Dec 21, 2018

Posted by in Varia

Aura CHRISTI – Ostrovul Învierii

Vino şi mă ia departe

 

Vino şi mă ia departe, du-mă-n

marea-nvolburată. O, stăpâne,

dulce mire, să-ţi aduni trena

cea neagră de pe creasta nopţii

tandre, care vine, vine, vine.

 

Şi ne va-nfia, în fine, ne va duce

unde vrea, unde vede duhul tău

că e bine în oricine şi că cerul

e în noi, când lumina ta, suspine,

ne mai paşte-n Dumnezeu,

 

ne alintă, ne descântă şi frumoşi

ne face, iarăşi, şi ne umple-arar

suflarea de un cântec, sfântă boare,

care ne topeşte-ncet, în divina ei

lentoare şi în suflet, în văpaie.

 

Totul sfânt aici e, Doamne,

totul curge dinspre tine şi ne ţine

pe-o aripă nevăzută decât rar,

care-i lumea ta, lumina

şi tristeţea ta, vecine.

 

Vino, vino, dulce soare,

leagănă-mi tristeţile

şi iubirea să mi-o legeni, o,

stăpâne-al meu şi frate, tu lumina

mea-nviată, pentru toate vieţile.

 

Fragment din romanul în versuri

 Ostrovul Învierii

Revista indexata EBSCO