Dec 20, 2018

Posted by in Poezii

Mihaela Oancea

Instantanee

 

Scoici sfărâmate, o plută murdară de alge

şi-un flash cu lăţimea a două tălpi desculţe.

 

Bucuria pruncilor ce primesc bomboane

în Ajunul Crăciunului.

 

Autentica tristeţe a clovnilor.

 

Semiîntunericul şi răcoarea unei camere

în care agonizează cineva –

 

instantanee stocate

în memoria celulelor tale,

cât să înţelegi

că între aici şi dincolo

e doar o diferenţă

de frecvenţă.

 

Pantere

 

Îşi cercetează aproape tomografic

limbuţia tăcerilor,

prudenţele autoimpuse,

acele ,,ce ar fi fost dacă?” ori

spaimele plane şi volumetrice –

păsări îndoliate ce se holbează

agăţate de pliurile creierului.

 

Treptat, se deprinde

a trăi cu propriile pantere

care, cel puţin, nu-şi mai ascund

ghearele.

 

Cât mai departe

 

Orbiţi de un sentiment năvalnic,

îndrăgostiţii în roz

dansau

pe claviatura fiecărei dimineţi

cu aromă de tonka.

 

Cu privirea absentă,

azi merg fără ţintă

prin oraşul gri-albăstrui,

cu imaginea celuilalt pe retină,

încercând

să ajungă cât mai departe

de sufletul lor.

 

Fumul de lumină albastră

 

Tăcerile fosilizate

ocupau mai toate încăperile neguroase

ale nevroticului

cu paloare bolnăvicioasă.

 

Voia să intre ca amiba

într-o stare de dormitare,

să refuze călătoria

către odioasa descompunere totală –

 

încăpăţânat, un fum de lumină albastră

a tot scânteiat printre umbre şi penumbre

profilate crepuscular.

 

Eliberat de trecut, azi,

a deschis uşa dinspre crângul de zmeură,

pentru a întâmpina o bătrână

cu ouă roşii,

în straiţa de lână.

 

Exerciţii de admiraţie

 

Printre flori de iris, orbii merg liniştiţi,

unul în siajul celuilalt.

 

Din când în când,

îşi trimit scrisori autoscopice,

cultivând veritabile exerciţii de admiraţie,

în cele din urmă,

de o năucitoare benignitate.

 

Screen saver

 

Cimitirele

dansează cu dungile de lumină

proiectate pe tavan,

 

arborii

urmăresc convoaiele de serafimi

cu ochii lor scoşi,

 

noi,

încurcaţi în năvoadele somnului,

ne lepădăm frunzele

activând un screen saver util

pentru încă o mie de ani.

 

 

Sibila cu pielea umedă

 

Grizeta surâde tâmp,

cu o amuţire posacă, timp în care

cercetezi geometria ideală a formei

ascunse în reliefurile lui Shiva

şi ale soţiei, Parvati.

 

Dincolo de uşile glisante ale încăperii

ticsite de fum,

piaţeta îşi întâmpină trecătorii

cu sonorităţi medievale.

 

Descinsă dintr-o frescă,

o sibilă cu pielea umedă

alunecă în paşi de dans,

cu o eşarfă albă, răsucită lejer,

în jurul gâtului.

Revista indexata EBSCO