Jun 28, 2013

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

Marius CHELARU – Vorbind despre Dharma/ Adharma

MARIUS_CHELARU_2„Sînt exact ca mama mea

 

– trup subtire, degete osoase,

cearcăne întunecate sub ochi;

înăuntru, o inimă grea

plină de griji; o minte

asediată de gînduri pe care nu poate

să le ducă cu totul; si la exterior

un zîmbet lin

 

Sînt ca mama mea întocmai,

lacrimile ei curg în ochii mei.”

 

Mamta Sagar, Mama si eu

 

India, „sub-continentul indian”, locul de unde au pornit spre sufletele noastre epopeile pe care oamenii locului le numesc „i tihāsa” (evenimente care au avut loc/ istorice) Mahābhārata,Rāmāyana (în kannada Torave Ramayana ), tara unde s-a născut Kālidāsa (cel care a scris Abhijńānashākuntala, piesa îndeobste cunoscută cu numele de Śakuntalā), unde s-a scris Bhagavat Gītā se află sub semnul răsuflării muzelor. De fiecare dată cînd ajung la o carte, la un autor de pe aceste meleaguri mă gîndesc că ar fi prea putin să avem în fată imaginea poeziei indiene într-o oglindă „delimitată” de două „rame”/ margini – traditia upanisadică, textele vedice, Kalidassa s.a.m.d., pe de o parte, sau/ si poezia lui Tagore, de exemplu.

Au fost si sînt scriitori mari în multe dintre limbile/ dialectele vorbite în India, unele dintre ele puternice, altele stinse azi, altele pe cale de a pieri zi după zi. India (Uniunea Indiană) este o republică federală alcătuită din 28 de state si 7 teritorii autonome, cu mai multe religii (hinduism – 83%, islamism – 11%, crestinism 2,3% 1,9 % sikh, altele, inclusiv budism, jainism, parsi, 2.5%), în care peste 1 miliard de oameni (structură etnică: indo-arieni 72%, dravidieni 25%, mongoloizi si altii 3%), în spatiul căreia se vorbesc mai multe limbi (engleza are un caracter special): hindi – peste 30 %; numărul limbilor înregistrate: 398 (387 vii, 11 moarte). Conform constitutiei limba oficială este hindi, scrierea devanagari, iar una dintre cele douăzeci si două de limbi recunoscute oficial pentru statele din uniune este kannada, vorbită ca limbă maternă de aproximativ treizeci si cinci de milioane de oameni.

Una dintre autoarele de limbă kannada din zona Karnataka (sud-estul Indiei), poet, traducător, dramaturg, eseist, critic, jurnalist cultural este Mamta Sagar. Specializată în literatura comparată si „gender studies” (teza ei de doctorat, sustinută la Universitatea din Hyderabad, are titlul Gender, Patriarchy and Resistance: Contemporary Women’s Poetry in Kannada and Hindi (1980-2000)), literatura kannada si discurs cultural, predă la „Centrul pentru studii kannada”, în campusul Jnana Bharati, Universitatea Bangalore, oras în care si locuieste.

Îi place să călătorească si încearcă să înteleagă cît mai mult despre lumea în care trăim si din aceste drumuri. Mi-a vorbit mult despre cum arată India acum, despre stratificarea socială de azi, din tara sa, despre partea săracă a societătii indiene (conduce/ organizează workshop-uri de teatru si poezie, recitaluri si spectacole pentru femei, copii, oameni din comunitătile marginalizate). Mi-a oferit un volum Ca acesta, în pagină, „cîntecul”în care sînt poeme despre oamenii de la ea de acasă si de pretutindeni, dar si despre meleagurile natale si problemele pe care le are societatea în care trăieste la acest început de mileniu III.

Privind global, am putea spune, desigur, că azi poezia scrisă pe teritoriul Indiei (unii spun si critica de specialitate ), cu particularităti, totusi de la o zonă la alta (nu uităm, de pildă, că avem zone de „confluentă” cu poezia persană, cu puternică amprentă si în zilele noastre, de pildă – u nul dintre marii poeti indieni, de limbă urdu si persană, pe care specialistii l-au comparat cu marile nume ale poeziei universale a fost Mirzā Asadullah Baig Khān, cunoscut sub pseudonimul  Mirzā Ghālib  sau  Ghalib , 1797 -1869 ) este, pe diferite paliere influentată de traditiile/ modul de a scrie occidental, dar nu îsi uită rădăcinile. (Asta desi, sînt voci care subliniază faptul că, din perioada colonială, s-a încercat traducerea, dar si imitarea poeziei engleze – pe care un scriitor indian a numit-o „laptele tigresei” –, dar nu de putine ori fără prea mare succes ). Din cîteva puncte de vedere si ceea ce scrie Mamta Sagar în acest volum este o ilustrare a ce am spus mai sus.

Cele mai multe dintre poeme sînt scrise despre viată pur si simplu, autorul putînd fi din orice loc al lumii, aproape. Sînt despre mama, despre curgerea rîurilor („înlăuntrul rîului sînt/ cerul, norul, si soarele rece./ În bolul din mîna mea este rîul” – Un poem rîu), despre asteptarea persoanei iubite, cu nerăbdarea si nelinistea pe care cu totii le trăim, despre vise („nu dormim în paturile noastre/ ci în visele noastre”- Vise), curgerea timpului, sperante, căutări s.a. Dar să vorbim despre două dintre poemele care surprind India de azi, cu problemele ei de viată, asa cum le vede autoarea: „Pentru Ahmedi” si „Vorbind despre dharma/ adharma”.

„Pentru Ahmedi” a fost scris după ce, într-o seară, auzind tipete în vecinătate, autoarea a privit din balcon si a văzut un bărbat bătîndu-si fără milă sotia în grădina casei lor, sub privirile trecătorilor care nu interveneau, „priveau doar, ca la o dramă”. Autoarea a mers si l-a împins pe bărbat…. Asa a cunoscut-o pe ea. Ahmedi era o femeie de succes, sofisticată, educată, cu studii universitare, lucra pentru un concern guvernamental. Cînd s-a căsătorit, a început un alt tip de viată. Sotul a fortat-o să renunte la slujbă. S-au întors în India, criza i-a lovit puternic, sotul resimtind diferit fată de ea problemele de insecuritate financiară – de acum aveau trei copii. A început să o bată tot mai des, apoi i-a vîndut toate bijuteriile, pe urmă, după un lung sir de probleme si bătăi, ea a divortat dar, din acest motiv, si-a pierdut toate proprietătile. A rămas cu cei trei copii, si si-a refăcut, aproape, stilul de viată. Dar mai ales si-a redobîndit linistea. În tot cazul, zilele nu mai sînt ca atunci cînd astepta să fie bătută, si „Ca în toate zilele, si în acea zi/ în grădină florile înfloresc,/ ei stau si asteaptă/ să se întîmple ceva nou.// Altă amiază – prînz, gustări, ceai. // Da, arată ca ziua dinaintea ei, desi/ azi nu este ieri”.

Două dintre trendurile/ directiile care s-au dezvoltat si în ultima vreme în poezia din India sînt „literatura dalit”, sau, prin extensie, a „oprimatilor”, si cea feministă. Asa cum se relevă în acest volum nu putem spune că autoarea este în siajul primului trend, pare mai mult orientată spre a vorbi despre injustitii, despre cei marginalizati în general, despre problemele sociale/ conflictele inter-etnice, inter-religioase din tara sa, în general, dar si despre conditia femeii. (La un moment dat, într-o lucrare a sa, Mamta Sagar scria: „When I was a little girl Amma always insisted that I do well in my studies. Amidst all kinds of restrictions, she had struggled hard to acquire education and become an independent woman”. And: „I had to face lot of opposition and restrictions within the family especially when I wanted to switch over to modern outfits and from studying sciences to non-conventional arts subjects. Like modern dresses, subjects such as Journalism and Literature were also associated with something that would malign ‘goodness’ in girls.”

„Vorbind despre dharma/ adharma” este inspirat de un grav sir de incidente pornite pe fundal religios, dar si politic/ social, petrecute în Godhra, India, în anul 2002, explicate diferit de fiecare „tabără”, dar care s-au soldat cu victime civile, multe dintre ele femei si copii. Pentru Mamta Sagar aceste evenimente sînt asemănătoare, poate nu ca amplitudine, dar ca si grozăvie, cu ceea ce s-a petrecut la „împărtirea” Indiei, în 1947. Si scrie Mamta Sagar: „copile, atentie –/ cutitele măcelarilor lucesc/ în balta de sînge si carne/ ascutisurile deschid răni/ cam doi toli sub buric/ încă înainte ca tipătul să plece/ virilitatea e dobîndită si dovedită/..// lunara/ vărsare de sînge – toate au/ întelesuri diferite/ în politica dharmei”.

Si locurile pe care le-a văzut sînt reflectate în poeme. Exemplificăm cu „Un poem pentru Durban”. Durban este un oras din Africa de Sud, iar autoarea vorbeste despre o iesire la un club de noapte sofisticat în interior, dar în afara căruia, la locurile stiute, foarte aproape, asteptau pestii cu prostituatele „lor”, traficantii cu „marfa” pentru consumatorii care, stiau sigur după atîta vreme, vor veni. Autoarea se opreste însă mai ales la drumul prin Durban pînă acolo: „Ascultă oceanul!/ Dragoste, afectiune/ inimile noastre, amestecate/ dincolo de culoare si regiune./ O, dragostea mea,/ respir Durban-ul!”

Mamta Sagar este preocupată mai ales de mesajul pe care îl transmite, de imaginile pe care le creează în vers, este adepta – aidoma multor poeti indieni care scriu despre astfel de subiecte – unui limbaj adesea colocvial, direct, dar nu ocoleste metafora, si uneori, foloseste fraze/ elemente ale culturii zonei din care provine. De pildă, „Vorbind despre dharma/ adharma” începe cu un prim vers dintr-o cunoscută mantra dedicată lui Shiva, „hara hara Mahadeva”.

Asadar, o autoare contemporană de limbă kannada care cunoaste ce înseamnă poezia scrisă pe altă continente, si se încadrează, în linii mari, în trendurile din tara sa. Din lectura versurilor sale putem si să „vedem” frame-uri din ce înseamnă societatea din India contemporană.

 

Mamta Sagar, Combo esto, en la página “la canción”…,/ Like this, on the page, “the song”…/ editie trilingvă spaniolă, engleză si kannada, versiunea spaniolă: Nicolás Suescún, Nelson Roque Valdez, versiunea engleză: Chitra Panikkar, O.L. Nagabhushana Swamy, Bangalore, India, 2008, 32 p.

 

 

Versiuni mai noi, în kannada: Shri Rāmāyana Darshanam, de K.V. Puttappa,

Din sanskrită: sindhu: rîu, rîul Indus; alte nume: Bharat (oficial); Hindustan, Hindoostan (arhaic); Indian Union, Republica India (denumire dată de oficialii englezi).

Într-o interesantă încercare de stabilire a originii numelor statelor indiene (după Pranshu B. Saxena), de pildă Bihar ar veni dintr-un cuvînt în sanskrită, vihara: mănăstire. Vechea capitală avea o mare mănăstire budistă. Chandigarh: legat de/ situat lîngă un loc unde un templu al zeitei Chandi (Hindu: zeita Durga) era lîngă un garh (fort). Karnataka, de unde este Mamta Sagar: Kannada din Tara măretiilor/ măreată/ măretilor, semetilor.

După altii este vorba de 30 de limbi si peste 2000 de dialecte.

Limbă dravidiană sudică, tamil-kannada, kannada. Denumiri alternative: kanarese, canarese, banglori, madrassi. Vorbită de cca. 35.000.000 ca limbă maternă, cu tot cei care o vorbesc ca limbă secundară peste 44.000.000, în India: Karnataka, Andhra Pradesh, Tamil Nadu, Maharashtra. Dialecte: bijapur, jeinu kuruba, aine kuruba.

Desi se poate vorbi despre teorie/ critică literară în India si înainte, traditia spune că Anandavardhana (poet, laureat la concursurile de la curtea regelui Kasmirului Avantivaranan) a dezvoltat, în Dhvanyaloka, prima aplicatie explicită/ sistematică. A revolutionat teoria literară sanskrită arătînd că scopul poezei bune este evocarea unei stări sufletesti sau arome (rasa); acest lucru poate fi explicat numai admitînd că există un sistem semantic coerent dincolo de sensuri/ metafore: îl numea puterea de sugestie. (Sures Chandra Banerji, A Companion to Sanskrit Literature, 1971)

În persană ghālib înseamnă „dominant”.

R. Parthasarathy, Indian Poetry Today, în Poetry , Vol. 190, No. 5 (Sep., 2007), pp. 407.

Pe scurt, simplificînd, „dalit” este un termen (în Europa cunoscut mai ales ca „paria” sau Panchamas , a cincea castă/ varna si cei de„de neatins”, Asprushya), folosit pentru a denumi grupuri sociale de oameni de factură mixtă, destul de numeroase în India, considerate inferioare. Acestia vorbesc mai multe limbi, sînt de religii diverse.

 

Pe scurt, termen complex, cu semnificatii spirituale dar si religioase, care în sanskrită înseamnă „scopul vietii” sau care mentine/ sustine mersul universului.

Orice este contrar legilor existentei este adharma, orice actiune care este contrară dharma.

Revista indexata EBSCO