Dec 20, 2018

Posted by in MOZAIC

Constantin BOSTAN – G.T. Kirileanu în dialog epistolary cu Principesa Ileana (I)

Într-o deplină „armonie” cu frămîntările politice ale tumultuosului sfîrşit de an şi creştineştile trăiri ale înălţătoarei zile ajunse la rînd în calendar, seara de Ajun a anului 1914 îi prilejuieşte cărturarului G.T. Kirileanu (13 martie 1872 – 13 noiembrie 1960), aflat pe-atunci în serviciul Casei Regale ca bibliotecar şi ca şef al Serviciului petiţii şi ajutoare, trăiri din aria ambelor extreme:

24 dec. 1914. Mergem la pomul de Crăciun de la Cotroceni, unde n-am mai fost de trei ani. La plecare, vreau să citesc aghiotanţilor înduioşătorul articol al lui Iorga, An nou, din „Neamul românesc pentru popor” cu data „28 decembrie”. Cînd vin cu numărul, sosise colonel Graçoski [de-asemeni, aghiotant regal]… Am pus articolul în buzunar pe tăcute şi toţi cei de faţă m-au înţeles; şi n-a trecut mult, că au şi început nesfîrşita discuţie cu Bucovina, Transilvania şi Basarabia.

Colonelul Graçoski zicea că vom lua Bucovina de la Austria şi apoi, cu dînşii împreună, vom lua Basarabia de la ruşi, căci ar fi o felonie să uităm judeţele luate [de aceştia] la 1877. Ş-apoi, dă Doamne bine! A început lt. col. [Paul] Angelescu să-i arate că… numai cine nu-i român poate să uite Transilvania!”…

La Cotroceni, salonul îi oferă temeinicului slujitor regal o pitorească „poză  de grup”, cu Majestatea Sa Regina Maria şi copiii ei:

„Regina, ca totdeauna, e cea mai încîntătoare – în alb, cu o broboadă încunjurată cu perle. Mersul, mişcările, corpul, pieliţa, părul – toate o arată de 25, nu de 39 de ani.

Principesa Elisabeta [20 de ani] nu mai e disproporţionată – e fină şi la cap, şi la trup. Principesa Mărioara [foarte aproape de 15 ani] a ajuns prea groasă la trup, părul i-i mai bogat ca al Elisabetei. Principesa Ileana [în  prag de 6 ani] e drăgălăşenia întruchipată. Se joacă cu fiica generalului [Ioan] Perticari. Vorbesc numai româneşte. E ştirbă şi nu-i place să-i vorbeşti de lipsa dinţilor.

Prinţul Mircea, numit de Maică-Sa „Mircea Vodă cel Iubit”, este în cărucior, căci – deşi e de doi ani – nu poate merge în picioare. Dl. [Louis] Basset [secretar particular al Regelui Ferdinand] zice că are ochii negri, dar eu i-am văzut căprii deschişi. E foarte drăgălaş, de altfel. M-am jucat cu căruţul lui.

Prinţul Nicolae [11 ani] e tuns şi neastîmpărat, ca totdeauna. [Gaëtan] Denize [perceptorul său] îmi spune şi mie că s-a definit el singur: Mauvaise tête, mais bon coeur. Îi povesteam Prinţului de Cei trei Crai de la Răsărit şi el îmi arată trei pinguini de porţelan: – Şi ăştia sînt trei crai!”.

*

Anii vor trece (cu ei, desigur, şi multele încercări ale Primul Război Mondial), se va înfăptui – aproape miraculos – legitimul vis naţional al României Mari, după cum vor fi şi multe alte prilejuri ca G.T. Kirileanu să o revadă pe Principesa Ileana ori să-şi facă însemnări despre ea, mai ales că i-a fost un timp şi dascăl povăţuitor:

 

15 iunie 1922. La lecţiile cu Principesa Ileana:

  1. Eminescu. Născut – 1850 (Botoşani); mort – 1889 (Bucureşti).

Învăţătura: Cernăuţi, Blaj, Viena, Berlin.

A călătorit în întreaga ţară.

Cel mai artist şi mai adînc poet al românilor.

Limbă aleasă, trasă din graiul popular şi din cărţile vechi. Melodie ascunsă şi mistică.

De cetit şi învăţat pe de rost: Sonet. Veneţia. Revedere. Ce te legeni, codrule. La mijloc de codru des. Somnoroase păsărele. Dintre sute de catarge. La Steaua”.

 

Şi tot sub semnul învăţăturii alături de generosul iubitor al cărţii (cel căruia încă de pe la 45 de ani i se spunea, în dulcele respect moldovenesc, Moş Ghiţă) încep şi mărturiile epistolare pe care le vom urmări în continuare. Pentru a putea urmări împreună şi nivelul de instrucţie în limba română al tinerei Principese, am corectat tacit doar punctuaţia:

 

1

[Cartă poştală ilustrată: Piteşti, Teatrul Comunal.]

Domnului Kirileano, Palatul Regal, Bucureşti, Roumanie.

[Data poştei:1925 ?]

Sîntem acum la Vinkovci [oraş în estul Croaţiei], am dus-o foarte bine. E foarte interesant să vezi diferenţa între ţări. Sperăm să vedem Milano mîine. Ți-aduci aminte de ce am citit în Codru Drăguşanu[1].

Ileana. Marioara. Romalo[2].

 

2

[Bruion G.T.K.]

20 mai 1925.

Prea bună şi scumpă Principesă,

Împreună cu cele mai respectuoase şi devotate urări de ziua numelui [21 mai – Sf. Împăraţi Constantin şi Elena], îmi permit a Vă trimite după dorinţa ce-aţi binevoit a-mi arăta:

  • O biblie întreagă românească.
  • 3 exemplare din Testam[entul] nou.

Spre ruşinea noastră, a ortodocşilor, n-avem o ediţie mai bună (ca limbă românească) şi mai bine legată.

Adaog şi 2 broşurele cu poeziile lui Eminescu, fiind îndămînoase de luat la drum lung, departe de ţară.

Al Alteţei Voastre Regale

adînc devotat, ca un biet rob al lui Dumnezeu,

[G.T. Kirileanu].

 

3

[Bruion G.T.K.; adresa: Princesse Ileana de Roumanie / Heathfield – Ascot-Berkshire / England.]

Bucureşti, 2 iulie 1925.

Buna şi scumpa noastră Principesă,

Cu gîndul sînt adesaori la A[lteţa] V[oastră] R[egală], căci farmecul unui suflet şi al unei fiinţi încîntătoare nu poate fi uitat nicicînd. Dar valurile tulburi bucureştene şi amărăciunile vieţii şi ale serviciului nu-ţi dau pas, nici răgaz de a trimite cîteva rînduri senine acelora ce-ţi sînt prea departe.

Acum apropiindu-se micul meu congediu, parcă mi se ia o negură de pe suflet, zărind ca-n vis ţinuturile cătră care un prieten din copilărie vrea să mă poarte cu automobilul său (Dr. Socrat Lalu).

Ca să vă aduceţi aminte puţin de geografia noastră, înşir oraşele prin care vom trece: Alexandria, Turnu-Măgurele, Caracal, Craiova, Orşova, strîmtorile Dunării pîn-la Moldova Veche, Oraviţa, Anina, Reşiţa (unde va merge în curînd şi Principele Moştenitor), Timişoara, Arad, Oradea-Mare, Baia Mare, Sighet, de acolo [pe] Valea Vişăului şi, prin pasul Prislop a lui Dragoş descălicătorul Moldovei, la izvoarăle Bistriţii, Cîrlibaba, Vatra-Dornii şi, în sfîrşit, Broştenii, unde pentru mine este locul cel mai desfătător al pămîntului [fiind şi locul natal]!

Văd cum rîdeţi de Moş Ghiţă robul lui D[umne]zeu, cum îmi zice D[octo]r Romalo. În loc de o floare Vă trimit alăturata poezie a lui Şt. O. Iosif, cu rugămintea de a o învăţa pe de rost în ceasurile cînd vă prinde dor de patrie.

Aş fi fericit să găsesc un rînd de la A.V.R. cînd mă voi întoarce la Bucureşti, peste două săptămîni. Pînă atunci, vă rog să primiţi, împreună cu D[omni]şoara Romalo, cele mai devotate închinăciuni.

G.T. Kirileanu.  

 

4

[Scrisoare: Domnului/ G. Kirileanu/ Palatul Regal/ Bucureşti/ Roumania.]

Heathfield – Ascot [3].

12 iulie [adaos  G.T.K.: 1925]

Duminică

Dragă Moş Ghiţă,

Nu şti[i] ce plăcere mi-a făcut scrisoarea matale. Orişice vine din Țară ne umplă [sic] de bucurie. Vai, cîteodată m-apucă un dor nebun de România. Mai cuseamă [sic] acum, căci dintr-o confusie idioată Marioara o trebuit să plece, deci nici româneşte numai [sic] grăesc, sărac de mama mea! Dar a dat Domnul că se isprăveşte trimestrul la 24 iulie, cînd adresa mea va fi Homevood / Esher / Surrey / unde sper să mai primesc scrisori de la mata.

De aici ce să zic? E foarte frumos, aproape ca o casă particulară, grădina e foarte frumoasă, avem unsprezece tenisuri [terenuri de tenis], nouă pe iarbă şi două tari. Bucuria mea cînd am voie să joc pe acelea tari. E foarte strict, sînt sigură că ai rîde de mine dacă m-ai vedea cum mă grăbesc să fiu gata dimineaţa şi cum ţopăi murind de frică la jimnastică sau ascultînd cu gura deşchisă [sic] cînd ne ceartă cu cîrdu.

Lecţiile? Nu e mult de capul lor, dar profesoarele sînt tare drăguţe. Căci vezi, la lecţi[i] cam am fost eu răsfăţată acasă – nu făceam decît lucruri interesante.

Mama vine peste curînd să mă ia [Regina se afla de la începutul lunii în apropiere, la Esher-Surrey, la reşedinţa surorii sale mai mici, Beatrice (Baby), infantă a Spaniei], deci la revedere, căci trebuie să mă duc să mă fac mumoasă.

Ileana.

5

[Bruion G.T.K.]

25 iulie [1]925.

[Lipsă formula de adresare.]

Cu nespusă bucurie am primit scrisoarea A[lteţei] V[oastre] şi mă grăbesc a vă aduce puţine ştiri din ţara care Vă iubeşte.

Luna asta am avut o perioadă de mari tulburări atmosferice. Grindină pustiitoare şi vărsări prăpăstioase de ape au făcut mari pagube în multe părţi din ţară, întîmplîndu-se şi pierderi de vieţi.

În călătoria ce-am făcut în Ardeal am văzut sămănături făcute una cu pămîntul pe întinderi de zeci de km. Ți se rupea inima văzînd faţa deznădăjduită a bieţilor oameni. Noroc că în general semănăturile arată bine, aşa că se vor putea umple cu uşurinţă golurile.

Altă impresie dureroasă am avut în călătoria la Maramureş, unde mi-a fost dat să văd prea marele număr de cetăţeni perciunaţi, despre care vorbesc scriitorii fraţi [Jerome şi Jean] Tharaud, ştiţi cărţile lor: L’Ombre de la croix şi Quand Israël est roi. Soţia prietenului cu care călătoream e americană şi se mira de această populaţie ciudată peste măsură. I-am spus că ar fi bine să scrie familiei sale.

Mare spaimă ne-a făcut A.S.R. Pr[incipele] Moşt[enitor Carol] cu gravul accident de automobil de la Băneasa-Cîmpina. A fost o adevărată minune dumnezeiască să scape fără nici o rănire. Noi, bătrînii, sîntem de părere că iuţeala prea mare nu-i bună…

Veţi fi auzit, cred, despre logodna tinerelor d[omni]şoare Sanda G. Şt[irbey] cu George M. Cant[acuzino] şi Valentina G. Bibescu cu tînărul [Dimitrie] Ghica Com[ăneşti].

Îmi vine în cap proverbul nostru că însuratul de tînăr şi mîncarea de dimineaţă nu strică. Dar iarăşi mă gîndesc că anotimpurile vieţii nu-i bine să fie scurtate, mai ales anotimpul primăverii. Ştiţi cît de rău ne pare cînd trecem prea repede de la iarnă la vară, fără a putea gusta îndeajuns din dulceaţa primăverii şi cît de încîntaţi sîntem în anii cînd avem o primăvară deplină, cu simfonia florilor şi a păsărilor în luna mai şi cu farmecul feciorelnic a dorinţilor nedesluşite.

Din toată inima dorindu-vă sănătate şi voie bună, sînt al A.V.R. adînc devotat.

[G.T. Kirileanu / Moş Ghiţă ?]  

6

Domnului/ G. Kirileanu/ Palatul Regal./ Bucureşti.

[Scrisoare. Antet imprimat: Castel Pelişor.]

15 iulie 1926.

Dragă Moş Ghiţă,

Vrau să-ţi mulţumesc foarte mult pentru bani[i] ce i-ai strîns pentru mine. Toată lumea a fost neînchipuit de bună cu mine.

Acum sînt bine de tot şi pot umbla aproape ca şi înainte [aflată la mare, lîngă Bazargic, cu mama şi sora Mărioara, se lovise la un şold, căzînd din hamacul în care voise a se urca dintr-un salt!].

Mă bucur aşa de mult c-o voi vede pe Mignon [a doua zi urma să plece cu ambii părinţi în Serbia, la sora Mărioara-Mignon, devenită, de la 8 iunie 1922, prin căsătoria cu Regele Alexandru I, Regina Maria a Iugoslaviei].

Încă odată [sic] mulţumesc.

Ileana.

 

7

[Scrisoare.]

D[omniei]-sale/ Domnului/ G. Chirileanu/ Palatul Regal/ Calea Victoriei/ Bucureşti.

Sinaia, 2 oct. 1926

Dragă Moş Ghiţă,

O vorbă numai, să-mi iau rămas bun de la mata înainte să plec peste ţări şi mări. Mulţumesc mult pentru carte, o voi citi pe drum [în după-amiaza de sîmbătă, 2 oct., Regina Maria pleca împreună cu principesa Ileana şi principele Nicolae în Statele Unite, via Paris-Cherbourg].

Te rog foarte mult să-mi scrii, căci şti[i] mata cum sufăr de dor.

La revedere, cu bine.

Ileana.

 

[1] Ion Codru-Drăguşanu (1818-1864), revoluţionar paşoptist şi scriitor memorialist mult apreciat şi de G.T.K.; autor al unui interesant jurnal de călătorie (Peregrinul transilvan) evidenţiind „bunele practici europene” din ţările vizitate.

[2] Aceasta din urmă – nepoata unuia din doctorii Curţii Regale, Eduard Romalo (vezi infra)..

[3] Localitate din sudul Angliei, unde Principesa Ileana se afla la o renumită Şcoală particulară de fete, situată într-o spectaculoasă pădure.

Revista indexata EBSCO