Dec 18, 2018

Posted by in Actualitatea literara

Adrian G. ROMILA – Un dicționar al marilor aventuri

Unui dicţionar sau unei enciclopedii nu-i poţi cere valenţe estetice. Poţi avea pretenţii de exhaustivitate (sau măcar de completitudine), de întindere, de ergonomie a căutărilor, de diversificare a traseelor de antologare a conţinutului, dar nu de stil. O enumerare de itemi rămîne, totuşi, o enumerare, doar să fie cît mai utilă, mai accesibilă şi mai atractivă. ”Atractivitatea” e cumva chiar stilul ei.

În cazul unei antologii despre călători şi aventurieri care au străbătut lumea, din toate timpurile, pe mare şi pe uscat, descoperind teritorii, colonizînd, desenînd hărţi, convertind băştinaşi, îndeplinind misiuni oficiale sau doar visuri personale, caracterul captivant e asigurat, în primă instanţă, de potenţialul narativ al informaţiilor. Cum să nu fie palpitantă o aventură adevărată, chiar rezumată într-o fişă maxim esenţializată? Ba chiar cu atît mai palpitantă, cu cît mai exactă. Ceea ce nu se spune e mai promiţător decît ceea ce se spune, marginea albă a textului care consemnează sec faptele pare mult mai generoasă şi mai deschisă imaginar decît blocul propoziţiilor care închid informaţia. A mai încercat o punere în poveste a marilor descoperiri făcute pe mare Alexandru Retinschi, în Mari navigatori în jurul lumii, într-o carte din 1983, foarte bună şi aproape singulară la noi, în genul ei.

Enciclopedia exploratorilor şi călătorilor (Editura Meronia, Bucureşti, 2017) a lui Silviu Neguţ e o ediţie revăzută şi adăugită, fiind (după cum autorul însuşi precizează) mult mai bună decît precedentele patru, apărute sub alte titluri, începînd cu 1987 pînă în 2007. Specialist în geografie şi geopolitică, universitar, membru a numeroase organizaţii internaţionale şi contributor la dezvoltarea literaturii în domeniu, Silviu Neguţ a motivat reeditarea dicţionarului său prin extinderea bazei informaţionale. Noua apariţie (cu mici greşeli de redactare, din nefericire) are un număr aproape dublu de itemi explicaţi (620), o amplificare a articolelor din precedentele ediţii, o mai largă bază bibliografică, cîteva nume noi (inclusiv în corelaţie cu literatura şi filmele care s-au folosit de poveştile reale ale unor exploratori) şi o inserare a unei cronologii a istoriei descoperirilor geografice (adică un traseu nou de informare). Sînt peste 580 de pagini, cu tot cu lista cărţilor consultate, ceea ce înseamnă o lucrare de mare anvergură şi un instrument foarte util pentru cei interesaţi de istoria aventurierilor lumii. Şi într-adevăr, de la Anaximandru, Herodot, Brendan şi Marco Polo (sigur, am sărit peste multe nume şi secole prezente în carte), trecînd prin toţi marii conchistadori ai Evului Mediu, pînă la James Cook, William Dampier, Robert Scott, Roald Amundsen şi Jacques-Yves Cousteau. Greci, arabi, nordici, spanioli, portughezi, englezi, americani, ruşi şi francezi, antici şi moderni, vechi şi recenţi concurează în dicţionarul lui Silviu Negruţ la calitatea de călător de vocaţie pe traseele marine şi terestre ale mapamondului, din antichitate pînă în secolul XX. Nu sînt uitaţi nici cei cîţiva autohtoni, unii foarte cunoscuţi, alţii aproape deloc: Nicolae Milescu Spătaru, Dinicu Golescu, Ion Codru-Drăguşanu, Emil Racoviţă, Iuliu Popper, Dimitrie Ghika, Sever Pleniceanu, Mihai Tican-Rumano, Ilarie Mitrea, Constantin Dumbravă, Dumitru Dan şi alţii. Toţi, sub un motiv sau altul, au testat cu propriul corp harta lumii, şi cea cunoscută, şi cea necunoscută, adesea cu preţul vieţii (unul dintre ei, de pildă, dintr-o scăpare a autorului, probabil, nu e menţionat: e vorba de canadiano-americanul Joshua Slocum, care a traversat mările şi uscatul după 1860 pe mici veliere şi vase comerciale, a lăsat două fascinante relatări ale călătoriilor sale singuratice – a pornit în 1895 în jurul lumii cu Spray, un cutter construit în mare parte de el –  şi a dispărut pe mare în noiembrie 1909, navigînd spre America de Sud pentru a explora Orinoco, Rio Negro şi Amazonul; a fost primul care a înconjurat singur Pămîntul pe apă şi a fost unul dintre inspiratorii călătoriilor imaginare ale lui Radu Tudoran; nici numele lui Jack London nu e, deşi a fost un mare pasionat de navigaţie şi a călătorit pe iahturi proprii, e-adevărat, nu pe distanţe foarte mari; al lui Herman Melville, în schimb, este, la fel şi al lui Richard Henry Dana Jr., ca al unora care au străbătut ceva distanţe pe ape pînă să devină prozatori de referinţă ai literaturii americane). ”Istoria cunoaşterii planetei noastre este, deopotrivă, a celor care au ştiut să aprecieze noile întinderi planetare datorită originalităţii lor, ca natură, populaţii, civilizaţie materială şi spirituală, dar şi a celor care n-au văzut în ele decît un nou teren de înavuţire şi înstăpînire a puterii celor pe care îi reprezentau. […] Istoria cunoaşterii Pămîntului este atît opera celor care au rămas uimiţi şi au ştiut să releve peisajele divine sau, oricum, aparte, frumuseţea siderală şi echilibrul magic al unor construcţii incaşe, aztece, mayaşe, a frescelor de un rafinament aparte din plin deşert saharian ori a statuilor pascuane – ce continuă să frămînte mintea şi sufletul omenesc −, dar şi a celor ce n-au ştiut şi n-au putut să aprecieze decît «potenţialul economic» al noilor locuri şi oameni în aur, argint, diamante, mirodenii, sclavi şi alte astfel de «bunuri»”.

Avizi de avere sau de putere, negustori, savanţi, marinari, vînători sau simpli visători, aproape toţi se află în enciclopedia lui Silviu Neguţ. Aşteaptă să fie ei înşişi descoperiţi sau măcar rememoraţi aşa, adunaţi alfabetic, cu tot cu timpurile şi locurile care le-au condiţionat aventurile.

Revista indexata EBSCO