăusa (Satu Mare) îi va marca începuturile literare, îndrăgostită de colinele Codrului din apropiere, ele vor reveni deseori în creatia sa. Versurile de mai tîrziu vor marca tristetea legată de pierderea universului idilic al copilăriei sale. Maria Bonea a fost timp de patruzeci si cinci de ani profesoară de limba si literatura română. In toti acesti ani a predat cu dăruire această materie copiilor din Tara Oasului. Drept multumire pentru devotamentul său doamna profesoară Maria Bonea a fost aleasă în functii de conducere în unitătile scolare în care a profesat.

Predînd atîtia ani o materie ce ilustrează tot ceea ce au dat mai bun scriitorii nostri reprezentativi, o materie care se adresează sensibilitătii copiilor si, născîndu-se cu harul creativitătii literare, este firesc ca poezia -si facă un loc important în viata sa: „Sînt navă si plutesc,/ Plutesc de-o vesnicie/ Si drumul mi-l croiesc/ Dar calea se-ngustează/ Si trec printre gherdarpuri”.

Asa se face că odată pornită, în anul 1997, pe drumul anevoios al literaturii, prin volumul Răsunet de baladă, a continuat cu si mai mult sîrg. Urmează, în anul 2006, volumul Ecouri peste arc de timpUniversul copilului minune, în anul 2007, Copilăria – sunet sublim, în 2008, Inspir ca un copil parfumul din grădină, în anul 2012. Ultimile patru volume sînt editii bilingve, româno-engleze, cu CD. Cărtile de poezie au fost lansate cu succes la Centrul Multicultural „Poesis” din Satu Mare si la Muzeul Tării Oasului din Negresti-Oas, fiind primite cu căldură si aprecieri de către public si de colegii scriitori prezenti. Unele poeme au fost prezentate la concursurile judetene de recitări din Satu Mare, iar volumul Copilăria – sunet sublim a fost premiat în cadrul anului editorial Satu Mare, 2008, organizat de Directia Pentru Cultură si Patrimoniu, Biblioteca Judeteană Satu Mare, sub coordonarea Consiliului Judetean Satu Mare, în ianuarie 2009.

Ca urmare a activitătii socio-culturale si a publicării celor sapte volume a fost distinsă cu Diplome de excelentă ale Consiliului Local Negresti-Oas cu prilejul Zilelor Orasului în 2009 si 2011. La editia Zilelor Orasului din anul 2012 a primit Titlul de Cetătean de Onoare al orasului Negresti-Oas.

Iată ce sustine poetul Nicoară Mihali în „Cuvîntul înainte”, care constituie prefata volumului Răsunet de baladă: „Doamnă a limbii române, Maria Bonea s-a născut poet, dar influentată de împrejurări a ajuns dascăl. O împletire reusită între două pasiuni care nu fortează niciodată o profesie… Aici este reîntîlnirea cu marea poezie, liberă, neînchistată dezarmantă, cuceritoare, pentru că Maria Bonea scrie o poezie matură, cu sensibilitatea desăvîrsită a unui copil. Versul ascunde în subteranele sale o profundă muzicalitate, avînd rezonantă la istorie, la neam, la potir, divinitate, scoală, omul de lîngă tine, spirit tînăr, dar mai ales la amintiri si vesnicie: „Să fii atent iubitul meu/ La ceasul greu, la ceasul tău !/ «Să fii atent la ce-a rămas/ Din ceasul tău, dintr-al meu ceas»” (Numărătoare inversă). Precum misterul atingerii armurii cavalerului medieval asa ne trezeste si poezia Măriei Bonea cu răsunetul minunat de baladă”, conchide poetul Nicoară Mihali, în încheierea exegezei sale.

Un alt poet al Nordului, tumultosul Stefan Doru Dăncus, îl completează pe Nicoară Mihali: „Mai adaug un lucru: atîta vreme cît se va mai scrie poezie pe planetă, nu sîntem cu totul pierduti”.

„Atunci, asteaptă-mă-n prag, cu tine s-adun/ Colinzile, perle sacre, lumini luminînde,/ în salba Noptii Albe,/ A noptii de Crăciun/ (Noapte albă, noapte de Crăciun). Poemul face parte din volumul Ecouri peste arc de timp, volum ce beneficiază de o prefată semnată de către cunoscutul om de cultură, neobositul scriitor George Vulturescu. Carismaticul poet afirmă :

„Cine nu stie să-si păstreze în suflet lumina copilăriei va orbecăi prin viată. Părinti, bunici, învătători sîntem chemati să întretinem povestea copilăriei; ea dezvoltă capacitatea de a visa, de a interveni în dialog cu semenii nostri, de-a da nume noi lucrurilor si de a vedea culoarea vietii.

Asta face de-o viată învătătoarea-profesoară Maria Bonea, educînd si formînd generatii de elevi, fie cu texte ale marilor scriitori, fie cu texte proprii. Trebuie să porti în suflet candoare, să te fi bucurat de frumusetea culorilor si să fi stiut s-o împărti cu altii, cînd scrii versuri pentru copii. Cine nu va redeveni pentru o clipă copil la aceste versuri strălimpezi de sonuri străvechi, întreabă poetul George Vulturescu, ilustrînd aceasta prin versurile Mariei Bonea: „Chiar în vale lîngă moară,/ Lîngă moară, lîngă sat,/ Am lăsat copilăria si bobocii m-au uitat/ Nu-s bobocii, nu e moara, e doar iarba/ Ce-a crescut e drept prea mare;/ Iată poarta e deschisă,/ Că zăvorul nu-l mai are,/ Tot în juru-mi mi se pare/ Că e numai un mister;/ A rămas aevea-n ochii-mi/ Doar un petec mic de cer” (Evocare).

Mesajul educativ al acestei cărti, îl subliniază exegetul prin citatul ales de către Maria Bonea din creatia lui Mihai Eminescu: „Oamenii sînt probleme ce le pune universul, vietile lor încercări de dezlegare”.

Copilăria este un „univers” pe care sîntem datori să-l protejăm cu totii, îsi continuă el ideea, iar cartea Măriei Bonea asta face: poeziile ei sînt „lectii” despre mirajul copilăriei. „Ce poate fi mai frumos? „se întreabă poetul George Vulturescu în încheierea prefetei pe care o semnează, adăugînd cuvintele lui Gala Galaction despre copii: „Cultul copilului este semnul civilizatiei”.

„Să ocrotim copiii lumii, că-s permanenta noastră,/ Ei sînt lumina ce pătrunde pe-a vietii fereastră” (Să ocrotim copiii lumii). Acest poem este dedicat Copiilor din lumea-ntreagă, el făcînd parte din volumul Universul copilului-minune, în a cărui prefată George Vulturescu remarcă: „La Maria Bonea există cîteva motive (vizibile si în precedentele volume) care, desi generale, primesc particularităti proprii sau accente ale unui mesaj redirectionat, revigorat: „Să mai sădim c-asa vrea tata,/ Ciresii să-i sădim,/ Să rîdă-n mai cirese coapte/ Si pentru cei ce vin”.

Consider aceste versuri, care mi-au atras atentia, din poemul Voi reveni acasă, un
testament pe care ar trebui să ni-l facem fiecare, alături de poeta Maria Bonea, atunci cînd
bătrînul clopot al bisericii copilăriei noastre ne cheamă la vecernie, pe noi, toti risipiti în
colturile acestei trecătoare lumi.

Revista indexata EBSCO