Feb 6, 2019

Posted by in Ex libris

Octavian Mihalcea – OGLINDIRI MEANDRICE

Noul volum al lui Ion Bogdan Ștefănescu, Semne – atingeri (Tracus Arte, București, 2018) evidențiază o zonă lirică plurivalentă, fundamentată pe impactul ideatico-metaforic avut de anumite formulări sentențioase, cu patina poeziei pure. Nuanțele ludice se pot deplasa până în preajma morganaticelor formulări proprii registrului estetic avangardist, astfel fiind reliefată potența autorului în a îmbrățișa diverse structuri auctoriale. Nu sunt departe nici specialele fervori barbiene: “desculț cu inima surpată/ prin cercuri de turcoaze/ lumina-i încruntată// rostogolit în colbul acru/ la umbra foșnetului sacru/ în zvonuri reci/ melcii uscați apa stătută// strig:/ Mă dau pe-un cucurig!” (Oglinda cu două răsfrângeri). Ion Bogdan Ștefănescu prezintă esențializări radicale care explorează evanescența, imprevizibilul spațiilor eterice. Consistența misterelor este incontestabilă. Pe parcursul cărții asistăm la o suită de ascensiuni și interiorizări, toate subliniind drumul, adeseori meandric, spre reliefarea esențelor. Anumite ecouri levantine animă fluidele ermetizante. Atunci când apar, dramele sunt reprezentate cu deosebită acuitate: “o barcă în plasa orizontului/ sunet într-un timp paralel// o barcă în plasa orizontului/ aripi negre/ încă o dată/ încă o dată// o barcă în plasa orizontului/ liniște crepusculară// naufragiez” (În plasa orizontului). Poetul vizează senificative accentuări metafizice. Ominiprezența ochiului indică substratul misteriosofic, artele indepărtării acvatice. Este invocată asiduu și poarta spre lumină, potențialitatea învierii perene: “acolo unde florile/ cu nări umede/ ne spală trupurile sărate// vino cu mine lumină/ acolo unde atingerile/ își fac cuib/ din aura trupurilor” (Vino cu mine lumină). Filonul oniric al poeziei lui Ion Bogdan Ștefănescu posedă și certe amplitudini expresioniste: “fluturii/ au zburat din insectare/ cu ace cu tot/ se înfig în pereți/ și sângerează// aerul s-a îngroșat/ de frică/ râd doar damele de pică/ plâng doar caii fără sat// fulger/ ca o lamă de Toledo/ ierbare/ cu amintiri cu tot// printre fluturii ghimpați/ peste cerul răscolit/ oamenii înstrăinați/ se roagă cu glas strivit” (Fulger ca o lamă de Toledo). Cromatica interiorității devine tot mai vibrantă. Legile visului sunt integrate circuitului contingenței, ceea ce decurge de aici fiind un lirism care prezintă esențializarea drept piatră angulară. Culorile inspiră tonuri elegiace, din zodia atemporalului meditativ: “galben trist seducător/ se prelinge/ pe meninge/ ca un vis ursit de dor// pași îngălbeniți de vânt/ se învârt în cerc închis/ petrecându-se în vis/ ca un vers uitat de cânt// timpul poleit cu aur/ de iluzii-nsuflețit/ zboară ca un duh smintit/ volburând cununi de laur// galben stors din toamna șuie/ zgândăre al vorbei spin/ uns cu lacrimi de pelin/ pân’ la cer ca să se suie” (Clipa de galben). Vitalitatea acestor profunde așteptări exclude potențialitatea unui final iremediabil. Ritmurile flautului consonează cu subtilele mutații ale versurilor. Inopinat, ne întâmpină valențele iluzoriului flagelant: “aplauze/ dans macabru/ lacrimi ovale/ cortina înțesată de voci/ iluzionistul cu ochi de sticlă/ scoate din joben un înger/ răstignit de vuietul tribunei” (La circ). Totul pare evident, pentru ca apoi să se oculteze în dreptul unei oglinzi aparente, situată undeva la limită. Desfășurări inscriptibile registrului fantasmatic animă numeroase dintre prezentele crochiuri lirice, prefigurând numeroase puneri în scenă pline de substanță. Un halou translucid marchează acut atmosfera versurilor din Semne – atingeri. Este aproape și latura exotică, intens spiritualizată: “secretele lumii/ stăruie în oglinda fântânii/ drum printre trestii/ Krishna cântă/ din osul de cocor/ turmele îl urmează îmblânzite/ a trecut pe lângă mine un vis:/ o fântână care nu secase niciodată/ am dat aerul la o parte/ cu ambele mâini/ un sunet nesfârșit/ creștea în mine” (A trecut pe lângă mine un vis). Textele poetice ale lui Ion Bogdan Ștefănescu s-ar putea constitui în detalii dintr-un cuprinzător tablou dornic să surprindă atingerea inefabilă a Poeziei.

Revista indexata EBSCO