Jan 6, 2019

Posted by in Poezii

Constantin MĂNUȚĂ

SFAT

 

În fereastră mi-a bătut aseară

Toamna târzie şi nostalgică;

Eu ziceam, ce amarnică

E viaţa-n fumul de ţigară…

 

Acum pentru a mia oară

Regret că soarta a fost tragică;

Fiinţei mele, atât de darnică

I-a fost lumea de afară?

 

Spunând:- Aceasta nu e bine!

Lumina stelară-i un spectacol

Chiar de sunt zilele senine

 

Scriind cu litere latine.

Daţi-mi o cheie şi un şpaclu

Să răzuiesc jivinele din mine!

 

DIAFANĂ URSITOARE

 

Aş dori acum să-ţi spun

Ce-ţi ziceam şi altădată;

Stele-n scoarţă de alun

Cad din bolta înstelată…

 

Labiş spunea de un colun

Ce tăia zarea de piatră;

Iarba înflorită-n turn

Cheamă un sărut de fată…

 

Diafană ursitoare

Risipeşti iubire multă

Mult mai mult decât un soare

 

Păsările stau şi ascultă.

Cum din zare-n altă zare

Fluturii pornesc la nuntă!

 

TOAMNA

 

Toamna de pe munţi coboară

Ruginie să-şi aştearnă;

Covor alb, ţesut de iarnă

Desenat de nori aseară…

 

Albul crud ne înconjoară

Cu o mantie uşoară;

Draga mea, prinţesă rară

Nu te-am iubit, de-o vară…

 

Bate vânt şi pe alei

Păsările-şi grăbesc plecarea

A căzut frunza de tei

 

Speriată e şi marea.

Doar în pod într-un ştiubei

Zumzăie de dor uitarea!

 

ZÂNE VRĂJITOARE

 

Păsări aeriene şi electrizate

Zboară ca toamna peste vânt;

Aşa cum se întâmplă în descânt

Ursitoarele-s prea supărate….

 

Boscorodesc câte-un cuvânt

Adorm feciorii pe la sate;

Și mame şi nepoţi, nepoate

Cruci îşi fac şi vor un legământ.

 

Făcut de zâne vrăjitoare

Cu flori dragi, de prin poiene

Fardate cu argint la gene

 

Ori mai precis cu buruiene.

Atunci, nimica nu le doare

Nu-s credincioase, ci viclene…

 

CHIP DE SMOALĂ

 

Bărbatul cu chip de smoală

Visează ca mai înainte;

Femeia lui a fost cuminte

Și niciodată n-a fost goală…

 

Abia de-şi mai aduce aminte

De iubita mică de la şcoală;

Purta o mantie regală

De-nţelepciune şi de jurăminte…

 

Anii au trecut repede în sat

La hore, jocuri şi la nunţi

Ea a fost prima la dansat

 

Dar… vezi că anii cei cărunţi

Au zburat şi nu e cu păcat

De dragoste dacă asculţi…

 

ADIO, DRAGĂ VARĂ

 

Ca în Bacovia trec corbii nimănui

Pe un cer de agate şi verde de smarald;

Fac păsările a ploaie că-i atât de cald

Încât a prins rugină şi floarea de gutui!

 

De atâta zăpuşeală pe străzi umblu haihui

Aş vrea o mare limpede unde să mă scald;

Steagul dimineţii învăluit de-un roşu fald

Ridicat de vântul verii adoarme pe Bahlui!

 

Dar va veni toamna cu bruma ei cea deasă

Nu va mai fi căldură şi via-i de cules;

În parc porumbeii ciugulesc cerul pe-o terasă

 

Și nu mai e porumb şi-i secetă pe şes.

Umbra din copaci pe frunze greu apasă

Adio, dragă vară că eu nu te-am ales!

 

PASĂRE RARĂ

 

Copilăria dragă a trecut în pripă

N-am ştiut că-i pasărea cea rară;

Când eşti copil şi crezi că totul zboară

Un vânt a fost şi vântu-i o risipă…

 

Cum aş putea să te venerez, clipă

Acum, când păsări negre mă-nconjoară;

Vreau să urc spre stele pe o scară

Dar… un pui de sturz rănit-i la aripă!

 

Oare câte gânduri pleacă-n depărtare

Frunză cu frunză doresc să le sărut;

Boabe de lumină în păsări călătoare

 

Toate le-am prins şi-n ie le-am cusut.

Rămân nemângâiaţi părinţii pe o zare

Și stelele albe cad .Și sunt necunoscut!

 

OPTIMISM

 

Mai tânăr sunt astăzi ca niciodată

Iubirea mea-i o poză într-un album;

Luminează o stea la margine de drum

Păsările-mi cântă, bolta-i înstelată…

 

Vremea-şi croieşte lumea minunată

O creangă înflorită îmi spune că acum;

Să înlătur norii să nu mai fie fum

Palatul de mărgean m-aşteptă ca odată?

 

Dreaptă e calea omului tomnatec

Întoarcerea acasă i se pare nefirească

Calul Alb cu o tavă plină de jeratec

 

În schelării lunare vis o să-şi croiască.

Tot ce-i amintire cu farmec de buratec

Atârnă, în soare, spre lumea  împărătească.

Revista indexata EBSCO