Sep 26, 2013

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Cînd nu se năpusteşte peste noi vipia ori duşul divin, se abate damful celest al mustului şi tot aia e, prilej de cleveteală şi cîrcotit sub hlamida sfintei lene, doar doar  s-ar micşora teancul de reviste şi truda cea de toate numerele. Pas de te înţelege cu colegii noştri, fără pic de milă, care ne umplu lunar masa cu ultimele producte editoriale. Ne-am alintat şi noi cît să nu părem de tot serioşi şi punctum. Deschidem un număr proaspăt din Ateneu pentru a lua pulsul ultimelor zvîcniri văratice înainte de rodnica toamnă bacoviană, care ne va reuni, probabil, la un regal liric în oraşul lui Bacovia. Pînă atunci semnalăm cronica lui Adrian Jicu la cartea de versuri a lui Claudiu Komartin, Cobalt, şi concluzia sa, după o amplă argumentare: „Sintetizînd, Cobalt marchează ieşirea din vârsta revoltei ostentative şi intrarea în alta, a revoltei interiorizate, căci ce altceva vrea să însemne opţiunea pentru cobalt, metal folosit în compoziţia unor oţeluri dure, speciale. Acesta este şi paradoxul volumului de faţă: îmblânzirea discursului aduce radicalizarea trăirii.” Acum, că am mîntuit şi cu semnificaţia titlului mendeleevian De la Plumb la Cobalt să facem cuvenita reverenţă în faţa memoriei unuia dintre cei mai prestigioşi eminescologi, Mihai Drăgan, de la cărui retragere în lumea umbrelor s-au împlinit douăzeci de ani. Mulţumim pentru Eminesciana, cea mai importantă colecţie dedicată Poetului, pentru cele 52 de volume care o compun, la care se adaugă noua serie a Editurii Junimea. Aruncăm o privire şi pe paginile de poezie, unde îi întîlnim pe Radu Vancu şi Ana Maria Claudia Hărăndiţă. Iată că umorul a reuşit să adune la Centrul Naţional al Cărţii din Franţa în cadrul mai de multişor consumatului Salon al Cărţii, la o masă rotundă, pe cei care au convorbit despre „salvatorul „esprit moqueur” cum zice Laura Huiban, autoarea articolului. Printre cei care au discutat cu gravitate despre „băşcălie” – cum s-ar traduce cu mare aproximaţie spiritul din titulatură, au fost Matei Vişniec, Petru Cimpoieşu, Radu Aldulescu. Să continuăm cu Apostrof. Şi cu editorialul Martei Petreu Urîte vremuri. Sigur că fiecare are o motivaţie personală pentru sancţiunea epitetică de mai sus. Cea a Martei Petreu pleacă de la reproşul public al lui Mircea Cărtărescu faţă de faptul că: „Am fost eliminat din viaţa publică de la noi cu o brutalitate securistică, şi nu mi-a luat nimeni apărarea. Cei din lumea culturală m-au tratat la fel. Am înţeles, în fine, că nu însemn nimic pentru nimeni în România de azi.” Marta Petreu încearcă o atitudine de echilibru şi realism: „Nu este chiar aşa, a existat o listă de proteste la criticile sau reproşurile care i-au fost  absurd aduse şi au existat articole explicite de apărare a lui. Dar ca să nu îl contrazic pe Mircea Cărtărescu şi să arăt că a fost inexact scriu aceste rînduri: presupun că „uitucenia” lui se datorează jignirii mari şi nevindecate care i-a fost adusă.” Şi continuă autoarea: „Întreaga viaţă publică din România este brutală şi trivială. La zona de interferenţă între cultural şi politic, execuţiile publice sînt la fel de spectaculoase şi sîngeroase ca un război între clanuri mafiote.” Dură comparaţia, adăugam noi şi ne punem întrebarea naivă, care a fost reacţia lui Mircea Cărtărescu – neîndoielnic un important scriitor – cînd confraţi merituoşi au fost scoşi ori marginalizaţi în noile istorii literare în care dînsul avea un loc pe tron. Dar asta nu se pune, cum spuneam în jocurile copilăriei… Revista ne propune spre lectură cărţile  Oanei Boc: Scara, Vasile Dan: Critica de serviciu, Ion Simuţ: Vămile posterităţii: Secvenţe de istorie literară – ca să ne oprim doar la cîteva dintre ele. De la Ploieşti primim revista Atitudini care ne îndeamnă să ne întoarcem la clasici, bunăoară la B.P.Hasdeu şi la aniversarea celor 125 de ani de la naşterea sa. În mod natural, articolul semnat G.T. este urmat de informaţii despre Colocviul „Cele două Iulii” care a avut loc la începutul lui iulie la Castelul de la Câmpina. Un alt aniversat, Mircea Iorgulescu, are parte de o amplă prezentare din partea lui Ion Groşescu şi de o laudatio pe măsura staturii spirituale a prestigiosului critic şi istoric literar. O cronică a revistelor literare, informaţii despre Festivalul internaţional de poezie „Argothica”, o revoltă civică împotriva demolării ori substituirii unei statui emblematice, poeme de Gelu Nicolae Ionescu, Emilia Petrescu ori Andreea Maricenschi vă invită în spaţiul liric în care rămînem şi noi citînd din versurile unui alt aniversat, redactorul coordonator şi poetul Gelu Nicolae Ionescu: „Acest tablou de vară se mişcă/Legat de-o corabie…de aer/De-un zmeu/De-un vals/Al adierilor/Din toate după-amiezile cu iele/Şi eu am, azi,/Toate brizele mărilor/Priponite de-un zîmbet.” Să ne încălzim ochiul şi la Vatra lui Virgil Podoabă, mai întîi cu versurile unui poet pendulînd biografic între Iaşi şi Tîrgu Mureş, Ion Dumbravă : „parcă nici n-am fost/parcă nici nu sînt/lume fără rost/dor fără descînt//parcă nici nu eşti/parcă aş fi altul/vale-i parcă drumul/ce urcă înaltul//parcă nu-i ce-ai crede/parc-ar fi ce nu-i/tot ce azi se vede/tot ce taci şi spui//parcă azi e mîine/vineri parcă-i joi/parcă-şi întorc toate/mersul înapoi.” (parcă) Un grupaj sensibil de poeme şi articole îi este dedicat celui care a ales faţa nevăzută a poeziei, Alexandru Muşina. Semnează Ion Mureşan, Romulus Bucur, Gellu Dorian, Traian Ştef, Viorel Mureşan, Constantin M. Popa, Emilian Galaicu – Păun, Al. Cistelecan, Florin Iaru, Angela Marcovici, Liviu Ioan Stoiciu, Ovidiu Moceanu, Daniel Vighi, Caius Dobrescu, Vasile Spiridon, Dan – Silviu Boerescu. Proza nu cedează şi echilibrează revista prin fragmentul lui Gheorghe Scwartz: Cum a crescut şi s-a dezvoltat atât de remarcabil Peter – Pierre, „Dandy de Paris”. Sorin Preda dialoghează cu Geta Dimisianu de data aceasta despre Marin Preda. Interviul este – suntem avertizaţi – un fragment dintr-un „volum de confesiuni, memorii şi diverse recuperări textuale despre biografia şi lumea specială din care provenea Marin Preda”. Dacă sunteţi zgîndăriţi de demonul teoriilor politice, nu ezitaţi să lecturaţi amplul studiu al lui Virgil Nemoianu despre Doctrina şi practica democrat – creştină: dileme şi flexibilităţi. După care suntem invitaţi la festinul elogiilor aduse lui Basarab Nicolescu în varii unghiuri de prezentare şi interpretare a operei domniei sale. Trecem graniţa la Vîrşeţ, pentru un nou număr din Lumina lui Nicu Ciobanu, o revistă în care regăsim prieteni din ambele ţări, de la Slavco Almăjan, Vasile Barbu, Nedeljko Terzić, Ioan Baba la Adrian Dinu Rachieru ori Emilian Marcu. Un generos spaţiu este alocat unei importante cărţi despre care s-a scris şi cu siguranţă se va mai scrie pe măsura dimensiunii sale: Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic a academicianului Mihai Cimpoi. Tudor Nedelcea reface traseul premergător elaborării Dicţionarului, marcat de numeroasele studii eminesciene semnate de reputatul critic şi istoric literar. Era pe la văleat 313 cînd, la Milano, Constantin cel Mare a hotărît ca noua religie, creştinismul, să devină oreligio licita, adică religie îngăduită, ne aminteşte Ioan Baba. Iată un prilej care ar fi trebuit să provoace un val de evenimente ecumenice, pentru că în firava noastră existenţă marcăm doar o dată 1700 de ani de la un eveniment de asemenea anvergură în destinul omenirii. Sau vor fi fost iar noi nu avem cunoştinţă de ele…Poetul Nedeljko Terzić este prezent cu un substanţial grupaj

de poeme în traducerea lui Ioan Baba din care vă oferim un fragment: „Astă noapte mi-am cufundat capul în palmele furnicate/de parcă m-am spălat cu apă opacizată/care mi se prelinge printre degete/ca pletele lungi ale femeii/cu care voiam să-mi spăl faţa/şi să mă eliberez din povară./Ca-n apa rece/ m-am cufundat/şi-am ridicat capul din palme/simţind că parcă m-am spălat/palmele s-au împreunat/priveam deasupra lor/şi iarăşi întrevedeam un semn pe cer/şi nu vedeam mîinele mele împreunate/îndreptate în sus,/simţeam o tihnă mare în suflet şi trup.” (Împăratul Constantin cel Mare la Podul Artemidei) Iată că, proaspătă, proaspătă, ne vine de la Slatina oltart, o revistă ambiţioasă şi interesantă. Alte nume, alte cărţi care conturează imaginea vieţii literare din zonă: Felicia Filip, Ciprian Chirvasiu, Ion Dumitru Denciu, Silviu Gorjan, Ioan Florin Tuinea ca să ne oprim doar la cîteva dintre propunerile pentru lectură ale revistei. Diversitate tematică, de la invitaţia de a păşi în El Escorial cu Silviu Gorjan, la readucerea în memorie a controversatei agente române, „privighetoarea lui Hitler”, Veturia Goga, graţie Ceciliei Romaniuc. Memoria locurilor îşi cere şi ea tributul, astfel că suntem invitaţi la Slatina de Laurenţiu Guţică pentru a reface, postum, un eveniment important, inaugurarea de către Regina Maria a monumentului dedicat Ecaterinei Teodoroiu, văleat 1925. Nu lipseşte nici invitaţia de a vizita, măcar prin rîndurile Cristinei Bacicu-Botez, Galeria „Artis” din Slatina, unde s-a săvîrşit  a X-a ediţie a Salonului artiştilor olteni. Iată, în ton cu anotimpul, cîteva versuri semnate de George Vaiman: „Îmi place furtuna de vară/când trece şi lasă- amintiri/femeia cu pulpe subţiri,/îmi place furtuna de vară.//Îmi place să plouă-n torente,/uit unde sunt nordul şi sudul/trupul femeii ca rugul,/îmi place să plouă-n torente.”(Tornade) Parţial, suntem şi noi în acord sentimental cu poetul! Nu am mai deschis Dacia literară de ceva vreme, aşa că ne grăbim să facem reparaţia de rigoare. Începem cu fragmentul sensibil şi evocator al Profirei Sadoveanu despre „raiul” din Dealul Copoului, acolo unde, harnicul gospodar întocmea o fermă în toată puterea cuvîntului, în care fiecare membru al familiei îşi avea rostul: „Îi plăcea mai cu seamă să vadă pe toată lumea activă în jurul lui, să fie interes şi animaţie: unul să treacă cu vermorelul în spate la stropit via, altul să scoată sparanghelul, să-l trieze, să-l facă mănunchi şi să-l lege; al treilea să ridice ouăle din cuibar şi să puie data pe ele, al patrulea să supravegheze culesul cireşelor…” Idilică imagine! Nicolae Scurtu adaugă Noi completări la biografia lui Petre P. Panaitescu, argumentînd că „Biografia istoricului, filologului şi excelentului istoric literar şi comparatist Petre P. Panaitescu(1900 – 1967) nu e cunoscută în profunzime nici la o jumătate de secol de la dispariţia sa fizică.” Ceea ce ne propune Nicolae Scurtu este o privire mai atentă şi cuprinzătoare asupra literaturii epistolare. Sunt publicate în premieră cîteva epistole adresate lui Constantin Moisil, numismat şi director al publicaţiei Revista Arhivelor timp de 15 ani, pînă în 1938 şi lui Nicolae Cartojan, prestigiosul critic şi istoric literar. O reverenţă în faţa memoriei distinsului etnolog şi estetician şi scriitor, Petru Ursache, o amplă filă de dosar a presei studenţeşti ieşene pe care îşi pun semnăturile şi amintirile  Alexandru Călinescu, Luca Piţu, Valeriu Gherghel, Liviu Antonesei, Carmen Creţu, Daniel Condurache, Lucian Vasiliu sunt doar două dintre numeroasele argumente în favoarea calităţii numărului care merită toată atenţia dumneavoastră. Şi, cum următoarea compresă ne va face contemporani cu un nou dom’ prezident al Uniunii Scriitorilor vă urez gînd cumpănit şi inspiraţie în alegere!

Revista indexata EBSCO