Aug 15, 2013

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

Marius CHELARU – Cãutarea adevãrului dã fericirea vietii

MARIUS_CHELARU_2„Căutarea adevărului dă fericirea vietii.

Dar ce înseamnă asta cu adevărat?

Ca un copil mic caut răspunsuri,

Stau în contemplatie, căldura escaladîndu-mi pieptul”

 

Danzan Nyamaa, sonetul 13

 

„Cînd întîia oar-am ridicat prea grelele-mi pleoape,

cerurile se uitau la mine cu ochii lumii.

Ca un soim brun, din viata mea frumoasă

Am privit cu dragoste cerurile patriei mele.”

 

Danzan Nyamaa, sonetul 9

 

Poetul, eseistul si prozatorul Danzan Nyamaa s-a născut în 1956 în Bayan-Ovoo sum, din aymag/ provincia Bayan Hongor, Mongolia. Este considerat unul dintre poetii de vîrf din generatia ’80 a secolului trecut în tara sa. A publicat peste cincisprezece cărti din 1986, a fost tradus si peste hotare.

De fiecare dată cînd am semnalat operele unor autori mongoli, contemporani sau nu, am spus că literatura mongolă este foarte putin cunoscută sau aproape deloc în tara noastră, cel putin la nivelul publicului larg. La fel de putin cunoscute sunt si schimbările, procesele prin care a trecut de-a lungul timpului, în epocile dinainte de Danzanravjaa (Danzan Ravjaa) (1803-1856), cunoscut si ca Dulduitin Ravjaa, al 5-lea Noyon Khutaght din Gobi, considerat poate cel mai influent poet mongol, budist (adept al scolii budiste Vajrayana ), cele din timpul cît a trăit acesta, apoi prefacerile, adesea cu efecte brutale, care au survenit în perioada incipientă, pe urmă a „centralizării” „comuniste” de tip sovietic. La fel stau lucrurile probabil si în ce priveste trecerea la ceea ce s-a numit în Mongolia „shine handlaga”/ „noua tendintă” (trend initiat în anii ’50 ai secolului trecut de poetul si translatorul Begziin Yavuuhulan), apoi „övs nairagch”/ „poezia ierbii”, între ai cărei reprezentanti se numără, alături de Tsogdorjin Bavuudorj, si Mend-Ooyo, pe care l-am întîlnit (si la Iasi) la Struga, împreună si cu alti autori. Am discutat cu ei si despre filiatiile/ motivele budiste sau influentele nomade (fată cu „spatiul închis” sau nu) etc. etc., pînă la racordarea, cîtă este, la tendintele actuale de pe plan mondial.

În acest volum Danzan Nyamaa a ales formula aceasta de „ghirlande de sonete” care nu este, de altfel, străină de poezia mongolă. Mai multi autori de renume pe acele meleaguri au ales să îsi încerce pana astfel, între acestia fiind Sh. Surenanjav, T. Galsan, P. Badarch etc. Cu toate că sonetul este o specie poetică răspîndită pe tot globul, sunt secvente care, din considerente care tin de evolutia si caracteristicile poeziei din Mongolia, duc la impresia că poate fi dificil de analizat/ perceput cu maximă acuratete, uneori, altfel decît la nivel conceptual, după criteriile „europene/ occidentale”, un astfel de volum în întregul său, sub toate aspectele (simbolistică, greutatea unui cuvînt în siajul mentalitătii locului etc.). Asta desi, la prima vedere, nu pare un exercitiu complicat, nici în privinta vocabularului, nici a constructiei figurilor de stil. De altfel, si mesajul este unul direct, care tine mai mult de „plasarea” într-un anumit tip de atmosferă, un fel de a fi si a gîndi, decît, să zicem, de utilizarea unui bagaj lingvistic sofisticat.

În acest volum nu sunt sonete despre dragoste (desi ideea de iubire nu lipseste), ci despre lume, despre căutarea frumusetii vietii, a puritătii locurilor natale, a valorilor profund umane. În sonetele sale, Danzan Nyamaa caută adevăratele simple si adînci întelesuri ale lumii si ale vietii. De altfel, scrie el, „am căutat lumina în tot ce este simplu”, pentru că este „un adevăr simplu” că „viata însăsi e lumină”.

Vorbeam despre vocabular, simbolistica si „greutatea” cuvintelor în mentalitatea oamenilor locului. De pildă, sunt elemente în aceste poeme care tin de specificul locului, cu vinte specifice, trimiteri/ aluzii/ elemente care au conotatii/ aluzii legate de mituri/ legende ale stepei/ locale, de felul de a fi al populatiei din zonele ne-urbane – stepa nesfîrsită, caii, goana lor dinspre trecut prin prezent către viitor, florile, petalele lor, muntii albastri si zăpada care acoperă povîrnisurile, desertul, stelele s.a.. În acest sens, iată un fragment din al doilea sonet: „Printre firele de pir, unduind în stepa strălucitoare/ snurul rupt din mama mea, îl simt în palma lumii./ Un om! Tatăl meu m-a văzut de la plecare.// Călăresc anii ca un cal iute,/ Mă grăbesc, la stelele destinului meu,/ stelele, vălurind pe cerul albastru al Asiei/ ca piscurile înzăpezite de la cea mai mare depărtare”. Si latura personală/ introspectivă este pregnantă; si scrie poetul: „vin ca o ploaie albă în desertul arid”; sau, în alt poem: „compun povestile tineretii mele/ clipă de clipă stelele mă primesc/ stîlpii de aur ai zilei de acum” asteaptă ca prezentul să fie arc peste tot ce a fost. Stelele care, de altfel, în traditia stepelor mongole (si gîndul ne duce si spre samanism), „sunt semne bune pentru poeti”, scrie autorul.

Una dintre ideile prezente în mai multe dintre sonetele sale, într-o formulă versificatorie sau alta, este: „Căutarea adevărului dă fericirea vietii”.

Un procedeu pe care îl foloseste autorul (aidoma altora care compun „ghirlande de sonete) este de a prelua/ de a folosi ultimul vers al sonetului anterior drept primul al celui care urmează.

Gîndindu-mă la ce am citit pînă acum din poezia din acea parte a lumii, a Asiei, inclusiv din cea scrisă de autorii din Mongolia si din zonele alăturate (ori a popoarelor de limbi turcice), cred că, aidoma altora din generatii anterioare (poate cu diferente care tin de amprenta mai putin profundă a elementelor strict legate de religie/ budism etc., desi simbolistica aferentă nu lipseste cu totul din aceste poeme) sau contemporani cu el, nici Danzan Nyamaa nu se frînge, nu se desprinde cu totul de mostenirea culturală, de traditiile societătii nomade, de ceea ce înseamnă si trecutul, si prezentul tării lor. Nici vocabularul lui, fără a fi simplist, nu este unul sofisticat, „construind” din cuvinte si metafore cu parfum (destul de multe) în notă personală o frumoasă „ghirlandă de sonete”, în care, nu mult înainte de final, spune: „Pentru mine/ ceea ce e adevărat există înlăuntrul meu,/ Si cînd cuvintele mele, mintea mea si iubirea mea sunt prezente,/ strălucesc pentru altii ca o lumînare”. De altfel, Danzan Nyamaa agreează metafora, construindu-i muzicalitatea pornind de la ritmica poeziei, dar si folosindu-se de sonoritatea incumbată de figurile de stil, de alăturările de cuvinte. În acest sens, sunt convins că o parte din muzicalitatea pe care o conferea poemelor sale în original este dificil de redat (desi este un cîstig faptul că traducerea e semnată de Simon Wickham-Smith, un cunoscător la nivel de profunzime a limbii si culturii mongole). De altfel, a fost o mare problemă, se pare, găsirea rimelor si în limba engleză. De notat că, mai peste tot în poeme este un „peisaj” din care nu lipsesc elemente ca: malurile rîurilor, „blîndele seri verzi”, cînd „toate pietrele strălucesc sub apă”, lumina care „desenează limpezi colinele”, „stepa strălucitoare” si fără de hotar, calul, soarele, propriul destin, cerul albastru, piscurile depărtate, înzăpezite, „legendele copilăriei/ tineretii” s.a. Toate acestea parcă desenează nasterea si evolutia/ felul vietii nomazilor mongoli, a ceea ce înseamnă гэр/ ger – cum se spune în limba stepelor din Mongolia si din jur (de pildă, în zone unde se vorbeste limba buryată ) la „casă/ yurtă”. Danzan Nyamaa „desenează” în poemele sale lumea asa cum se vede prin ochii unui mongol profund atasat de locurile natale (asa cum si este), privită prin oglinda propriilor întrebări, propriilor căutări, propriilor visuri si gînduri. Nu o dată foloseste metafore de tip „cupa de aur”, păsind între cădere si victorie, între moarte si dincolo de ea , si, astfel, într-o clipă: oferă apa vesniciei „din cupa de aur” si atunci „legendele tineretii mele devin adevărate/ si doar blîndetea va duce înapoi din stelele departe/ pe tatăl meu…”.

„Ghirlanda de sonete” a lui Danzan Nyamaa relevă un autor atras de cerintele scrierii acestui tip de formă fixă de poezie, pe care le îmbracă în culoarea cerului Mongoliei. Si care, mai ales, dincolo de toate acestea, are credinta că, atunci cînd păseste a vers, mai presus de orice, „cîntecele simple se aud la distantă”.

 

Danzan Nyamaa, My world (A garland of sonnets), editie trilingvă, mongolă, macedoneană, engleză (versiunea engleză: Simon Wickham-Smith) Skopje, Macedonia, 2012, 88p.

Un „sum” (lb. mongolă: сум; pl.: plural somon, сомон) – unitate administrativă de nivel doi, componente ale aymag; în Mongolia sunt 331 somon.

E. Bold şi Danzanrajvaa, şi mai mulţi poeţi buryaţi, în revistele „Convorbiri literare”, „Poezia”, „Cronica”.

A cărui carte, Perfect qualities/ Calităţile perfecte, în versiunea engleză a lui Simon Wickham-Smith, am semnalat-o în „Convorbiri literare” în martie 2007, la „Cartea străină”. În acelaşi an am publicat traduceri şi din alţi poeţi din Mongolia şi Buryatia în revista „Poezia” (limba buryată, cu cele 10 dialecte, face parte din grupul nordic al limbilor mongole. Pînă în 1931 scrierea se făcea cu alfabetul limbii mongole clasice (uigur), între 1931-1937 – cel latin, iar din 1937 – a fost impus cel chirilic, cu unele modificări.)

Calendarul UNESCO, anul 2006: a 150-a comemorare a morţii lui Danzanravjaa Dulduitin (1803-1856).

Vajrayāna, ad. litt: „carul (lui) vajra”; vajra: trăsnetul lui Indra, armă dintr-o substanţă necunoscută, indestructibilă, de neoprit. Alteori, vajra: tradusă „diamant”. Vajrayāna: (cunoscut şi ca budismul tantric, Tantrayana, Mantrayana, budismul esoteric, Carul de Diamant, sau, în China, Jingangcheng) se trage din mahāyāna/ Marele Car (chineză: Dŕchéng) (diferenţierile ţin mai mult de upaya/ tehnici, decât de doctrină/ filosofie). Azi, Vajrayāna este manifestă în două şcoli importante: budismul tibetan (Tibet, Bhutan, nordul Indiei, Mongolia şi unele zone din Rusia), şi budismul shingon (din chineză: zhenyan) în Japonia.

Direcţii recente în poezia mongolă, de Simon Wickham-Smith.

Într-o perioadă care din punct de vedere politic/ social/ cultural era dominată de felul în care a denunţat Hruşciov stalinismul şi pe Stalin în 1956.

Singurul rămas în viaţă dintre cei trei studenţi/ discipoli ai lui Tsogdorjin Bavuudorj (ceilalţi doi au fost O. Dashbalbar şi D. Nyamsüren). De altfel, cei trei erau cunoscuţi drept „Cei trei Dariganga” sau Triada Dariganga” (Ü. Hürelbaatar, Dariganga’s poetic triad, GUNU Internaţional, Poettry, Culture and Literature magayine, nr. 18, toamnă 2012, publicat de Academia Mongolă de Artă şi Poezie, Ulanbaatar (Ulan Bator).

Tot la Struga i-am întâlnit, între alţii, şi pe O. Munkhnaran, E. Bold, dar şi pe Danzan Nyamaa.

Republica Buryatia/ Buryaad Respublika (creată de ruşi în 1923), cu capitala la Ulan-Ude, se află în Siberia, regiunea/ districtul (okrug) Federal Sibirski, pe malurile Lacului Baikal. Ocupă 351507 km 2 pe care sălăşluiesc ceva mai mult de 1.000.000 de oameni (în anul 2002: buryati 27,8%, tătari 0,8%, 0,3% etnici soyot – sau tuvani) Limba (azi folosesc alfabetul chirilic): nord-siberiană, familia limbilor turcice. Nomazi, animişti (şamanii au rol important), lamaişti.

Revista indexata EBSCO