Jan 15, 2019

Posted by in Poezii

Simion BOGDĂNESCU

  1. ETERNITATE PE INVERS

 

De-o incomensurabilă bucată de vreme

îmi ies toate, dar toate, pe invers:

dorm iepureşte-n oglinda odăii,

dorm fragmentar ca şi cum aş aştepta

un cutremur,

iau somnul de la capăt

de ziuă şi-l întorc în amurg,

mă întorc pe-o parte de inimă

şi nu mai găsesc nicio zare de femeie,

nicio picătură de ploaie pe ziar.

Mă tot frămînt şi mă răsfrămînt

şi nu găsesc altceva decît să-mi reamintesc

de livada cu pruni şi peri a copilăriei,

de corcodele-n pîrg care-mi fugeau

spongioase din gură de pomană morţilor,

de măceşii înfloriţi pe lîngă uliţa mutului,

de morţi zgîriaţi şi de tălpile mele

de copil prinse în glod îngheţat,

mereu înţepate-n spini de salcîm,

cînd umblam somnambul de unul singur

pe drum.

Parcă şi-atunci nu toate-mi ieşeau

cum trebuie, şi-atunci îmi ieşeau multe

pe invers,

mai ales aşteptarea de ore, tîmpită, tîmpită,

să-l văd pe tata coborînd de pe cer

ca din munte cu sacul plin de pîine

amară şi neagră şi cu ţoşca de vioi

cărăşei sclipitori

din cauza stomacului gol aidoma

unui drum uscat dormeam tot iepureşte-n

oglinda tăcerii eram răsturnat cu faţa la perete

ca s-aud noaptea cum scîrţîie pămîntul

legănîndu-şi toţi morţii prin somn

miliardele de morţi prin somn

şi pe cei ce umblau somnambuli pe drumuri

şi pe zări după oşti de fantasme, de zîne

şi după nebune femei…

De-o incomensurabilă bucată de vreme

toate, dar toate,

mi-au ieşit şi încă îmi mai ies

pe invers!

 

  1. POEM DE VORBIT SINGUR

 

Dumnezeule, aş vrea să scriu tot eu

acest poem următor

şi să-l citeşti Tu,

căci am convingerea

că pînă acum n-ai lecturat

nimic din ce-am scris eu,

Că eu am ajuns

de pun băţul pe el

să-l ia hîrtiile

şi să-l ducă în zmeie,

în zmeul meu de copil

Poate că în zborul zmeiesc

ajunge mai aproape

de sălaşul Tău

şi de copilăria mea.

 

Dumnezeule, şi ce uimitor ar fi

să mi-l citeşti măcar în gînd

mişcînd încet din buze,

silabisind

ca să vadă lumea

c-ai început şi Tu

să vorbeşti singur!… 

 

  1. ORATORIE DE UNUL SINGUR

 

Tot ce se poate omeneşte vorbi

de unul singur

am vorbit

cu dicţie delfică şi filipice demosteniene,

cu pietricele nestemate în gură

şi cu revoltatul ciceron ,,pînă cînd?”

 

Într-adevăr, pînă cînd vei continua,

Zamolxis eternule,

să mă ascunzi în peştera minţii

şi să laşi cu mila din tavan

să picure viermii,

şi termitele, şi larvele, şi liliecii

ploi imemoriale şi subversive?

 

Pînă cînd mă vei lăsa pe drumuri

să aiurez şi să arunc din ulcea

cu grăunţe în vrăbii

şi să-mi îndrept nuiaua de salcîm

ca pe-o sabie nălucită

şi să tai toate ţîţele ploii

din sfîrc?

 

Pînă cînd mă vei pune să polemizez

cu mutul satului

şi să cred la nesfîrşit

că toate morţile sînt fericite

şi să rostesc vesel

cea mai arsă filipică bogdăneşteană

pe ploaie umbrei mele

care se va condensa

fără ecou

cu mine-n sicriu?

 

  1. PICTURĂ ATEE

 

Frunze ca buze pe drum,

Monede moi de ploaie şi scrum

Curg tăcerile pe-o paparudă,

Sub pielea ei nudă

 

O neagră interjecţie, –

Duce cîinii răi la injecţie,

Mireana călugăriţă

Canibală, prin spiţă.

 

Oaste moale lună de fum

Tace în vid cu pietrele cum

Tac şi eu, astmatic, de cridă

Tace tăcerea morbidă.

 

Toate, toate mă inhibă, –

Plouă pe morţi în colibă,

Îmi plouă acru în gură, –

Un înger ateu mă înjură…

 

  1. PE MARGINE

 

Eşti absolut insuportabilă.

Nu vezi la doi paşi de mare.

Stai cu toată talpa

pe auzul meu.

Ţi-ai pierdut şi inima şi ochelarii

mei i-ai dat în păstrare

la altul.

E acelaşi lucru,

pentru că acum ai devenit

un lucru

pur şi simplu

nemişcătoare

te mută altul

ca pe o piesă de şah

şi nu mai simţi

nimic.

Eşti din lemn

pe tabla lumii

te mută altul

cum vrea.

Face din tine

ce vrea,

O simplă mutare

din soarta oarbă a ta

(O idee de joc).

 

Acuşi te va mînca

pionul

şi vei ajunge

pe margine…

 

  1. VIS ASIATIC

 

Iar n-ai răsărit cum trebuie

cum zic norii să stai

podidită în omăt de cireşi,

iubita mea chinezoaică regină!

Fumează o linişte

în templul tău de pai

şi tu ca o chinezoaică de casă

cuminte

îţi îngrijeşti tenul de emoţie

cu o ninsoare de evantaie

sperioase

Eu deja am intrat şi

mă lungesc în răcoare

ca şi cînd m-aş legăna

într-un plămîn de păianjeni uriaşi

sau într-un hamac de fluturi

albi enormi

cu ochii cît cepele

roşii, albe şi galbene de dulci

şi de parfumate, şi iuţi

de-mi împrumuţi mie lacrimile

înapoi mie celui care cred

că deja am ajuns dincolo

de Andromeda acum unde

stai tu, chinezoaico, într-o

ninsoare de evantaie,

insectele fac inspecţia de rigoare

şi obiectează în mintea lor

că iarba n-a răsărit

şi n-a crescut cum trebuie

peste tumulii noştri din viitor

ca să însemne c-am fost

prezenţi în trecut,

demult, într-un vis asiatic…

 

  1. CLIPĂ-LOC 8

 

Înfuriat

am strigat după ea

pînă ce ploaia a întors

capul

speriată

la colţul străzii

şi mi-a spus:

—Las-o!

N-o opri şi n-o mai

căuta!

Am s-o urmăresc eu

o bucată de vreme

pînă ce trece

cu alt bărbat

pe celălalt trotuar. 

 

  1. CLIPĂ-LOC 9

 

Mi s-a părut că te văd

alunecînd pe lîngă un geam din trecut

purtai coroniţă

de flori dumitriţe şi de ienupăr uscat

şi parcă ştiam că te-am dus

undeva prin noiembrie

pe-o ploaie cenuşie sub măr,

dar te visam în continuare

alunecînd pe lîngă un geam din trecut

şi vorbeam cu tine:

—,,Dar bine… Dar bine… Dar

nu eşti plecată?

Eu ştiam că eşti plecată demult

undeva prin noiembrie

ascunsă într-o cutie încremenită

într-o firidă…”.

 

Am vrut să deschid un geam

din viitor,

însă am întins mîna

şi-am îndepărtat aerul orb

în gol.

 

  1. CLIPĂ-LOC 10

 

Flautul care se retrage în taină

Călugăr ce-şi numără vinele

mîinilor uscate scîndură prin chilie

sunt eu.

Încerc să alunec pe-o apă dincolo,

Încerc să adun de pe clipe uitarea

din frunze şi mă uit cel mai sus

la ploile orizontale,

sunt eu,

mîn ploile ca oile

cele fără p.

  1. este cel fără ca

şi cap este cel fără p.

sunt eu

alături de mine pe o terasă

o mireasă înfloreşte,

stă pălărie-ntr-un picior

ghici ciupercă ce-i?

Marea şi ţărmul ei nici

nu se gîndesc la ea,

o tremură şi o lasă în uitare

înecată

alături sunt eu

în mînă cu nişte clipe de piatră,

să mă aşez lîngă

o stîncă amară

şi s-o aştept pe Iştar la flaut,

Încerc să mîn ploile

ca oile cele fără p.,

Încerc

să-mi spînzur lacrimile

şi să le mîn aşa

pe obraji

fără motiv… 

 

  1. MUT ASTERISC

 

Sigur că va veni o clipă

cînd nu voi mai putea să scriu

aşa cum nu-mi amintesc prea lămurit

de foaia pe care am început să scriu.

 

Totuşi,

dacă ţin cont că atunci

noaptea doi îndrăgostiţi

se sărutau în aceeaşi secundă

acoperiţi de răcoarea crengilor

unui nuc,

dacă mai adaug peste fericirea lor

şi plămînul unei ploi de vară

de noapte,

dacă mai adaug

şi înecul unui copil pe coclauri

şi focul verii în faţa

încremenirii albe a spicelor,

şi arderea copilăriei mele pe rug

în scîntei,

atunci sigur,

sigur că va veni o clipă

cînd nu voi mai putea să scriu

şi steaua destinului meu

se va desprinde

şi se va transforma

cît ai clipi

într-un mut asterisc. 

 

  1. FIOR EGIPŢIAC

 

Spre dimineaţă

apa rece a Nilului

frige sclipitor

o piramidă de ouă

de gheaţă

stelele

în suliţe de stuf

secole

la anume distanţă

între naşteri

 

inima mea

pe zori

ou

într-o piramidă

de gheaţă

suflă-n cuibarul

unor imaginari

pui sacri. 

 

  1. GETĂ LUPĂRIE

 

Ori mă lupeşti, ori te lupesc

Pe o fereastră alburie

Umblă cuvîntul ,,te iubesc”

Pe o fereastră îngeresc

Îmi rîde sura lupărie

Fecioară getă fumurie

Varvar mai urlu în cîmpie,

Urlu-n cîmpie de lupi mari,

Varvari, stelari, hoinari, lupari,

Urlu-n cîmpie fumurie.

Tu eşti lupită, eşti lupie,

Eu lup de geruri, lup hoinar,

Eu te iubesc varvar, varvar,

Tu eşti lupiţă, eşti lupie

Cum îmi mai urli-n geană mie

Şi zorii stau în sanctuar

Eu lup de geruri, lup hoinar

Mă-nfrupt din sînul tău varvar

Trec morţi de umbră, trec arar,

Trec morţi de umbră, trec arar

Trec sicrieri cu timpi sicrie… 

 

  1. MÎNCĂM APĂ?

 

Zi-mi

dac-atunci

cînd iubim

nu ne vine să

mîncăm

apă

adiere de înger

pe prispa casei

trage vinele

înapoi

în arbori

lunca

a crescut lunca

de cînd a murit

sora mea

semănă cu luna

turtă de ceară

printre pănuşi

de păpuşoi

aşa a crescut

lunca încît

plămînii mei

se usucă

Zi-mi

dac-atunci

cînd murim

nu ne desparte

de timp

Luna

sau mîncăm

îngheţaţi struguri

de lacrimi

sau mîncăm apă?

 

 

  1. REPTILĂ RUPTĂ

          (timp întors)

 

Cere-mi să mă despart de tine în trecut

Prin praf ca dîra unui şarpe mut.

 

Cere-mi să mă întorc pe lună-n veri

Ca pe tăişul coasei rece ieri.

 

Cere-mi să drumăresc în văi ca orb

Sătul din lacrimi sarea să ţi-o sorb

 

Întors în morţii mei ţărînă mută

Ocnă de timp de orbi reptilă ruptă.

Revista indexata EBSCO