Sep 26, 2013

Posted by in ARTE

Bogdan ULMU – Tragicul la O’Neill

E reconfortant să ştii că mai există cineva, azi, care se arată pasionat de opera acestui mare dramaturg american. Lucrarea de faţă (care poartă titlul de mai sus) vine în continuarea şi completarea celei semnate, cu multe decenii în urmă, de Petru Comarnescu şi credem că-i utilă studenţilor, dar şi oamenilor de teatru care-l mai abordează pe O’Neill, din cînd, în cînd, mult mai rar însă decît ne-am aştepta.

Dacă în vremea războiului, publicul venea la Teatrul Naţional, să-l vadă pe Vraca în Din jale s-a întrupat Electra, dacă s-au mai reprezentat, în timp, cu succes, Patima de sub ulmi, Luna dezmoşteniţilor, Anne Christie, Dincolo de zare, Fire de poet, Lungul drum al zilei către noapte, trilogia pieselor scurte dedicate mării, în România ultimului deceniu opera marelui dramaturg este, practic, nejucată. Cartea Mihaelei Dumitriu ar putea constitui, credem, un imbold la redescoperirea scenică a pieselor de care s-a ocupat.

Tema cărţii? Cum se spune în Introducere, ar fi reflectarea suferinţei în viziunea şi comportamentul omului modern; apoi, trecerea prin teatru (şi nu numai) a Electrei, din antichitate, pînă azi. Descifrarea, cu ajutorul marilor dramaturgi, a misterului existenţei.

În capitolul 1 ni se sintetizează importanţa marelui scriitor în dramaturgia universală modernă: a îmbogăţit construcţia dramatică, a conturat conflictul, a dat vitalitate eroilor. Mai este propusă o schiţă biografică şi o analiză a teatrului antic, din care, cum ştim, O’Neill s-a inspirat serios. În fine, într-un „arc peste timp”, de la antici se ajunge la autorul analizat, demonstrîndu-se simplitatea schemei tragediei, preluarea ei cu modificări şi modernizarea vechilor piese.

Capitolul 2: chipul Electrei. Comparaţie între eroii antici şi cei ai lui O’Neill. Ajunşi aici, trebuie să observăm că lucrarea mai este importantă şi fiindcă, în paralel cu analiza pieselor americane, se reamintesc şi situaţii, conflicte, personaje, simboluri, concepte ale tragediei greceşti.

Nu doar femeile sunt biografizate, în carte, ci şi bărbaţii. Pe care-i uneşte mîndria, mai precis vanitatea demolatoare. Simţul datoriei împins pînă la paroxism şi trecerea sentimentului familial/ erotic pe plan secund. Între Atrizi şi Mannoni există asemănări şi deosebiri pe care Mihaela Dumitriu le descoperă cu pasiune şi acribie. Femei care iubesc şi omoară este un nou subcapitol, un nou pretext de-a discuta, în oglindă, tragediile antice şi cele moderne. Clitemnestra şi Christine, spre exemplu.

Capitolul 3: drumul către modernitate. Răzbunarea prin crimă devine nota dominantă a acţiunii, în ambele trilogii. Doar motivul e altul: mîndrie rănită (antici), lipsă de dragoste (O’Neill). Consecinţa firească? Pedepsirea vinovatului. De la criminalii orgolioşi, colerici, se ajunge la cei calculaţi, domestici. Autoarea Identifică un echivalent al corului şi la O’Neill.

Un subiect rar abordat în eseistica dedicată teatrului: CASA. Şi el, urmărit din antichitate, pînă în secolul XX. Portretele din casa Mannonilor au aspect de mască, precum eroii piesei. Iată o sugestie regizorală! „La ei pînă şi casa poartă mască!” – observă autoarea cărţii. Frumos spus!

Se operează, apoi, cu termenii lui Jung persona şi umbra (cu aplicare pe cîteva dintre personaje: Lavinia, Christina, Ezra, Orin) conferindu-se o anumită subtilitate studiului, care nu se rezumă la o pertinentă analiză a textelor dramatice, ci şi la seducătoare glosări psihanalitice. Tot aici trebuie să includem relaţionarea exoterism/ ezoterism, ori cea animus/ anima, aduse-n discuţie cu indiscutabilă originalitate.

Cartea se încheie cu un rezumat al tragediei Din jale se întrupează Electra (util studenţilor mileniului trei, care, făcînd haz de necaz, nu prea văd cînd îşi vor găsi răgaz să citească trilogia) şi cu ineluctabila bibliografie, atent selectată.

Ca practician, mi-ar fi plăcut să găsesc în volum şi referiri la spectacolele româneşti cu piesele dramaturgului american; fiindcă au fost destule, multe din ele – remarcabile.

 

 

Revista indexata EBSCO