Dec 20, 2018

Posted by in Istorie literara

Adrian PORUCIUC – Marița lui Sãndel din Vladomira și însemnãrile ei din vremuri grele (IV)

În această ultimă parte din primul său caiet cu însemnări „de război”, Mariţa lui Săndel se referă tot la zilele petrecute de cei din Vladomira în refugiu, la Berza, în judeţul Botoşani. Fundalul e reprezentat de acelaşi obsesiv „bubuit de tun”, fie dinspre Iaşi (unde era frontul), fie dinspre Bălţi, unde „anteriana” rusească se străduia să oprească atacurile avioanelor „nemţăşti”. Pe acest fundal „asurzător”, vladomirenii tot îşi mai numărau animalele (rămase după repetatele rechiziţionări), îşi înmormântau consătenii răposaţi în refugiu şi îşi botezau copiii născuţi la Berza. Pe ultima pagină a caietului (continuând şi pe coperta interioară) bunica Mariţa consemna „vestea tristă” cu care s-a întors bunicul Săndel dintr-o furişată recunoaştere, prin care a constatat paragina din satul natal, rămas sub ocupaţia celor desemnaţi ca „păgâni”.                                                                                                                         Adrian Poruciuc

I Iulie 1944

Astă noapte, linişte. Şi nici un bubuit de tun, nici avioani. Astăzi timpu’ noros, puţin vânt şi plouă puţin, mai stă şi iarăşi începe. Puţin frig. Nici o veste nouă, totul vechi. Versiuni pentru populaţie, vorbe îmbucurătoare şi întristate merg din gură în gură, înflorindu’le din ce în ce mai departe.

Cu aceste versiuni ni se petrec zilele amare ale vieţii şi zilele de chin. Termin cu atât pentru ziua terminată de azi. Mariţa Poruciuc

 

II Iulie, Duminică

Astă noapte timpu’ nor, vânt şi frig. Bubuit grozav de tunuri şi bâzâit de avioani spre Iaşi. Dimineaţa foarte frig, nor şi plouă tare. Acuma e ora 7 dimineaţa. Săndel s’a pregătit să plece la Bivolari şi a rămas din cauza ploii.Voi scrie mai târziu cum s’a petrecut ziua. Acum e ora 4 după amiază. Ploaia a încetat, timpu’ e f. cald şi bine. A fost azi mătuşa Marusei şi a plecat. Un avion rus se lasă pe deasupra casei noastre şi sunt 2 ruşi care fac din mână la noi. Bubuitu’ de tun a mai încetat şi s’a terminat cu ziua de azi. Mariţa Poruciuc Am uitat să scriu că azi dimineaţă a murit Vasile Zamisnicu, aici în Berza.

 

III Iulie 1944

Astă noapte iarăşi linişte, cald şi lună, senin. La ora 1 au sosit 2 poliţişti ca control în Berza, căutând dezertori. L’au sculat pe Săndel să meargă cu ei. Lui Mihai Ciureanu era să’i fure boii cu tot cu car şi i’a scăpat Săndel cu poliţia. Astăzi pănă acum, ora 10, timpu’ sănin, dar foarte frig şi puţin vânt. Fete şi băieţi din satu’ nostru au plecat azi la tranşăi. Catinca lui D. Tăbol şi fata lui Vasile Ciobanu sunt trimise la spitalul Botoşani, fiind bolnave. Bubuit de tunuri se aude spre Iaşi. Vuiet de avioani multe se aude şi chiar pe aicea trec, dar nu sunt decât rusăşti. Săndel e dus la lemne, să cumpere pentru iarnă. Dumnezeu ştie dacă vedem casa.De la ora 10 dimineaţa bine am petrecut. Avioani nemţăşti zguduiau văzduhul prin naltul cerului, dar ce’a fost nu ştim nimic. Acum e ora 7 seara, când am venit de la mormântarea lui Vasile Zamisnicu la biserica din Berza. Şi aşa rămâne în amintirea zilei de azi. Mariţa Poruciuc

 

4 iulie, Marţi.

Astă noapte linişte, cald şi sănin.Bubuit de tun puţin, dar f. departe. De dimineaţă cald, f. cald, timp liniştit. Bubuit puţin de tun, dar departe, departe de tot. Sute de avioani zguduie văzduhul, rusăşti, dar sunt şi nemţăşti. Dar cele nemţăşti zboară prin naltul cerului. Săndel a fost azi la Bivolari cu Anica şi acuma au venit. Tot acuma băietu’ Vasile a’lui Tăbol s’a înecat la Prut. Ce jale este pe bieţii oameni.Ziua a trecut. Mariţa Poruciuc

 

5 Iulie 1944, Miercuri

Astă noapte linişte şi cald. Dimineaţa iar bine, cald. Ora 3 după amiază şi pănă seara a plouat foarte tare. Încă s’au auzit tunurile bubuind de dimineaţă pănă seara, dar mai depărtat. Băietul lui Tăbol încă nu l’au găsit. Oamenii toţi care au luat parte la războiul pe 1916 să meargă la Ringhileşti, să le ţie cuvântare un colonel. Aşa că degeaba au fost, că n’a venit nimeni. A rămas pentru altă dată.Aşa s’a depărtat de noi ziua de azi.

Amintirea de azi, în satu’ Berza.          Mariţa Poruciuc

 

6 Iulie 1944, Berza

Astă noapte grozav bubuit de tunuri de se cutremurau casăle şi s’a auzit f. aproape înspre Iaşi. Noaptea a fost posomorâtă, noroasă, iar dimineaţa a început iarăşi a ploua. Acuma e ora 10 şi bubuitul tot nu a încetat. Acuma este ora 7 seara şi bubuie neîncetat, tot aproape. Aşa ne este viaţa prin case străine, foarte amară şi cu mare chin. Numai bunul Dzeu ne cunoaşte viaţa. Avioani nu trec aşa multe.Şi aşa am pierdut şi ziua de azi. Mariţa Poruciuc, azi în Berza

 

7 Iulie 1944, Berza

Tot n’a încetat bubuitul grozav al tunurilor,care de’atâtea zile şi nopţi bubuie mereu, fără încetare. Şi astă noapte tot au bubuit. Şi

acuma este ora 10 şi tot se aude mereu. Astă noapte au stat în sat vreo 40 soldaţi ruşi […] din Basarabia. Merg la front. Săndel a plecat la Sf. Maria[1] să cumpere făină de păpuşoi de la moară şi să macine câţiva saci cu grăunţe.Ce va mai fi pănă diseară voi scrie. Acuma, ora 7, Săndel a venit acasă, dar n’a măcinat,

nici făină nu a găsit. A lăsat sacii la Bogdăneşti,să macine altă dată. Altă ceva nimic. Aşa s’a petrecut ziua de azi. Scrisul meu

va rămâne pururi neştearsă amintire din inima celui ce va păstra acest caiet cu acest scris al meu în zilele vieţii, în timp evacuat, părăsită şi depărtată de loc, casă, pământ, gospodărie frumoasă, avere multă, tot frumos, tot ce am avut mai scump, stupi şi tot ce am muncit în 26 de ani de la căsătorie. Zi şi noapte am lucrat din răsputeri. Şi 5 câni dragi şi 3 mâţe am lăsat acasă în voia soartei lor. Am lăsat tot ce’a fost

scump şi bun plângând după noi şi noi ne’am pornit şi despărţit de tot ce’am lăsat drag, tot plângând. Ce durere pe noi, ce jale astăzi în sufletele noastre cele chinuite, despărţiţi de toate acestea scrise. Astăzi 8 săptămâni, încă nu am mai primit nici

o veste bună de plecare acasă. Nimeni nu ne spune nici o veste, nici un cuvânt de încurajare.Astăzi am dat la ruşi 12 mieluţe, pe care le

lăsasem de sămânţă, şi 1 oaie cu 200 lei şi mieluţa 100 una. Şi stăm în case străine. De când am venit aici, dorm pe prispa casei lui V. Martiniuc. Termin cu of în inimă. Mariţa Poruciuc, satu’ Berza

 

8 iulie

Astă noapte a fost linişte. Nu s’a auzit nimic. A fost sănin şi cald, iar astăzi iarăşi o zi sănină şi liniştită, fără zgomot de tun şi aviaţie, aşa că şi noi am fost puţin mai liniştiţi. Astăzi s’a găsit băietul înecat a’lui

Tăbol la vadul de la Sf. Maria. M. Poruciuc

 

9 Iulie, Duminică

De’astă noapte de la ora 12 s’a început un groaznic bubuit de tun, de se cutremură pământul.Acum este ora 7 ½ dimineaţă, dar

bubuitu’ se întăreşte, de geamurile la case zăngăne şi măcelu’ se aude foarte aproape. Ce’a mai fi, Dzeu ştie. Ora 7 seara, ziua s’a terminat tot cu muzica cea de dimineaţă. Ca amintire va rămâne.Mariţa Poruciuc

 

10 iulie, Luni

Astă noapte linişte, sănin şi cald. Ziua linişte, fără bubuit de tun. Avioani puţine. Ca amintire, azi la 9 seara Marusa a născut un băiat, cântărit 3.800 grame. Cu ajutorul lui Dzeu îl vom boteza cu numele Iacob.

Astă amintire îmi va rămâne. Scris de mine, Mariţa Poruciuc, Berza, 10 Iulie.

 

11 Iulie 1944

De’aseară şi pănă acum, ora 11 dimineaţa, să cutremură pământul de’atâta bubuit  îngrozitor de tun spre Iaşi. Astă noapte se auzea şi vedea spre Bălţi guri de foc de la anteriană şi flăcări şi cutremur de pământ de la bombele de aviaţie; până la ora asta rămân cu atât.Până seara la ora 7, bubuituri neîncetate.Alt nimic. Cu atât s’a petrecut ziua de azi. Amintirea rămâne. Leon a fost azi la Bogdăneşti şi a scos actu’ de naştere a’lui Iacobaş a’lui Leon. Mariţa Poruciuc

 

12 Iulie, Miercuri

De’aseară se cutremură lumea de’atâta bubuit de tun spre Iaşi. Noaptea a fost noroasă şi a plouat foarte tare. Dimineaţa tot nor, dar bubuitu’, acum la ora 10, n’a mai încetat. Săndel se pregăteşte să meargă la Bogdăneşti la moară. Acum a sosit, dar fără să macine.Şi s’a terminat ziua de azi. Rămâne ca amintire

scrisul meu şi petrecerile noastre din Berza.Mariţa Poruciuc

 

13 Iulie, Joi

Noaptea a fost f. liniştită şi caldă. Ziua iarăşi sănină şi liniştită, fără bubuituri. Puţin vânt, cam rece. Săndel cu Leon au început să cosească la grâu, în lotu’ şcolii Berza. Am dat azi declaraţie de ceea ce am sămănat pe moşia noastră, ca să ne dea bani pentru recoltă, iar aicea ne dă 40 din sută. Alt nou nimic. Am petrecut ziua de azi binişor. Ca amintire, scris de mine, Mariţa Poruciuc

 

14 Iulie, Vineri

Noaptea linişte, cald. Ziua s’a petrecut tot cu bine şi linişte. Nou nimic.Mariţa

 

15 Iulie, Sâmbătă. Noaptea, cât şi ziua, s’au petrecut cu linişte. Nou nimic. Avioani puţine. Ruşii vin zilnic după vite.            Mariţa Poruciuc

 

16 Iulie

Astă noapte s’a auzit bubuit de tun, dar foarte departe. Timpu’ cald şi sănin. Astăzi avioani multe nemţăşti se plimbă pe aicea gemând pe sus înspăimântător. Tot de azi va rămâne amintire botezului băiatului lui Leon, Iacob, la Biserica din Berza. Ca naşi îi are pe Vasile Martiniuc, Anica Vizitiu, Irina noastră, Alecsandru Martiniuc,Maria Olaru, mătuşa Marusei.Va fi o frumoasă amintire acest botez, dar nenorocită e viaţa noastră de evacuat. N’avem nici un pic de băutură. Dar, răbdare, va veni şi ziua libertăţii.

Scrisul meu aici rămâne. Mariţa Poruciuc

 

17 Iulie 1944, Luni

Astă noapte sănin, linişte. Un avion nemţăsc pe la ora 12 noaptea a trecut zguduind văzduhu’ pe aicea. Astăzi s’a petrecut cu linişte din partea bubuitului.Săndel a fost la moară şi a făcut făină de grâu la Bogdăneşti. Ordin a venit strict să meargă toată lumea la lucru la aerodromuri şi tranşăi, la dus vite şi răniţi. Viaţa noastră amară de pribeag prin judeţe şi sate străine.Ne va rămâne scris, dar noi vom pleca.Mariţa Poruciuc

 

18 Iulie, Marţi

Noaptea sănină, dar bubuit s’a auzit departe.Ziua cald, bine, dar bubuit grozav spre Iaşi şi spre Sculeni, Pârliţi[2]. Avioani puţine trec pe aicea. Lumea e foarte năcăjită,căci vine de’i scoate zilnic la făcut tranşăi. Ah! ce viaţă amară ducem noi evacuaţii. Mai puţin cei localnici.De luni avem un croitor la noi aici, să ne coase haine. Săndel a plecat de luni seară cu Leon acasă cu un starşina[3], să ducă nişte oi, aşa că n’a sosit napoi.Amintirea rămâne aici scrisă. Maria Poruciuc, Berza

 

19 Iulie, Miercuri

Astă noapte a fost posomorâtă. Nor, frig, ploaie. A început încă de’aseară şi azi,acum la ora 11, tot plouă şi e frig. De duminică de’amiază am intrat cu rându’ la stână şi o să luăm 33 ½ găleţi de lapte. Am avut lăsate 17 miele de sămânţă şi ne’au luat ruşii 11. Foarte cu durere şi chin trăim. Amintire din pribegie.

Mariţa Poruciuc, Berza

 

Tot azi de la orele 11 a început a ploua aşa de tare de am crezut că se prăbuşeşte pământu’şi a plouat pănă la ora 4 seara.

Încă se mai aud grozave bubuituri în depărtare. Tot acum trag clopotele la vecernie în biserica din Berza. Mâne este Sf. Ilie. Săndel n’a venit. Timpul friguros. Ploaia a mai încetat.Ca amintire dureroasă.

Mariţa Poruciuc

Tot acuma, la ora 5, a venit Săndel de acasă şi ne’a adus veste tristă. Satul nostru frumos nu’l cunoşti acuma din buruieni. L’au părăginit duşmanii.Ne’au rătăcit şi pe noi prin lume, prin case şi sate, judeţe străine, de’şi bat joc oamenii de prin Berza de noi. Suntem vorbiţi şi alungaţi de pe oriunde cu vitele ce ne’au mai rămas neluate de alţi păgâni, ruşi. Dar mai răi sunt ai noştri români. Ruşii, noaptea când a ajuns Săndel la sat,

nu l’au lăsat să intre în sat şi a dormit pe câmp, lângă casa lui Vasile Viziteu. În căsuţa noastră drăgălaşă au rămas stăpâni ruşii. Mâţele nu le’au mai găsit. Cânii, din 5 numai 1. Hulubi sunt, dar vai de dânşii. Sunt speriaţi

şi guzanii[4] le mănâncă puii şi ouăle.Şi multe sunt, dar de jale nu le mai pot descrie toate. Rămâne scrisul şi cuvintele mele, ca amintire din aceste zile grele.Mariţa Poruciuc, Berza

 

[Acesta este finalul primului dintre cele două caiete în care Mariţa lui Săndel şi-a consemnat, zi de zi, trăirile din refugiu.]

[1] Santa Mare, judeţul Botoşani.

[2] M. P. se referă probabil la satul Cârpiţi, actualmente comuna Victoria, judeţul Iaşi.

[3] Plutonier rus.

[4] Şobolanii.

Revista indexata EBSCO