Jan 24, 2019

Posted by in Teatru

Livia CIUPERCĂ – Mai român decît românii… Henri Mathias Berthelot

Omagiu misiunii franceze, jertfă pe pămînt românesc în Primul Război Mondial

 

Personajele:

Generalul Berthelot

Ofiţerul francez

Primul tînăr

Al doilea tînăr

Al treilea tînăr

Prinţul Mihail G. Cantacuzino

Generalul Mihail Alexeev

Ofiţerul rus

Vocea din Umbră

Doi soldaţi

Un prizonier german

 

Pe peronul Gării Saint Lazare. 1 octombrie 1916. Se aude şuieratul unui  tren. Vocea crainicul: Astăzi, Duminică, 1 octombrie 1916, trenul accelerat pleacă din Gara Saint Lazare, la ora 16.46… Nu se mai aude nimic din cauza şuieratului de tren.

 

Scena I

 

Ofiţerul francez: Domnule General H.M. Berthelot, iată ordinul de misiune militară, privind rolul dvs. de ataşat militar la Legaţia franceză în România.

Generalul Berthelot: Mulţumesc!

Ofiţerul francez: Iată şi documentele pe care vă exprimaţi poziţia franceză în faţa comandamentului rus.

Generalul Berthelot: Înţeles!

Ofiţerul francez: Se cuvine studiate cu maximă atenţie! Urcaţi în tren. Crainicul tocmai a anunţat plecarea trenului.

Generalul Berthelot: Rămîneţi cu bine!

Ofiţerul francez: Bonne chance! Să vă îndepliniţi cu cinste misiunea şi să vă  întoarceţi victorioşi!

 

(Îi ies în întîmpinare cîţiva tineri.)

 

Primul tînăr: Bonjour!

Generalul Berthelot: Bonjour!

Al doilea tînăr: Sînteţi Generalul Berthelot?

Generalul Berthelot: ?!?

Al treilea tînăr: Sîntem un grup de studenţi români… Revenim în ţară, vrem să luptăm pentru Ţară!

Generalul Berthelot: Bravo!

Primul tînăr: Cînd veţi ajunge în România veţi cunoaşte un mare general român, Alexandru Averescu, sigur, „va repurta victorii răsunătoare”.

Al doilea tînăr (apoi, cu toţii se îndepărtează, luîndu-se de gît, cîntînd): Să nu uitaţi! Alexandru Averescu!…

Al treilea (îndepărtîndu-se): Un mare general!…

Generalul Berthelot (ca pentru sine, rar – pe gînduri, oftînd): … un ma-re ge-ne-ral…

 

Scena a II-a

 

10 octombrie 1916. La Ambasada Franţei din Petrograd

 

(În jurul unei mese.)

 

Generalul H.M. Berthelot: Veşti bune, Prinţe?

Prinţul Mihail G. Cantacuzino: Durere mare! Ne-am pus mari speranţe în ofensiva din Transilvania. Priveşte harta! S-au traversat Carpaţii Meridionali destul de lejer, dar…

Generalul H.M. Berthelot: Dar?…

Prinţul Mihail G. Cantacuzino: Firul celor trei săptămîni biruitoare s-a rupt… Armatele duşmane ne-au obligat să ne retragem… priveşte… pe linia Haţeg… Sibiu … Pasul Turnu Roşu… Doamne! Şi ce primire avurăm în Braşov!..

Generalul H.M. Berthelot: Retragere?

Prinţul Mihail G. Cantacuzino: Totală!…

 

(Se apropie generalul Mihail Alexeev.)

 

Generalul Mihail Alexeev: Explicabil! Pe o aşa deschidere!…

Generalul H.M. Berthelot: Excusez-moi! Vă cunoaşteţi? (făcînd prezentările) Prinţul Mihail G. Cantacuzino – Generalul Mihail Alexeev…

Generalul Mihail Alexeev: Fără nicio mirare! Este „exagerată lungimea frontierei ce trebuie apărată”. Sau au „contat pe ajutorul nostru, pentru a ajuta pe întreaga linie?”.

Prinţul M.G. Cantacuzino: Dar ne sînteţi aliaţi!… Nu e vorba de „a ajuta”. Facem parte din… Antanta!

Generalul Mihail Alexeev: Am trimis deja cîteva divizii în Bulgaria. Asta-i, mai mult nu putem face! Să nu uitaţi, „Românii s-au angajat fără chibzuinţă şi prea tîrziu”.

Generalul H.M. Berthelot: „Fără chibzuinţă”?!

Prinţul M.G. Cantacuzino: Nu te supăra, generale, dar prin alianţa cu Rusia, la 4 august 1916, aţi promis 200.000 de luptători… şi aţi trimis doar 30-40.000!… Generalul: Şi Turtucaia… un „doliu naţional” (G.G. Burghele – Cîteva cuvinte cu prilejul serbării realipirii Basarabiei cu Patria-Mumă. Dorohoi, 1928, Tipografia „Speranţa”)

Generalul Mihail Alexeev: „Acum nu au decît să se apere, iar cu efectivele şi valoarea lor militară, nu există decît o singură linie de apărare posibilă: linia Siretului”. Priviţi acest traiect! (Trage o linie pe hartă) Aceasta este singura voastră salvare: De la Galaţi şi pînă la Carpaţi (rar) şi apoi, pînă „pînă aproape de marginea Bucovinei” (General Henri Berthelot – Jurnal şi corespondenţă. 1916-1919. Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 67).

 

(Intră un curier, înmînează un plic. Salută „Să trăiţi!” Îl urmează şi un ofiţer.)

 

Prinţul (deschide plicul): O telegramă din ţară! Am pierdut Capitala!…

Ofiţerul rus: „Degeaba, capitala voastră trebuie pierdută, căci frontul e prea mare, nu se poate apăra…”

Generalul Mihail Alexeev: Ceea ce tocmai le-am arătat şi pe hartă…

Prinţul: Dar asta-i tră…

Generalul H.M. Berthelot (întrerupîndu-l, brusc): Vă rog, fiţi calm, Prinţe! O înfrîngere nu înseamnă pierderea luptei!…

Ofiţerul rus: „Pe un front de peste 1500 de km., nicio armată nu se poate susţinea. Muntenia cu Capitala trebuie abandonată şi frontul să se restrîngă în Moldova”.

Prinţul (nervos): Şi ce urmează?!

Generalul H.M. Berthelot: Un armistiţiu… negreşit…

Prinţul M.G. Cantacuzino: Dar în ce condiţii!…

Ofiţerul rus: Onorabile! La guerre, c’ est la guerre!

 

Scena a III-a

 

Iaşi, mai 1918

 

Generalul Berthelot: Sînt optimist! (studiind harta frontului)

Aţi repartizat pe ofiţerii misiunii noastre între armatele române?

 

Ofiţerul român: Executés!

Generalul Berthelot: Aţi organizat „şcolile specializate”?

Ofiţerul român: Da!

Generalul Berthelot: Cum se desfăşoară instrucţia?

Ofiţerul român: Conform planului Dvs.!

Generalul Berthelot: Aşa să fie!

 

(Gradatul salută, se retrage. Generalul rămîne singur. Priveşte o fotografie. I se adresează – în şoaptă)

 

Generalul Berthelot: „Draga mea Louise (oftează adînc), românii sînt într-adevăr într-o situaţie grea. Nu erau deloc pregătiţi pentru război…” (Umple dintr-o cană, de pe masă, un pahar cu apă. Bea. Oftează.) Mi-e dor de tine, de copii, de toţi ai mei…Of!… „Soldatul român pare bun sau cel puţin rezistent…” (General Henri Berthelot – Jurnal şi corespondenţă. 1916-1919. Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 75-76).

 

6 decembrie, Armata a IX-a Germană intră în Bucureşti

 

Generalul Berthelot (la masa de scris): „Draga mea Louise,… Situaţia României s-a agravat…” Trădări, spioni, dezertări… A fost executat colonelul Constantin Crăiniceanu… Un alt trădător, Alexandru D. Sturdza, ginerele lui P.P. Carp, a fugit la nemţi… „Însuşi guvernul român dă cel mai trist exemplu de demoralizare” „Toată lumea pleacă spre Iaşi în spatele armatelor ruse, pentru mai multă siguranţă. Chiar şi aşa nu sînt pierdute speranţele…”. „Am primit, în sfîrşit, un cal… Este o mîrţoagă mică şi neagră, care nu are nimic din eleganţa lui Agathos… şi încă şi mai puţin din eleganţa lui Master Pouf… dar e calmă, are pasul bun şi nu pare să obosească prea tare sub greutatea mea… cel puţin… încă nu s-a plîns…” (General Henri Berthelot – Jurnal şi corespondenţă. 1916-1919. Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 91). „Cartierul General se va instala la Bîrlad, guvernul – la Iaşi. Dr. Coullaud – ia conducerea  corpului militar al misiunii” franceze (ibidem, p. 96).

 

(E noapte. Aprinde o lumînare. Îşi pregăteşte cele de scris. Se aşază la masă)

 

Generalul Berthelot: „10 decembrie 1916. Draga mea Louise, Este din ce în ce mai plăcut aici cu cît ceea ce fac românii mi se pare din ce în ce mai penibil. Nu găseşti pe nimeni care să fie demn să comande; sînt indivizi fără caracter, în care e foarte greu să ai încredere. La tot ceea ce li se cere îţi răspund <da, imediat>, dar la opt zile după aceea nimic nu este încă făcut…”. Oftează. „Dacă nu era Franţa, întreaga Europă ar fi fost germanizată de multă vreme…” (stingînd lumînarea) „Şi va fi pentru mine deosebit de plăcută ziua în care voi lua drumul de întoarcere către casă…” (General Henri Berthelot – Jurnal şi corespondenţă. 1916-1919. Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 99-100).

 

(Se aude vocea Generalului Berthelot, rostind): 13 ianuarie 1917. „Veşti despre un grav accident de cale ferată lîngă Iaşi, la Ciurea… 200 de morţi… 300 de răniţi… Accidentul e datorat lipsei de ordine: i se permite oricui să urce pe acoperişul vagoanelor, pe tampoane şi barele de legătură; frînele nu au funcţionat… viteză nebună… a deraiat la prima curbă…” (ibidem, p. 116-117).

 

(Zgomot de bombe, explozii…)

 

(Vocea Generalului Berthelot): „31 ianuarie 1917. Draga mea Louise… Călătoria mea în Rusia m-a făcut să văd de aproape lucruri extraordinare. M-am dus la Stavka, pentru a combate o idee rusească…” (după o mică pauză) „Aliaţii” noştri vroiau să trimitem pe soldaţii români… pe frontul oriental… O întîrziere de cel mult două luni pentru reluarea ofensivei…

 

Vocea din umbră: Sau…

 

Generalul Berthelot (Apare în scenă. Se îndreaptă spre harta fixată pe perete, apoi, spre public): Da, acest „sau” mi l-am repetat şi mie însumi… mai ales cînd Gurko mi-a spus, cam aşa: „Dar sînteţi mai român decît românii! Ce interes aveţi dvs. ca armata română să fie refăcută şi încă rapid?!” (ibidem, p. 122)

 

Vocea din umbră: Un gînd ascuns?

 

Generalul Berthelot: Să nu fie agreată prezenţa mea?(semn cu mîna) N-are-a face! Misiunea mea-i sfîntă misiune! (iese din scenă)

 

Vocea din umbră: Doamne ajută! (şi după o mică pauză, în timp ce generalul se aşază să se odihnească) Şi Domnul ne-a ajutat.

 

(Prin faţa scenei, de la un capăt la altul, trece un copil cu ziare în mînă, fluturîndu-le şi strigînd: „Evenimentul”, „Opinia”. Cartierul General la Iaşi…Epidemie de tifos, gripă spaniolă, tifos…)

 

Tunete şi fulgere

 

Acelaşi copil revine din poziţie opusă, strigînd… „Evenimentul”, „Opinia”, „Revoluţia Rusă”!… „Lovitură de stat”!…)

 

Vocea Generalului Berthelot: „4 iunie 1917. Draga mea Louise, Am fost înştiinţat că Senatul şi Camera deputaţilor români m-au proclamat cetăţean de onoare al României, cu aclamaţii şi o unanimitate ce mă flatează în mod deosebit…”

 

Vocea din umbră: Gest firesc!

 

Vocea Generalului Berthelot: „Dar… eu… aş fi mult mai bucuros să iau calea de întoarcere în Franţa…”. Misiunea mea aici s-a încheiat… armata română e reorganizată…

 

Vocea din umbră: Posibil, vei asista, Generale, la un moment crucial, acum… cînd…au depus jurămînt de fidelitate către Rege… 300 de ofiţeri… 1300 de soldaţi bucovineni şi transilvăneni… foşti prizonieri la ruşi…

 

Generalul H.M. Berthelot: M-aş bucura…

 

Vocea din umbră: „Generalul american Scott… a venit să se informeze asupra nevoilor româneşti de materiale feroviare”. Asemenea, şi ministrul britanic… promite din partea guvernului său… sprijin… pentru îmbunătăţirea transporturilor pe calea ferată… (ibidem, p. 172).

 

(Pe ecranul din spatele scenei… defilarea de trupe…)

 

Generalul Berthelot (intră-n scenă, citind): „19 iulie 1917. Draga mea Louise,… în cursul zilei de joi… mi-am continuat inspecţia cu Divizia a 9-a română…în ansamblu… foarte mulţumit de vizita făcută armatei române… Totul e gata aici pentru atac…” (ibidem, p. 177)

 

Vocea din umbră: Şi totuşi… Kerenski ordonă oprirea atacurilor şi suspendarea oricărei ofensive (ibidem, p. 182).

Generalul Berthelot (continuă lectura ca şi cum nu ar fi auzit nimic): 4 august 1917. Ruşii din Bucovina continuă să fugă fără a încerca să oprească duşmanul…

 

(Pe ecran…scene de luptă. Mărăşeşti…)

 

Generalul Berthelot (se-ndreaptă spre hartă…fixează un steguleţ în dreptul Mărăşeşti): 9 august… Operaţiuni la sud de Mărăşeşti. Curajoşi! Nu se uită îndîrjirea lanţului uman, sîngerînd… pîn-la grumazul cailor… (iese din scenă)

Doi soldaţi (înlănţuind un prizonier german): Ce-ai crezut?

Un prizonier german: „Noi vroiam să îi atacăm pe ruşi şi am găsit francezi!”

Generalul Berthelot, urmat de ofiţerul român (se-ndreaptă spre hartă): „De pe 6 august (1917) dăm o adevărată şi mare luptă în jurul Putnei. Nemţii au adus la nord de Focşani un grup de 10 dintre diviziile lor, plus una austriacă, şi cu acestea au încercat să spargă frontul. Ruşii, care apărau locul, au început să cedeze. Din fericire, aveam două divizii române la dispoziţie…”.

Ofiţerul român: Vom opri atacurile duşmane… Puteţi crede, Domnule General!… La Nămoloasa, la Galaţi, la Focşani… Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz… românii noştri instruiţi… cu ochiul Dvs. vigilent… şi cu armament oferit de misiunea franceză…nu vom da greş!… Duşmanul nu va trece de noi!… Doar peste trupurile noastre toate!

Vocea din umbră: „Pe aici nu se trece” Pe aici NU SE VA TRECE! Moldova fi-va salvată!

(Din culise, cu toţii, într-un glas: „Pe aici nu se va trece”!)

– Cortina –

 

Revista indexata EBSCO