Oct 31, 2013

Posted by in Consemnari

Valentin TALPALARU – ComPRESA REVISTELOR

Valentin_TalpalaruDe atîta încălzire globală au început să ne degere timpuriu şi în răspăr cu calenadarul degetele pe tastatură. Iar noi cîrcotim, fie iarnă fie vară sau verişoară. Noroc de teancul de reviste care nu se micşorează nicidecum, îndemnînd la lectură spornică. Aşa că, misia e misie, coana Joiţica, coana Joiţica iar noi, scrofuloşi la datorie! Să pornim metodic şi geografic din nordul lui Gellu Dorian şi al revistei Hyperion. Scriam mai deunăzi despre revolta lui Mircea Cărtărescu faţă de cei care nicidecum nu sar într-un glas şi într-o simţire să pună pieptul la defăimarea sa. Nu e chiar aşa, cum am precizat şi citat dintr-o argumentaţie a Martei Petreu din Apostrof. Acum facem apel la editorialul lui Gellu Dorian: Are nevoie Mircea Cărtărescu de apărare? Ne întrebăm şi noi, retoric, precum semnatarul articolului: „Cum se poate considera un scriitor izolat, ignorat, marginalizat, cînd este deţinătorul a numeroase premii, cînd în ultima vreme, peste toate atacurile ce i s-au adus – este adevărat că şi din partea unor colegi de breaslă, care, în fond, îşi lasă invidia să se exprime, nu şi recunoaşterea că se află în faţa unui scriitor de mare talent – a fost nominalizat la Premiul Naţional al Uniunii Scriitorilor din România şi la Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” (…), cel mai important premiu care se acordă din 1991 unui poet român? Cum se poate considera un scriitor ignorat, cînd cărţile lui sînt citite de milioane de români, cînd manualele şcolare îl aduc în faţa elevilor, cînd se dau licenţa, masterate şi doctorate cu teme din opera lui (…)”. Ei, iaca se poate, adăugăm noi şi jurăm pe toţi pixelii că nu mai abordăm sujetul decît, Doamne iartă, la vreo răzmeriţă ca aceea de la cherela dintre cei vechi şi noi din veacul al nouăsprezecelea! Două interviuri, două grupaje de poeme, doi scriitori reprezentativi – că nu era să-l lăsăm singur pe Mircea Cărtărescu – Ioan Es. Pop şi Liviu Antonesei relizate de Adrian Alui Gheorghe şi Petronela Corobleanu, urmate de spovedaniile lui Corin Braga, Dominic Stănescu, Denisa Comănescu, Passionaria Stoicescu în faţa Andrei Rotaru şi Radu Voinescu. Ieşim destul de bulversaţi din dialogurile vii şi inteligente în care, nu-i aşa, fiecare încearcă să-l surprindă cu ceva pe preopinentul cu întrebările şi dăm de ancheta revistei instrumentată de Petruţ Pârvescu, cel care m-a tot aşteptat să răspund şi eu mai anţărţ la una, la care m-am comportat precum asinul! Povestea ilustrată şi comprimată în secvenţe de intervenţii de la cea de-a V-a ediţie a Congresului Naţional de Poezie este încă un reper de care vă invităm a ţine seama la lectura numărului. Să însoţim şi Revista română, directorată de Liviu Papuc pe drumurile ei către românii din afara graniţelor. Editorialul: Vin spionii, vin puhoi atrage atenţia asupra unui fenomen foarte grav, neglijat sau tratat cu suficienţă diplomatică, cel al intoxicării cu tendinţă grosieră al „patrioţilor” care previn localnicii, din zona Odesei în special, cum că delegaţiile venite să-i omagieze pe Eminescu şi Taras Şevcenko sînt din categoria celor din titlu! Un anume domn „moldovean”, ofuscat că poate fi confundat cu ignobilul român, afirmă într-o impecabilă „limbă moldovenească”: „Mi v sostoianii zasciti sebea ot rumanskogo nasestviia”, adică „Noi sîntem în stare să ne apărăm de invazia românească”. Informaţiile sînt publicate în almanahul „Sud – Vest”, anul I, nr. 8, august, 2013. Problema ar merita un comentariu mai amplu dar, mai ales, o reacţie la alt nivel. În siajul editorialului, iată un interviu realizat de Vitalie Zâgrea cu istoricul Stejărel Olaru, secretar de stat în Departamentul politici pentru relaţia cu Românii de Pretutindeni, recent întors dintr-o vizită în comunităţile româneşti din Ucraina. Din textul interviului rezultă o atmosferă paşnică şi plină de nobile elanuri în privinţa proiectelor culturale: „Proiectele noastre sînt diverse, ele ţin în primul rînd de felul în care se pot organiza manifestări culturale în rîndul comunităţii. Ce fel de manifestări organizăm, ce fel de acţiuni culturale susţinem? Apoi ne interesează foarte mult cum evoluează învăţămîntul în limba română, ne interesează de asemenea dacă sînt solicitări în acest sens şi dacă partea ucraineană răspunde la aceste solicitări, solicitări ale comunităţii”. Fără comentarii. Trecem şi în zona literară, cu George Popa aventurat în spaţiul poeziei orfice, cea „care iniţiază în nemurire” cum afirmă domnia sa. De la Pindar la Sappho, de la Baudelaire la Rilke, tema este urmată cu eleganţă şi rigoare clasică. State Dragomir ne invită în oraşul Reni, făcînd o întoarcere în timp de vreo treizeci de ani, inaugurînd un serial plin de naturaleţe şi culoare locală. Reverenţa noastră adăugată sincer la portretul lui Florin Faifer, schiţat cu emoţie de Bogdan Ulmu. Poezie şi imposibil este genericul noului număr din Poezia. Ne întîlnim din nou cu George Popa, care sugerează cîteva coordonate al temei: „Imposibilul este stihia care domină lumea: este imposibil ca nimicul să nu existe, este imposibil ca ceva să nu existe şi este imposibil ca existentul să dureze, să nu se întoarcă în neant,” scrie poetul. Un număr în care poezia, eseul, traducerile, cronicile de întîmpinare ori studiile critice fac casă bună. Pentru cei care se abandonează haiku – ului, dialogul lui Marius Chelaru cu Jane Reichhold, autoare a unui număr impresionant de volume publicate, ziaristă şi fondatoare de edituri, multiplă premiată, va fi, desigur un regal. Noi plonjăm în poezie, bucuroşi să reîntîlnim prieteni mai vechi din care să cităm cu generozitate. Ion Dumbravă: „fericit ca o cireaşă în pîrg. ca marca/ pe-o scrisoare de dragoste./ ca vrejul de fasole urcînd pe arac./ ca pana de la pălărie dansînd/ în dulci adieri.// fericit ca iarba neatinsă de coasă./ cum cercelul în buricul de fată./ fericit ca o turmă de nori/ pe cîmpia vastă a/ răsăritului dacă toate/ acestea sînt cu adevărat fericiri” (fericiri) şi Ion Beldeanu: „Nu pot să identific nici o figură de stil/ pisica prinde vrabia din marginea acoperişului/ chiar îi face plăcere/ să-i înfulece arpile pregătite de zbor/ Cine trece cască ochii şi nimic altceva/ poate-i singura cădere a soarelui/ peste creştetul porumbeilor”. (Descumpănire) Ne bucurăm de revenirea în arena literară a revistei Bucovina literară, într-o formulă nouă cu Carmen Veronica Steiciuc director şi Alexandru Ovidiu Vintilă redactor şef. Primul dar este al lui Matei Vişniec, un poem scris şi „desenat” de autor, pe urma caligramelor interbelice. Liviu Ioan Stoiciu şi Nora Iuga sînt pe aceeaşi pagină: primul ca autor cea de a doua ca subiect al trimiterii la perioada oprimării intelectuale. Uin amplu studiu publică Ioan Holban despre un simbol al poeziei optzeciste, frînt prea devreme, Aurel Dumitraşcu, a cărui memorie este atent şi sensibil actualizată de vechii şi bunii săi prieteni nemţeni şi nu numai. Criticul literar face o trecere aplicată şi avizată prin volumele antume şi postume ale lui Aurel Dumitraşcu, identificînd teme şi motive, afinităţi şi marca de identitate în contextul literar în care s-a impus. Trecem cu ochiul şi peste studiul lui Ionel Bota: Devoţiuni, mituri ale cotidianului… Poezia lui Ion Beldeanu: „Un poet valoros, care publică rar, un veritabil emul la marea şcoală a ideilor «generaţiei pierdute» este Ion Beldeanu. Decadentismul lui Geo Dumitrescu, enunţiativul resorbţiei realului, din poemul lui Constant Tonegaru, sentimentul liberalizării tipologiilor de legitimare a prezentului, din poemul generaţiei lui Nichita Stănescu, se regăsesc în lirica unor desidii ale spiritului demitizant şi volumul Dimineţi fără glorie, reflectă acest complex al discursului tranzitiv”. Sebastian Reichmann, Daniel Corbu, Octavian Doclin, Liviu Popescu sînt alături de Paul Gorban, Matei Hutopila, Julieta Carmen Pendefunda, marca lirică a numărului. Cu Povestea, eterna poveste! Daniel Drăgan deschide revista Spaţii culturale glosînd pe tema… prozei. „Chiar şi atunci cînd se apleacă narcisitic spre ea însăşi să ne spună de unde vine, cum vine, de ce vine şi ce are de gînd să facă trecînd printre noi, proza este poveste. Şi proza mai este personaj, chiar şi atunci cînd autorul se substituie unui grup sau unei galerii de personaje, acaparînd pentru sine curgerea epică”. Această confesiune precede întrebarea unui conclocutor despre cum va fi receptată proza autorului văleat 2060. De ce anume această dată, nu ştim, dar lui Daniel Drăgan i-a produs un vertij doar la ideea despre cum evoluează tehnologia, de un paregzamplu! În siajul aniversării din această primăvară a lui Nichita Stănescu, redacţia a considerat necesar – şi bine a făcut – să reia un interviu mai vechi pe care Radu Cârneci, i l-a luat poetului undeva prin anul 1982. Ion Roşioru ne oferă varianta proprie a cîtorva traduceri din Anna de Noailles din care vă propunem un fragment: „Această carte, tineri, vi-i spornică avere/ Şi am lăsat în miezul ei,/ Aidoma copiilor care muşcă din mere,/ Urma dinţilor mei./ / Pe pagini îmi sînt ambele mîini aşezate/ Şi-aici cu capul înainte/ Am plîns cum în mijlocul aleii-nvâltorate/ O ploaie ce nu se dezminte” (Ofranda). Multă poezie de calitate, cronici literare, proză aşteaptă poftalnic ochiul dumneavoastră! Porto Franco face o reverenţă memoriei lui Grigore Hagiu, sărbătorit zilele trecute la Tîrgu Bujor şi Galaţi de participanţii la o nouă ediţie din longevivele manifestări organizate de Sterian Vicol. Evident, un poem în manuscris, evocarea Stelei Covaci, Grigore Hagiu din varii perspective: critic de artă, congener cu Nichita Stănescu, aducător de suflu nou în poezie etc, dau linia tematică a numărului. La care adăugăm proza lui Apostol Gurău, Sarcofag, sau Titina, femeia cu aburi, semnată de Victor Cilincă. Omagiat la cei 80 de ani, Horia Zilieru este prezent cu cîteva esenţe lirice din care vă împărtăşim şi domniilor voastre: „Aprind castanii nopţii plicandre/ imagini vechi/ idilice/ minore –/ sub paraclisieri de aurore/ cum inspirat le-a zis Aleixandre/ / poetul spaniol la caste ore/ dresându-şi crabii. Mierea florii tandre/ amvonul pur răsfrânge în meandre/ lactee. Aerul în nor e” (Policandrum). Salonul poetic al numărului are şi el un chiriaş, poetul Aurel Ştefanachi. De la Chişinău vin efluvii lirice graţie lui Ion Hadârcă, Lidiei Grosu şi lui Sandu Aristin-Cupcea. Să deschidem şi Feed back, revista de experiment literar, cum se revendică, pentru un sumar bogat şi provocator. Interesant, nu numai pentru specialişti, articolul lui Sergiu Găbureac privitor la bibliotecile publice. Mai exact, o revenire asupra unui mai vechi document conceput de domnia sa care ar fi vizat democratizarea activităţii manageriale din biblioteca publică românească (gîtuită de unii neaveniţi de prin Ministerul Culturii – adaugă domnia sa) dar şi fixarea raporturilor dintre ordonatorul de credite şi biblioteca publică”. Sigur că nu ar strica o autonomie mai apăsată a bibliotecii în anumite domenii şi scoaterea ei de sub pulpana politicului, dar această intenţie s-a clişeizat de mult timp şi rămîne în stadiul etern al declaraţiilor. Noi ne grăbim spre zona literară şi propunerile de lectură ale numărului, care sînt foarte generoase. De la Florin Dan Prodan, George Serediuc, Claudiu Dobre la maestrul Horia Zilieru, Sorin Grecu, Gheorghe Simon, toţi vîslind în barca poeziei. Punem şi noi genunchiul memoriei lîngă numele lui Val Condurache, Ion Chiriac şi Gheorghe Lupu. Şi trecem în zona prozei, de unde vă sugerăm să nu o rataţi pe cea semnată de Cornelia Ichim-Pompiliu. Sau generoasele pagini de traduceri din lirica universală.

Revista indexata EBSCO