Jan 7, 2019

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – Compresa revistelor

La data cînd notez aceste impresii subiective de lectură, habar nu am dacă „Din văzduh, cumplita iarnă…”. Se pare că lucrează și ea sub acoperire, mimînd, simulînd, chicotind ipocrită de după cîțiva fulgi anemici, „promotion”.  Îndărătul unei cortine scoase de la naftalină, se ițesc imagini bucolice d’anțărț, cu conu Mihalachi tolănit în fotel, cu luleaua fumegînd la gura sobei cuprinse și duduca Lizuca, aferată, aducînd clondirul cu pricina, bun și la lingoare și la vătămătură… Și bradul, și colindătorii și… gata cu visatul în deșert! Hai la treabă, că ai noștri șefi n-au milă, n-au odihnă, au numai termene pentru predat materialele. Ne oprim la România literară și la poza cu cavalerii valahi puși pe fapte mari la Turnirul de poezie de astă vară prin Tracia, de la Alexandroupolis, undeva prin nordul Greciei, pre unde aprige lupte lirice se vor fi dat (după mărturia lui Liviu Ioan Stoiciu, pe care l-am ispitit la Festivalul „Emil Botta” de la Adjud) și după cum stau mărturie semnele „luptei”, poemele lui Liviu Ioan Stoiciu,  Liviu Capșa, Ioan Radu Văcărescu ori Horia Gârbea. Pentru cei interesați să afle amănunte din culisele „plecării” lui Marin Sorescu de la conducerea revistei Ramuri, este suficient să reia lectura cărții lui Ioan Lascu, Cazul Sorescu așa cum a fost, apărută mai an la Editura TipoMoldova sau, să se oprească la articolul lui Răzvan Voncu, Cu textele pe masă. Articolul este o invitație de a analiza cu luciditate evenimentele care au dus la despărțirea poetului de revistă și de a stabili cum grano salis cît și de ce se face fiecare „vinovat” de această despărțire, îndelung și divers comentată la momentul acela. Alex Ștefănescu ne poftește la cunoașterea în varianta sa critică a unui alt poem al lui Mihai Eminescu, Oricare cap îngust iar Horia Gârbea pune față în față două texte, două sonete, unul al lui William Shakespeare și altul al lui Mihai Eminescu, cu grad ridicat de rudenie, făcînd din nou trimitere la modul în care a cunoscut acesta, opera lui Shakespeare. Memoria, revistă editată de fundația culturală cu același nume, ne propune un sumar variat, axat tematic pe evenimentul celebrat în acest an. Iată cîteva provocări la lectură: Dezinformarea și centenarul Marii Uniri, semnat de Ioan – Aurel Pop, în care este detaliată inițiativa Academiei de a lansa LARICS, acronim însemnînd Laboratorul de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică, care funcționează sub coordonarea Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu”. Scopul acestei instituții este de a identifica metodele și strategiile folosite în războiul informațional care afectează România și Uniunea Europeană, în special cele care vin dinspre Ungaria și Rusia. Una dintre țintele propagandei, se precizează în articol, este chiar evenimentul de la 1918. Sunt acuzate, relativizarea adevărului, construirea unor adevăruri alternative, toate cu același scop: destabilizare și falsificare a istoriei cu consecințele aferente. Sunt evocate figuri luminoase ale luptei pentru unitatea neamului românesc, una dintre ele, Puia Maria, invocată de av. Ioan Avram, fiind cea care a difuzat incendiarul poem la acea dată: Vrem Ardealul! semnat de Radu Cosmin. Consecințele pot fi ușor intuite. Ne ducem și către Glasul Bucovinei, revistă trimestrială de istorie și cultură, diriguită de Alexandrina Cernov, cu sprijin substanțial din partea scriitorilor și criticilor literari din Suceava, Rădăuți, Chișinău, Iași. Revista este o cronică a evenimentelor istorice care au marcat viața spirituală a regiunii, a numelor ilustre din cultura română: Originile  românești ale familiei Mandicevschi (Vladimir Acatrini), Aspecte din viața științifică și culturală a comunității românești din Ucraina (Marin Gherman), Eudoxiu (Doxuță) Hurmuzaki și aportul său la studierea istoriei românilor. Psaltirea Hurmuzaki (Ilie Luceac) sau, un articol care conotații biografice personale pentru subsemnatul, Drum fără întoarcere. Fântâna Albă semnat de Alexandrina Cernov. Toate merită o atenție specială și constatăm că ICR a făcut o investiție morală absolut necesară în susținerea revistei. Revenim la Iași, pentru o lectură a revistelor locale. Expres cultural deschide oficiile lirice cu declarația lui Emil Botta: „Un dor fără sațiu m-a-nvins…” și ne provoacă prin Liviu Ioan Stoiciu la o remarcă: Scriitorii români nu duc lipsă de premii. Nu trebuia adăugat, chiar la început, „unii”? Demonul clevetirii m-ar duce cu gîndul la o defalcare a premiilor: centralizate  și cele de filială – dar nu o voi face și voi adăuga doar afirmația (corectă și amară) a autorului: „La ce folosesc premiile? Pentru posteritate ele nu contează. Nu contează nici pentru edituri (nu pun nici măcar o bandă care să avertizeze cititorul că e o carte premiată, știind că nu prezintă interes premiul pentru cititor)”. Dar noi hai mai bine despre lucruri mai plăcute să scriem. Bunăoară să-l firitisim, împreună cu Florin Faifer, pe criticul și istoricul literar Constantin Dram, care împlinește o vîrstă rotundă. Nu punem nimic de la noi – în afară de urări de sănătate și scris inspirat – căci ce am putea adăuga la tușele de portret ale lui Florin Faifer: „În tot, Constantin Dram e un autor din stirpea hermeneuților subțiri, atenți la partea nevăzută a lucrurilor, pe care caută să le înțeleagă și să le dezvăluie cititorului. Într-un discurs ludic, uneori narcisiac, așa cum îi șade bine unui povestaș amorezat de propriul discurs.” Încheiem cu cîteva versuri din poemele lui Marcel Miron: „Am venit la tine în grădină/ printre copaci să caut/ cedrul crescut din inima lui/ Set.// În genunchi/ la rădăcina fiecărui pom/ cu degetele sap/ gropițe/ pe fața ta/ și sărut întunericul/ pământului/ mirosind a frunze putrede.” (Cedrul din inimă). Scriptor, elegantă și densă, ne anunță o surpriză: un viitor volum de versuri semnat de Eugen Uricaru, din care „decupează” un poem și din care ne grăbim să vă oferim, la rîndu-ne, o mostră: „Am un dulap în mijlocul odăii./ Oricum o iau, dau peste el. Nu știu prea bine/ Cum a ajuns acolo./ Dar, mai ales, de ce stă acolo. E mare./ E gol. E de neclintit./ Nu vorbește. Doar geme și scârțâie/ Din toate încheieturile.” (Dulapul) Tot din viitoarele volume de versuri pe care ni le pregătește Editura Junimea sunt oferite „mărci identitare” semnate de Constantin Bojescu, Valentin Busuioc, Cristian Ghica, George Luca, Andreea Maftei, Stelorian Moroșanu. Să nu-i nedreptățim nici pe prozatori, bunăoară pe Gheorghe Calamanciuc ori Cătălin Rojișteanu. Admirăm bogata iconografie din colecția lui Constantin Coroiu și darul plastic făcut de Dorin Baba. Dar nu putem încheia sumara noastră trecere prin revistă fără a vă îndemna la o atenție specială asupra Amintirilor junimiste (Jacob Negruzzi), semnate de Elvira Sorohan, însoțite de imagini cutremurătoare de la demolarea Casei Negruzzi din București! Traduceri, semnale critice, eseuri, dialoguri completează un număr interesant și variat. Numărul de toamnă al revistei Poezia ne îndeamnă, tematic, către Poezie și clarviziune. Articolul de fond al lui Cassian Maria Spiridon pleacă de la fireasca definiție a termenului din DEX, purtîndu-l apoi prin Dicționarul de filosofie și logică al lui Antony Flew, inevitabil prin Larousse, după care urmează o trecere prin filosofii antici și cei contemporani, cu sublinierea argumentului cum că percepția extrasenzorială este asigurată de clarviziune, cu susținerea metaforei lui Benedetto Croce: „Poetul este harfa eoliană pe care un suflu al universului îl face să vibreze”. Güner Akmolla este scriitor și traducător de etnie tătară, membru al USR și al Uniunii Scriitorilor tătari din Crimeea. Împreună cu Marius Chelaru glosează pe marginea unei importante lucrări: Istoria literaturii tătare semnată de Riza Fazîl și Safter Nogaev, tradusă recent în limba română. Sunt prezentate date interesante privind clasicii crimeeni ai literaturii islamice, despre care mărturisesc că nu știam mare lucru și despre modul în care au influențat literatura Orientului. Trecem mai departe, prin avalanșa de poeți cu care ne primește revista: Christian W. Schenck, Marcel Miron, Gheorghe Simon, Emil Ariton, Rodica Gotca, Mihaela Roxana Boboc, după care suntem poftiți în salonul traducerilor din Mihai Eminescu, Radu Stanca, Gheorghe Grigurcu, Grigore Vieru, Octavian Doclin, Arcadie Suceveanu et alii, grație eforturilor Lilianei Cora Foșalău, Constanței Niță, Gabrielei Pachia, Mariei Niculescu sau lui Joachim Schwietzke și Mircea M. Pop. Eseuri, cronici de carte, poeme din literatura universală în variantă română vă așteaptă în paginile revistei. Evident că și Revista română are aceeași emblemă a centenarului,  subliniind inspirat momentul cu un citat din gîndirea patriotică a lui Ion I.C. Brătianu pe care îl reproducem: „Cea mai bună definiție pe care am găsit-o pentru ceea ce este o națiune este aceea a unei conștiințe morale. O națiune este o conștiință națională. Cât valorează una, atât înseamnă cealaltă. Conștiința de a fi și hotărârea fermă de a deveni sunt cea dintâi forță a unui popor. După cum și le manifestă, cu mai multă sau mai puțină vigoare, își fundamentează rolul și rostul în mijlocul națiunilor.” Sunt reproduse documente ale epocii, cu subiectul „fierbinte” în dezbatere în zbuciumatul spațiu al Bucovinei,  imagini de la Catedrala Mitropolitană din Cernăuți ori cele în care Iancu Flondor și Generalul Iacob Zadik anunță votarea Unirii. Nu lipsește reproducerea actului prin care Ferdinand I decretează Unirea Bucovinei, cu contrasemnătura Președintelui Consiliului de Miniștri, Ion I.C. Brătianu. De remarcat bogata agendă culturală a  ASTREI, dar și paginile de proză și poezie sau cele de evocare, care dau formă și unitate numărului.

Revista indexata EBSCO