Dec 27, 2013

Posted by in MOZAIC

Ioana COSTA – Drept, de la München la București

costaLucian Săuleanu, Sebastian Răduleţu, Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine, ediţia 2, Bucureşti, Editura C. H. Beck, 2011.

 

Filologilor, îndeosebi celor preocupaţi de Antichitate, le este familiară editura C. H. Beck, care tocmai a împlinit un sfert de mileniu. Începuturile ei datează din 1763 (9 septembrie), cînd Carl Gottlob Beck a cumpărat o editură – avînd mai bine de un veac –, aflată în Nördlingen, căreia i-a anexat curînd o tipografie şi o librărie. Fiul lui, Carl Heinrich Beck, este cel ce a fixat numele sub care editura este în prezent cunoscută, C. H. Beck. A patra generaţie, reprezentată de Oscar Beck, a luat decizia mutării companiei la München-Schwabing, păstrînd tipografia din Nördlingen. Specializată în diverse domenii ştiinţifice, dar şi în publicaţii de profil teologic, în care a excelat vreme îndelungată, editura a dobîndit un prestigiu uriaş în spaţiul Antichităţii, istoriei, artei, literaturii, la care se adaugă dreptul. Extinderea este marcată de preluarea editurilor Franz Vahlen (în 1970), a Nomos Verlagsgesellschaft din Baden-Baden (în 1999) şi Kommunal-und Schul-Verlag din Wiesbaden (în 2004). În prezent, publicaţiile se desfăşoară în două direcţii: drept, taxe şi economie (sub conducerea lui Hans Dieter Beck) şi literatură, non-ficţiune şi ştiinţe (sub conducerea lui Wolfgang Beck). La începutul anilor ’90 au fost fondate casele editoriale Wydawnictwo C. H. Beck Sp. z.o.o., în Varşovia, şi Nakladatelstvi C. H. Beck s.r.o., în Praga. În 1998 a avut loc asocierea cu Editurile ALL, urmată (în 2001) de desprinderea Editurii All Beck din Grupul Editurilor All şi (în 2006) de fixarea Editurii C. H. Beck s.r.l., în Bucureşti.

Editura din Bucureşti are un palmares consistent de carte (la care se adaugă reviste şi publicaţii electronice) cu tematică juridică şi economică, în tiraje bune şi cu o distribuţie echilibrată, în întreaga ţară, cu librării în Bucureşti, Baia Mare şi Timişoara. Seria Lexicon juridic, în care a apărut Dicţionarul de termeni şi expresii juridice latine pe care dorim să îl amintim aici, a înregistrat în 2006 şi un dicţionar de drept, economie şi afaceri în varianta maghiară-română-engleză (autor Mezei Jozsef). Dicţionarul dedicat componentei latine a dreptului (2013) se află acum la a doua ediţie, prima datînd din 2007. Autorii, absolvenţi ai Universităţii din Craiova (în 1997), sînt Lucian Săuleanu şi Sebastian Răduleţu. Volumul este de o utilitate certă, chiar dacă prezintă cîteva particularităţi surprinzătoare. Lipsit de o prefaţă sau măcar un cuvînt introductiv, conţine în schimb o listă alfabetică a intrărilor, pe care le regăsim întocmai, chiar cu măruntele erori de tastare, în corpul propriu-zis al dicţionarului, în aceeaşi ordine alfabetică. O notiţă de autoprezentare (datorată probabil tot celor doi autori), aflată pe coperta a patra, subliniază că „o perspectivă interesantă a lucrării” este referirea la principalele „opere juridice europene, antice şi medievale, scrise în limba latină”. Tema este deopotrivă generoasă şi complexă şi ar merita implicarea temeinică a unor cercetători din domeniul îngemănat aici cu dreptul: filologia clasică.

Revista indexata EBSCO