Dec 21, 2018

Posted by in MOZAIC

Ioana COSTA – SPQR

Mary Beard, SPQR. O istorie a Romei antice, traducere de Mihnea Gafiţa, Bucureşti: Editura Trei, 2017.

Să tot fie vreo zece ani de cînd un prieten (mulţumesc, Liviu!) mi-a vorbit entuziast despre Mary Beard, articolele ei din Times Literary Supplement şi blogul A Don’s Life. A fost dragoste la prima citire! Scriitura ei îmbină, cum rar se întîmplă, deplina ştiinţă de carte cu generozitatea de vorbi pe înţelesul tuturor. (Avertisment: creează dependenţă.) Se gîndesc oare cei care decid soarta filologiei clasice româneşti la iubirea pentru antichitate a tinerilor aflaţi în pragul bacalaureatului sau a celor, tineri la suflet, care vor sau au nevoie să se apropie de latină şi greacă şi de lumea în care ele respirau vital? Socot că nu. Dacă s-ar gîndi, măcar în treacăt, le-ar deschide calea către ele şi chiar i-ar îndemna, spre binele tuturor, să se simtă descendenţii acelei civilizaţii şi să crească normal, fără uşi trîntite în faţa pasiunii care înmugureşte citind articolele săptămînale ale lui Mary Beard sau cărţile ei, aflate la îndemînă. SPQR este, cu adevărat, la „un click distanţă”: dacă spunem că ediţia pentru Kindle are un preţ accesibil, deja este o hiperbolă, pentru că e aproape gratis. Acum o putem găsi şi în traducere, la Editura Trei. Este repovestirea istoriei romane, de la fondarea ei legendară pînă în 212 î.H., cînd Caracalla a acordat cetăţenie tuturor locuitorilor liberi ai Imperiului Roman. Fiecare paragraf are ceva care ademeneşte, pentru că ne aprinde (chiar aşa, kindle!) pofta de a şti mai mult. Totul devine uşor de înţeles, totul se leagă.

La începutul acestei veri, Mary Beard a devenit Dame Commander of the British Empire (DBE). Încercăm să ne liniştim angoasele gîndindu-ne că mai există speranţă dacă un iubitor de antichităţi este elogiat de regină „pentru servicii în studierea civilizaţiilor clasice”, chiar dacă în acelaşi an o secţie de filologie clasică de pe la noi dă semne că începe să piară… De fapt, este împinsă în neant, lăsîndu-i pe tinerii care visau la ea să caute alte căi de a se aşeza în lume (sau alte lumi în care să se aşeze?). Pentru ei, lumea nu se limitează la hic et nunc, aici-ul şi acum-ul. Ei vor să înţeleagă. Să nu le rămînă pentru asta decît cărţile pe care le pot citi singuri, fără putinţa de a se apropia direct de scrierile latineşti şi greceşti? Este păcat. Este un păcat.

Revista indexata EBSCO