Aug 15, 2013

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Valentin_TalpalaruMăcar simbolic să amusinăm aerosolii de la Marea cea foarte Neagră, cu canicula în spate si teancul de reviste în fată, rîzînd perfid, cu incisivii editorialelor înfipti în realitatea literară, asa că extragem dintre candidatele la compresă revista Ex Ponto, bucurosi de reîntîlnirea cu rubricile obisnuite si constantii săi colaboratori. Dar si cu noutătile editoriale pontice ori numele noi propuse spre lectură. Să o luăm metodic, cu indexul lui Mircea Ioan Casimcea îndreptat spre Domnul demagog, eternul personaj la modă, făcînd carieră de la dom’ Nae Catavencu la numerosii nostri contemporani, mai putin aureolati literar dar mai numerosi decît putem suporta. Ion Faiter ne reaminteste de poetul globetrotter Evgheni Evtusenko, siberianul congener al lui Nichita Stănescu cu care s-a întîlnit la numeroase festivaluri de poezie prin Europa, y compris cel de la Struga.(Ce spectacol putea fi, cred, un moment cu cei doi alături, la pupitrul metaforelor!).Metafore pe care le regăsim în poemele lui Nicolae Motoc, Liviu Capsa ori cele ale Cristianei Eso si Veronicăi Stănei – Macovanu. Sigur că revista merită citită cap – coadă, dar mă opresc la invitatii speciali ai numărului, membrii CUC, adică Clubului umoristilor constănteni, din productele cărora mă grăbesc să citez, perfect aleatoriu dar cu apetit pentru culoare locală: „O scrumbie supărată/ Pe-un crap mare îl jeleste/ Si se-ntreabă: „Eu ca fată,/ Dezlegare am la peste?” (Traian Brătianu) ori: „S-o-ncredinteze vrînd pe fată/ Că ea e unicul său vis,/ Pe lîngă dragostea lui toată/ Marea cu sarea i-a promis” (Mioara Vines). Si gata, trecem la altă revistă, nu departe de surata de la Pontul Euxin, Porto Franco. Redactorul sef, călăreste deja vreo saptezeci de telegari ai propriei biografii din acest an, drept pentru care îl mai firitisim încă o dată, doar doar va urca o sticlă (chiar si fără mesaj în ea) în amonte, spre Bahluiul nostru, care nu mai stie nici el încotro curge. Mircea Colosenco reface traseul procesului Caion – Caragiale spre textul dedicat acestuia de Romulus Vulpescu după un itinerar care îl include, inevitabil, pe Octav Minar. Mereu fidelă memoriei marilor scriitori dispăruti, Porto Franco ne invită să-l recuperăm din tainitele memoriei pe Cezar Ivănescu: „!vorbiti cu/ altul,/ mie mi s-a dat/ de Domnul/ fericirea,/ n-o pot spune!” (Sutra IV) si trecem pagina pentru a ne aminti si de Dumitru Pricop: „Scăldatu-m-am întru suspinul meu/ pămîntul l-am stropit cu ploi amare/ dar a rămas în sînge plugul greu/ să are primăvara viitoare// pentru tăceri săgetile s-ascut/ dar nu renunt orice ar fi să fie/ uneltele răbdării cad calde pe sărut/ ca sîmburii pe lutul vestit de poezie” (Mioritică 2).De altfel paginile de poezie sunt generoase si cu cei în viată, „răsfătînd” si numerosi debutanti, dar si cu pagini de traduceri din lirica universală. Revista ne invită la o promenadă prin tinutul Galatiului, de la Liesti la Tecuci, cu popasuri culturale asezonate si parfum de epocă. Cum putea începe noul număr din Luceafărul de dimineată dacă nu cu oful liric de sezon al lui Topârceanu: „Liniste. Căldură. Soare./ Sălciile plângătoare/ Stau în aer, dormitând./ Un vitel în râu s-adapă/ Si-o femeie, lângă apă,/ Spală rufele cântând.// Si din vale abia vine/ Murmur slab, ca de albine,/ Somnoros si uniform:/ Râul, strălucind în soare,/ Ceartă sălciile, care/ Toată ziulica dorm” (Zi de vară).Ne smulgem din magma zădufului – noroc de ventilatorul care înlocuieste aerul cald cu altul la fel de cald dar…ventilat! – si facem cuvenita reverentă în fata memoriei lui Dan Laurentiu, orficul, împreună cu Dan Cristea care îl evocă în Însemnări la un poet crepuscular. Oferta de lectură este bogată si pentru toate gusturile: Constantin Pricop si invitatia sa la Începuturile literaturii române, cartea de autoportrete a lui Eusebiu Stefănescu, Preschimbarea la fată, romanul Doinei Rusti, Mămica la două albăstrele ori poemele lui Radu Florescu reunite sub titlul Poeme oculte. Asta ca să ne oprim doar la cîteva din cărtile recenzate, cu o subiectivitate asumată. O boare de poezie dinspre sudul Balcanilor ne aduce Simona – Grazia Dima, după o recentă experientă la Skopje, în Macedonia, „gratie” PEN – clubului. Eduard Dorneanu si Ruxandra Anton sunt invitatii paginii de poezie a numărului, alături de oaspetii din lirica universală canadiană contemporană George Elliot Clarke, Pamela Mordecai si Amatoritsero Ede. Caiete Silvane are si ea coperta în bernă, semn de omagiu adus lui Alexandru Musina: „De ce-ti pare rău?/ Ai fost tânăr, ai fost frumos,/ Te-au iubit femei strălucitoare.// Nepăsător ai fost. Si fericit./ Clipele de-atunci/ Nimeni nu ti le poate lua.// Bucură-te. Ai fost printul clipelor de-atunci./ Asta face/ mai mult decât un regat, o împărătie,/ Decât o repede trecătoare galaxie”. Fie-i poezia vesnic aproape…Viorel Muresan face nobilul „inventar” din acest an al premiatilor din parohia revistei: două personalităti de marcă ale lumii literare: Ion Pop si Aurel Pantea, prilej de scurtă trecere cu ochiul si mintea prin opera lor literară. Sărbătoritul Gheorghe Vidican este si el prezent cu un grupaj de poeme.( Încă un optzecist devenit saizecist!): „între arătător si degetul mare ai asezat dimineata/ agăti soarele de străduinta mare de a culege/ roua în talgere de-argint purtate de bătrâni osteneala/ umerilor epilează ochiul de răsărit” se extaziază poetul. Segmentul de istorie glorioasă este împărtit între Corneliu Coposu adresîndu-se istoricului Florin Constantiniu si legătura lui Iuliu Maniu cu serbările Astrei de la Blaj.Un amplu si captivant studiu al lui Gheorghe Sistean ne duce către Valahii si goralii din Carpatii nordici, către un spatiu cultural exotic, plin de inedit. Mai facem un popas în rodnicul areal gălătean pentru o lectură a revistei Boema, directorată de Petre Rău. Tentatia nordului îl duce pe criticul literar Petre Rău către nordul lui George Vulturescu, de unde se întoarce încărcat de Aur si iederă. Asta nu pentru că ar fi secetă de lansări de cărti pe malul Dunării, cum deducem din bogata iconografie si lista celor care si-au lansat recentele opuri. Printre invitatii revistei îi regăsim pe Daniel Corbusi Emilian Marcu. Remarcăm si aici generozitatea cu care sunt oferite spatii de publicare pentru nume noi, semn că are zona vînă lirică. Nu lipsesc paginile de proză precum povestirea Smochinul a lui Viorel Darie, dar si numeroase traduceri din poezia universală ori paginile de eseu. Un număr bogat ilustrat, divers, care merită toată atentia.Revista Familia ne invită să-i descoperim „centrul”. Mai exact centrul acela magic, unificator, simbolic, al tuturor oraselor. Scrie Alexandru Seres: „Oradea nu are centru. Are o piată, unde se află primăria, emblematicul palat Vulturul Negru, cu pasajul său vrând să rivalizeze cu cel din Milano, trei biserici (printre ele cea cu Lună) si mândretea de palat al Episcopiei Greco – Catolice. Piata asta, cu bijuteriile ei arhitectonice care face mândria orasului, este orice, dar nu o piată publică”. Si atunci cum ar arăta, în viziunea lui Alexandru Seres, centrul cu pricina? „Motivul dezbinării orădenilor e chiar proiectul primăriei de a reamenaja Piata Unirii, vizând în acelasi timp scoaterea circulatiei si transformarea pietei într-un loc de întâlnire a cetătenilor”. Si urmează explicatiile de rigoare, destul de oximoronice, din care deducem nevoia de a reciti maioresciana cestiune a formelor fără fond. Dar nu acesta era scopul acestui excesiv citat ci, o vizită prin centrul – cum o fi el – al frumoasei Oradea. Si hai îndărăt în pagină pentru întîlnirea cu Luca Pitu si ai săi vechi si cunoscuti Abrudani din perioada Dialogului iesean, tăifăsuind doct si ludic despre cărti, autori, modele, peripatetizînd pre limba lor. Ioan Moldovan trece în revistă „prada de război” de la Turnirul de Poezie de la Gyula în care s-au bătut în vers liber si clasic oastea clujeană si cea arădeană, sub ochiul vigilent al lui Nicolae Manolescu, cu izbîndă pentru cea din urmă – cum scrie si la Biblie de altfel! Multă poezie de calitate, semnată de Virgil Todeasa, Nicoleta Milea, Mihaela Rotaru, Diana Trandafir, Alice Valeria Micu, cronici literare, un remember Gheorghe Pitut si cuvenita plecăciune în fata umbrei lui Alexandru Musina vă asteaptă în paginile revistei. De la Ploiesti primim un nou număr din Atitudini în care îl reîntîlnim pe Evgheni Evtusenko: „Am pierdut un prieten,/ iar voi îmi vorbiti despre tară./ Am pierdut un prieten,/ iar voi îmi vorbiti despre popor./ La ce naiba – mi mai trebuie tara/ ce-mi este povară?/ La ce naiba poporu-n robie tinut,/ sub zăvor?// Am pierdut un prieten/ si, – odată cu el,/ si pe mine./ Am pierdut chiar ceva/ mult mai mare decât un stat”.(La moartea prietenului gruzin).Un iesean – ploiestean, Adrian Voica, este autorul unui proaspăt volum: Amintiri ploiestene, prezent si în serial în paginile revistei. Violeta Mihai ne propune un amplu popas în spatiul metamorfozelor identitătii spatiale si temporale la Panait Istrati în compania lui Codin ori Adrian Zografi. Rămînem în spatiul teoriei cu Marian Dragomir si serialul său despre Naratiunea orală – elemente conceptuale, didactic, dar promitător în perspectivă. Nu lipsesc trimiterile la numeroasele proiecte culturale ale Ploiestiului, o lectură „de atitudine” a revistelor literare, calendarul cultural al lunii. În fine, Litere, revista Societătii Scriitorilor Tîrgovisteni, începe cu omagiul adus unui prestigios critic si istoric literar ajuns la bornele celor 80 de ani, Iordan Datcu. Multi ani, sănătate si cărti inspirate, maestre! Un omagiu scriitorilor tîrgovisteni îl aduce Mihai Cimpoi, prezent în număr cu Spiritul întemeietor, un fragment dintr-un viitor volum, Esenta temeiului. Scriitori târgovisteni, aflat în lucru. Henri Zalis îl aduce în discutie pe unul dintre cei mai importanti si disputati prozatori români, Eugen Barbu : „Decedat în anul 1993, în plină efervescentă post – decembristă, Eugen Barbu rămâne încă un scriitor umbrit de propriile erori, de falimentul revistei „Săpătmâna”, dar si de bucuriile obscure ale răzbunării pe un creator polivalent. Desi receptarea lui presupune planuri inegale, suita de meditatii pe care o propun invită la o curiozitate vigilentă, premergătoare smulgerii din zone de indiferentă, infuzate cu mult orgoliu negativist”. Cam aceasta este cheia de lectură pe care ne-o propune autorul. Remarcăm si prezenta prietenilor basarabeni ai revistei: Vasile Romanciuc evocînd-o pe Leonida Lari, si unul dintre cei mai dăruiti epigramisti de peste Prut, Gheorghe Bâlici.

 

Revista indexata EBSCO