Jan 5, 2019

Posted by in EDITORIAL

Gheorghe GRIGURCU – „ŢI-A PLĂCUT CÎNDVA ISTORIA”

 

Prezentul devine trecut cînd nici nu bagi de seamă. Astfel cum într-o dimineaţă, privind pe fereastră, vezi, spre surprinderea ta, un strat de zăpadă proaspătă, transfigurînd lumea.

*

A te închina lui Dumnezeu precum unei fiinţe, a te închina lui Dumnezeu precum unui zid inexpugnabil, a te închina lui Dumnezeu precum infinitului celest.

*

„În tot ce vine de la Dumnezeu, alături de lucrul cel mai firesc şi mai de înţeles ca cuprindere, există mereu şi un element de surprindere” (Monseniorul Ghika).

*

Bătrîn cu „principii”, aer dur, intratabil. Ascuţişurile „principiilor” (ideilor fixe), astfel încît personajul în cauză pare a se culca pe un pat de fachir.

*

Un medic nutriţionist, pe micul ecran: „Corpul e nespus de răbdător cu abaterile de la sănătate pe care le săvîrşim, ne iartă de foarte multe ori, dar cînd nu le mai poate îndura, se revoltă cumplit şi nu-i rămîne decît să cheme în ajutor sufletul”.

*

„Marea Tranziţie, Marea Trecere conduce dincolo de timp ca atare şi prin urmare şi dincolo de viitor. El se contopeşte cu trecutul şi dispare odată cu el în jarul clipei. La această clipă se referă Nietzsche cu «fericirea în largul amiezii». Ceasul s-a oprit. Tot aici, ceea ce spune Schopenhauer despre puterea solemnă a orei morţii. Aici, la staţia vamală, în aşteptarea înspăimîntată, mai răsună o dată laitmotivul vieţii” (Ernst Jünger).

*

A muri: a desăvîrşi imposibilul.

*

Cuvîntul frămîntă temeliile lumii cum un aluat, le toarnă în forme care sunt totodată ale sale şi ale temeliilor lumii. Dar cuvîntul cel egolatru, avid de propria-i condiţie, sfîrşeşte prin a absorbi rostul celor din urmă.

*

„Un flamingo cu numărul de înregistrare 492 scăpat de la Zoo Wichita în vara lui 2005, a fost zărit bine-mersi în sudul Texasului. Cei de la Zoo au declarat că nu-l vor aduce înapoi de vreme ce a supravieţuit singur vreme de 13 ani”. (Dilema veche, 2018).

*

Sensibilitatea: o tristeţe a raţiunii.

*

Ironia se naşte dintr-o reducţie (fie şi mimată) a forţei. E ca un joc de şah pe care l-ar practica un boxeur.

*

„Mă bucur de convalescenţă. Este perioada pentru care merită să fi îndurat boala” (Bernard Shaw).

X

Să fie realul o prefaţă a imaginarului? Ar fi o înţelepciune tardivă, întrucît adolescenţii cred că e invers.

*

„Te naşti între oameni, mori între zei” (René Char).

*

Un atac virulent împotriva lui Mihai Şora întîlnim cu surprindere în România liberă (2018), sub semnătura lui Marius Ghilezan. I se reproşează filosofului atît „trecutul comunist”, cît şi actuala postură de „haştagist”: „Mihai Şora se întorcea din Hexagon pentru a deveni propagandist al regimului comunist din România. Dacă memoria timpului i-a urcat pe cei trei intelectuali români (Virgil Ierunca, Mircea Eliade şi Monica Lovinescu), deveniţi parizieni din nevoie de libertate, în Panteonul culturii româneşti, «corupţia ucide» l-a coborît pe Mihai Şora din bibliotecă taman la 100 de ani direct în stradă”. Dar contactul lui Mihai Şora cu comunismul, în formula acestuia de abstracţie ideologică, a avut loc în tinereţea d-sale, în Franţa, urmată, după cum ne-a mărturisit şi după cum era şi firesc, de o progresivă dezamăgire, la reîntoarcerea în patrie. Chiar devenit o vreme consilier la un minister şi „agitator cu munca la ţară”, Mihai Şora a fost departe de-a se ilustra vreodată în primele rînduri ale nefastei propagande. Strania furoare contestatară avîndu-l ca obiect pe venerabilul filosof găseşte cu cale a se exprima printr-o paralelă a acestuia ce se doreşte contrastantă cu… Octavian Paler: „Octavian Paler are rafturi de cărţi în biblioteci, Mihai Şora – cîteva duzini de interviuri prin ziare. Sumedenia de cărticele din «Biblioteca pentru toţi» nu-i poartă numele”. Ignoranţa d-lui Marius Ghilezan e siderantă. Ce ni se mai spune în legătură cu Paler? „Internetul e plin de citate celebre (sic!) ale lui Paler, pe cînd cele din ultima vreme ale haştagistului centenar nu ştim dacă-i pot fi atribuite. Multora le e greu să creadă că nu copila – pardon – soţia tastează pe net”.  Şi încă: „Paler n-a protestat niciodată prin pieţe”. Dar n-a condus Paler România liberă în „epoca de aur” a ceauşismului, id est al doilea organ de presă, după Scînteia, al regimului, pînă la căderea acestuia? E adevărat, atitudinea sa după decembrie ‘89 a fost una onorabilă, însă extrem de anevoie s-ar putea accepta antiteza între cei doi. Cruzimii negatoare nedrămuite i se adaugă şi un atare debil contrafort. E ca şi cum, pe plan literar, l-am opune pe E. Jebeleanu lui Ion Barbu şi pe Ov. S. Crohmălniceanu lui Vladimir Streinu…

*

„Totdeauna luăm hotărîri definitive numai datorită unei stări de spirit care nu e destinată să dureze” (Proust).

*

În zori, un gînd elementar cum apa cu care te speli pe faţă. Dumnezeu ne iubeşte totuşi dacă ne-a înzestrat cu facultatea de a iubi. „Acolo unde e iubire, se află şi Dumnezeu” (Sfîntul Augustin).

*

„Atitudinea unei mari părţi a tinerilor din ziua de azi faţă de părinţi e caracterizată de o considerabilă aroganţă dispreţuitoare, în care nu există nici un dram de blîndeţe. Revoluţia tineretului de azi e susţinută de ură, şi anume de o ură strîns înrudită cu cel mai periculos şi mai persistent dintre toate sentimentele de ură: cu ura naţională. Cu alte cuvinte, tineretul revoltat reacţionează împotriva generaţiei mai în vîrstă în acelaşi fel în care un grup cultural sau «etnic» reacţionează împotriva unei grupări străine şi duşmane” (Konrad Lorenz).

*

  1. E.: „O creaţie nerecunoscută de contemporani, aidoma unui ins aflat în închisoare. Paznicii săi: anii care trec, prelungindu-i detenţia”.

*

„Îmi vine mai uşor să nu cheltuiesc nimic decît să cheltuiesc puţin” (Jules Renard).

*

Alcoolicii „amatori” şi alcoolicii dependenţi. „Amatorii” interpun cu uşurinţă pauze mari în practicarea băuturii. Hermann Hesse, aparţinînd se pare acestei categorii, observă că, în stare normală, ei visează băutura, după cum, atunci cînd o consumă, încep să tînjească după normalitate. Dependenţii însă nu admit nici o întrerupere a îngurgitării licorilor care se substituie pentru ei normalităţii…

*

Pe ce lume trăim. „Un caz nemaiauzit! Americanca Bonnie Foerster (74 de ani) a reuşit să se mărite legal cu partenera sa după ce aceasta a  murit. Autorităţile au acceptat să o declare căsătorită cu Beverly Grossaint, decedată în mai. (…) Cele două s-au iubit timp de 50 de ani, dar abia recent Bonnie şi-a văzut visul împlinit de a fi declarată măritată cu Beverly. (…) Avocatul lui Bonnie vrea să i se accepte căsătoria din 1968, cînd au început să trăiască împreună” (Click, 2018).

*

  1. E.: „A fi cititor şi doar atît e ca şi cum ai călători mereu într-o maşină condusă de altul”.

*

Un fanatic: un om al unei singure cărţi, un semidoct: al niciuneia.

*

Bufniţa aurie sau, cum i se mai spune, bufniţa de hambar, barn owl, în limba engleză, se distinge de alte bufniţe prin forma sa unică, prin culoare şi voce. Este supranumită „Striga” din pricina sunetelor intense pe care le emite şi care seamănă cu un scîrţîit. Pasărea creşte pînă la 40-50 cm., avînd pene albe, cu nuanţe gălbui şi roşiatice şi cu pete de culoare închisă. Faţa sa e în formă de inimă.

*

Scriptor. Te înalţi cîte o clipă de pe pagină nu spre a trăi (termen abrupt), ci spre a-ţi testa viaţa prezentă într-o anume proporţie în acea pagină, mai mult ori mai puţin izbutită.

*

A nu te lipsi de trecut. Dar ce faci dacă nu-l ai? A. E.: „Îl poţi cumpăra”.

*

Existenţa ta cotidiană asemenea unui robinet rău închis. Nu e nici viaţă, nici moarte.

*

Există cîte un Destin de poet fără un poet (mare): Béranger sau, la noi, Nichita Stănescu. Dar există oare şi cîte un poet (mare) fără Destin? Întrebare deschisă.

*

„Marcion: «Dumnezeu nu a făcut lumea – el vine de undeva din afara lumii ca un salvator cuprins de milă.» Theos Allotroios? Der fremde Gott? Citind o istorie a ereziilor Evului Creştin (Gh. Vlăduţescu), constat cu uimire (dar şi cu bucurie) că aprob şi ader, pe rînd, afectiv şi mintal, la fiecare din ereziile uitate. Las’ că le consider, din punct de vedere filosofic, mai logice şi mai umaniste decît codul de dogme ce s-a impus în bisericile oficiale. Creştinismul meu e primitiv, păgîn şi eretic – dar liberator şi antidogmatic (antistatal). Totuşi, gîndul că nu suntem creaturi, că lumea asta nu este opera unui Pantocrator, că el, numai din milă, întîmplător, vine în ajutorul nostru, mă umple de frică şi de deznădejde…” (Ion D. Sîrbu).

*

„Nu există mai multe religii, religia lumii e una singură” (Mahatma Gandhi).

*

Uneori corpul face acrobaţiile spiritului, alteori spiritul face acrobaţiile corpului. E foarte riscant în ambele cazuri.

*

Din spusele lui Rasputin, al cărui nume însuşi numeşte, în limba rusă, desfrîul: „Pentru a fi mîntuit, trebuie să săvîrşeşti un păcat; cel  mai uşor păcat e păcatul cărnii”.

*

Ce se întîmplă în timp cu oamenii timizi? A. E.: „Ce să se întîmple? Unii devin teribili de convenţionali, alţii şi mai timizi. Din timiditate nu există scăpare onorabilă”.

*

„Numai oamenii superficiali nu judecă după aparenţe” (Oscar Wilde).

*

„Kafkologia a exprimat totdeauna îndoieli cu privire la virilitatea subiectului său principal şi se delectează discutînd martiriul impotenţei lui Kafka. Astfel, Kafka demult a devenit un adevărat sfînt protector al nevrozaţilor, depresivilor, anorexicilor, slăbănogilor, sfîntul protector al contorsionaţilor, al preţioşilor şi preţioaselor ridicule şi al istericilor (de exemplu, în filmul lui Orson Wells, personajul K. urlă isteric ca un lup); pe cînd, în realitate, romanele lui Kafka sunt cele mai puţin isterice din întreaga istorie a literaturii. Asemenea biografi ai scriitorilor habar n-au de viaţa sexuală intimă a propriilor lor neveste, dar au impresia că ştiu tot ce se poate şti despre aceea a lui Stendhal sau Faulkner” (Milan Kundera).

*

  1. E.: „Cuvintele poeticeşti pot fi deopotrivă tulburate de imprecizie şi precizie, de inexactitate şi exactitate. E nespus de dificil să le intri în voie”.

*

Retorica îţi acaparează prezentul, lăsîndu-te pe dinafară. Tăcerea te acaparează pe tine, lăsîndu-ţi prezentul pe dinafară.

*

  1. E.: „Ţi-a plăcut cîndva istoria ca să-ţi poţi adora acum trecutul personal, nu-i aşa?”. Lăsînd la o parte nota de ironie a întrebării, răspund: foarte probabil.

*

Un copil din vecini, în faţa unui robinet stricat, din care apa ţîşneşte capricios, în jeturi: „Uite cum apa dă din copite!”.

*

Imprintig: fenomen manifestat la animalele care, fiind crescute în compania omului, nu manifestă atracţie faţă de indivizii din specia lor. Cum ar veni, umanizarea animalelor…

*

„Incredibil dar adevărat! Bogătaşa Ariane Lak, din Marea Britanie, a fost descoperită printre cerşetorii din Milano, la şase luni după ce a dispărut fără urmă. Povestea ei e cutremurătoare. Milionara Ariane Lak, de 51 de ani, este o prinţesă iraniană, descendentă a dinastiei Quajar (care a domnit între anii 1789-1925). (…) Ariane Lak este absolventă a Universităţii Cambridge, vorbeşte fluent patru limbi şi este managerul unei companii de producţie de film. Are o avere de mai multe milioane de dolari. Medicii spun că femeia a suferit o amnezie temporară tranzitorie, care se manifestă printr-o pierdere a memoriei pe o perioadă scurtă de timp” (Click, 2018).

X

  1. E.: „Cînd un iubitor avizat de poezie citeşte versuri proaste din rîndul celor ce abundă azi, e ca şi cum, dorind să intre într-un restaurant pentru a lua masa, ar vedea la intrare un individ care vomită, iar odată intrat înăuntru, pe un altul care scoate viermi din felul de mîncare pe care l-a comandat”.

*

„Sunt trei timpuri: prezentul trecutului, prezentul prezentului şi prezentul viitorului. Prezentul trecutului este memoria, prezentul prezentului este intuiţia, iar prezentul viitorului este aşteptarea” (Sfîntul Augustin).

*

Liliecii au o viaţă lungă. Cei mai mulţi, între 10 şi 20 de ani. Nu puţini ajung pînă la vîrsta de 30 de ani. Cel mai în vîrstă a fost înregistrat recent în Europa, avînd 41 de ani.

*

A nu-ţi păsa de Destin, a-l aborda la un mod sportiv, a-l resimţi ca pe o aventură. Trebuie să ai însă o bună musculatură nu numai trupească, ci şi sufletească pentru a-ţi permite aşa ceva.

*

Aflu, la tv., că un grup de băieţi de bani gata din Brăila se amuză călcînd cîinii străzii cu maşinile lor dezlănţuite. Întreaga mea seară e compromisă.

Revista indexata EBSCO