Jun 27, 2013

Posted by in EVENIMENT

La plecarea Părintelui Iustin – Adrian ALUI GHEORGHE

La plecarea Părintelui Iustin plîng oamenii si se veselesc îngerii.

La plecare Părintelui Iustin se aprind candele în biserici, dar mai ales se aprind candele în suflete. Cine l-a cunoscut, măcar o singură dată, are o lumină de sprijin în lumea asta si în lumea de dincolo.

A făcut din rugăciune o potecă pe care multi oameni care rătăceau si-au găsit sens vietii.

A fost închis de oameni, în închisori vremelnice, pentru a putea vorbi de libertate ca răspuns al dragostei lui Dumnezeu.

De asta, răspunsul Părintelui Iustin la orice încercare a vremurilor, a clipei, a vietuirii între semeni a fost unul singur: Dacă iubesti pe Dumnezeu, cu dragoste netulburată de interese, orice piatră care te loveste se preschimbă în floare, în duh.

S-a bucurat de fiecare încercare a istoriei, a vietii ca de un semn al dragostei si cercetării Duhului Sfînt.

Nu a trăit ca părintii din pustie, departe de oameni, ci s-a îngropat în oameni pentru a face din pustia vremurilor si a istoriei un loc suportabil.

A trăit între oameni iubindu-i pînă la capăt.

Viata Părintelui Iustin poate fi adunată sub cîteva adevăruri verificate continuu de la întemeierea Bisericii lui Iisus Hristos:

Cîtă luciditate, atîta sfintenie;

Cîtă sfintenie, atîta putere;

Cîtă putere, atîta credintă;

Cîtă credintă, atîta omenie.

Revista indexata EBSCO