Aug 15, 2013

Posted by in MOZAIC

Ioana COSTA – Ecouri

costaAlexandra Maria Cocârlie, Ecouri ale clasicismului greco-latin în literatura română, Editura Muzeului Literaturii Române, 2013.

 

Proiectele POSDRU au lăsat în urma lor siruri impresionante de cărţi, a căror prezenţă în bibliotecile de specialitate ar merita să fie dublată de o bună difuzare prin reţeaua de librării. Între ele, volumul Alexandrei Ciocârlie, filolog clasic care lucrează de vreo două decenii la Institutul de Istorie si Teorie Literară „G. Călinescu”; afilierea academică a generat această cercetare cu caracter interdisciplinar, care s-a materializat într-o lucrare de o rigurozitate demnă de formaţia filologică a autoarei, recunoscută pentru lucrările pe care le publică într-un ritm deopotrivă alert si onest.

Simpla înseriere a capitolelor cărţii este incitantă: începînd cu pledoariile pentru clasicism ale lui Eminescu, Titu Maiorescu si E. Lovinescu (a căror actualitate ne doare mai mult ca oricînd) si cu definirea domeniului în critica literară (la Călinescu, Tudor Vianu si Radu Petrescu), Alexandra Ciocârlie îsi grupează studiile în jurul beletristicii (Ion Budai-Deleanu, Alexandru Odobescu, Calistrat Hogas, Vintilă Horia, Octavian Paler, Gheorghe Crăciun) si al dramaturgiei (Alecsandri, Victor Eftimiu, Dan Botta, Mircea Eliade, Petru Dumitriu, Radu Stanca, Dumitru Solomon, Iosif Naghiu, Stefan Zicher, Vlad Zografi). Demersul este explicat limpede în Argumentul introductiv: a identificat textele românesti inspirate din Antichitatea greco-latină, a identificat sursele lor antice, a stabilit apoi punctele de intersecţie a operelor românesti moderne cu textele clasicismului antic. La acestea se adaugă incursiuni în literatura modernă din afara spaţiului românesc, ca termen de comparaţie cu acesta.

Cu aceeasi limpezime este precizată raportarea la alte lucrări similare, mai cu seamă la cea mai recentă dintre ele: Dim. Păcurariu, Clasicism si tendinţe clasice în literatura română (1979), căreia i se alătură „printr-un demers totodată selectiv si de aprofundare analitică, insistînd asupra unor opere valide estetic” (p. 11). Acesta este, de altfel, materialul cercetării: operele valoroase, care nu intră în sfera minorului sau a erudiţiei.

Am încheia această prea sumară prezentare cu reluarea unui citat din Eminescu (la p. 18): „A învăţa vocabule latine pe dinafară, fără a fi pătruns de acel adînc spirit de adevăr, de pregnanţă si de frumuseţe a antichităţii clasice, a învăţa regule gramaticale fără a fi pătruns de acea simetrie intelectuală a cugetării antice este o muncă zadarnică, o literă fără înţeles”. QED.

Revista indexata EBSCO