Sep 23, 2014

Posted by in Poezii

George POPA

  IMN

                   Lui Eminescu

Rotundul pămîntului meu

Înscris într-o stea se păstrează.

De veacuri în veacuri, mereu

Memoria stelei veghează.

 

Noi sîntem o stirpe de zei:

Zamolxis, Sabazius, Orfeu –

Cereştii noştri dintăi –

Sînt sînge din sîngele meu.

 

Carpaţii ne-nvaţă-nălţarea

Şi cerul Moldovei – seninul.

În lemnul din codri, cîntarea

Spre stele ne poartă destinul.

 

Din sînuri de munte-şi strîng raze,

Şi Dunărea, Nistrul şi Tisa.

Şi-n unde ne îmbrăţişează,

Cum lege eternă prescris-a.

 

Căci totul e-aici armonie:

E aur în adînc de tezaur,

E aur în lan pe cîmpie,

Şi sus în eter arde aur.

 

Iar doina-n viers fără seamăn

Tot sufletul ţării uneşte,

Căci omu-i cu toate-aici geamăn

Şi-n cîntec le-ndumnezeieşte.

 

Şi sfînt ne este şi graiul,

Deschis către tainele toate.

Iar buciumul, tulnicul, naiul

În Domnul le-ntoarce mirate.

 

În alte limbi prietenia

Nu se conjugă atît de sublim,

Şi-n alt grai nici vecinicia

Nu se declină la fel de divin.

 

Şi  geniul din Vrancea, în astre

Îşi poartă nuntirea cu Firea.

Căci gîndul şi simţirile noastre

Din ceruri îşi iau nemurirea.

 

Absolutul nu-l poţi sfărîma,

Nici rotundul pămîntului meu.

Luceafărul pază-i va sta

Din veacuri în veacuri mereu.

 

Revista indexata EBSCO